ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5202/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

introductivă, reclamanta O.S.L. a formulat contestație împotriva hotărârii nr.

5115 din 7 septembrie 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Mureș, solicitând

anularea acesteia și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să-i

fie recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

de Apel

Prin sentința nr. 30

din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Târgu-Mureș a fost admisă acțiunea

reclamantei O.S.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș,

în sensul că a fost anulată hotărârea atacată și a fost obligată pârâta să

emită o nouă hotărâre, prin care să fie recunoscută reclamantei calitatea de

beneficiar al dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru

perioada 30 august 1944-01 noiembrie 1944, cu acordarea drepturilor începând cu

data de 30 iulie 2009.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că

la data de 30 iulie 2009 petenta a

formulat cerere la Casa Județeană de Pensii Mureș, prin care a solicitat

recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, modificată și

completată.

Prin hotărârea nr.

5115 din 07 septembrie 2009 a Casei Județene de Pensii Mureș cererea petentei a

fost respinsă cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada cu acte eliberate de

organele în drept că s-ar încadra în prevederile Legii nr. 189/2000.

Instanța de fond a

reținut că rezultă din probele administrate în dosar, respectiv declarația

martorului audiat de instanță, precum și din hotărârile date de comisia

specială de la nivelul Casei Județene de Pensii Neamț, că mai mulți consăteni

de etnie română au fost nevoiți să se refugieze, rezultând că reclamanta,

împreună cu familia, s-a refugiat din motive etnice din localitatea B.A., aflat

sub ocupație horthystă, în localitatea P., jud. Harghita, în perioada 30 august

1944 până la 1 noiembrie 1944.

Instanța a

concluzionat că în cazul de față toate probele administrate conduc la

conturarea stării de fapt reale, și anume că familia reclamantei, împreună cu

aceasta, alături de mai mulți consăteni aflați în aceeași situație, au fost

nevoiți să se refugieze din motive etnice la presiunile armatei horthyste.

de

Casa

Județeană de Pensii Mureș

Recurenta a criticat

soluția instanței de fond pentru considerentul că reclamanta nu a făcut dovada

persecuției etnice suferite, întrucât nu a prezentat acte oficiale sau orice

alte documente din care să rezulte că intimata-reclamantă a fost refugiată din

motive etnice.

S-a precizat că atât

localitatea de domiciliu a reclamantei, cât și localitatea în care reclamanta

împreună cu familia sa au fost refugiate, se aflau în teritoriul cedat, fiind

sub ocupație horthystă, nefiind justificată cererea de acordare a drepturilor

conferite de Legea nr. 189/2000.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor

art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940-6 martie 1945 a

suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile

prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

De asemenea, potrivit

art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă

localitate, în sensul ordonanței, se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a

fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice,

această categorie

incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut

obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Înalta Curte a

constatat că interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în

acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr.

558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă

cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a

legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru

persoane care se află în situații identice (...). Toate persoanele aflate în

aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o

persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție

prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii,

de competența exclusivă a instanței judecătorești”.

Înalta Curte reține,

din materialul probator existent la dosar, faptul că reclamanta se află în

ipoteza textului de lege arătat și, pe cale de consecință, interpretarea dată

de instanța de fond cadrului legal instituit prin O.G. nr. 105/1999 este

corectă, iar motivarea instanței de fond urmează a fi menținută.

Criticile formulate

de recurentă nu pot fi primite de instanța de control judiciar și, văzând că nu

sunt motive de casare sau modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 312

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței nr. 30 din 19

februarie 2010 a Curții de Apel Tg.-Mureș, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2010.