ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2981/2011

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

ordonanța din 13 ianuarie 2011, în dosarul nr. 1031/P/2010 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, s-a dispus, în baza art. 10 lit. b)

1

și d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire

penală a învinuitului C.C.

, sub

aspectul infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. și aplicarea unei

sancțiuni

administrative de 500 lei, precum și neînceperea urmăririi penale sub aspectul

infracțiuni prev. de art. 215 alin. (3) C. pen. S-a dispus sesizarea

Judecătoriei Sectorului 4 București în vederea

desființării contractului de asistență

judiciară nr. 293486 din 20

aprilie 2010, constatat a fi fals.

S-a reținut că P.A. a solicitat efectuarea de

cercetări penale față de avocatul C.C. pentru faptul că l-ar fi înșelat cu suma

de 1500 lei, deși s-a angajat să-i acorde asistență juridică, cât și pentru

faptul că semnătura de

pe contractul de asistență juridică nu îi

aparține.

Împotriva

acestei ordonanțe a formulat plângere C.C., considerând că în mod greșit a fost

efectuate cercetări penale împotriva sa, întrucât P.A. este o persoană de peste

70 de ani, cu probleme de sănătate mintală, iar afirmațiile sale nu ar trebui

luate în considerare.

Prin rezoluția din 07 februarie 2011 a

Procurorului General al Parchetului de

pe

lângă Curtea de Apel București s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată

de C.C., constatând că soluția adoptată este

legală și temeinică.

Semnătura de pe

contractul de asistență juridică nu aparține lui P.C., așa cum reiese din

raportul de constatare tehnico - științifică efectuat în cauză. De

asemenea, modul în care și-a îndeplinit sau nu

obligația ce îi revenea în calitate de

avocat, nu poate constitui un

fapt care să atragă o răspundere penală.

Împotriva

acestei rezoluții a formulat plângere la instanță C.C.

, în motivarea acestuia arătând următoarele aspecte:

- au fost încălcate disp. art. 63 alin. (1) C.

proc. pen., referitoare la

probe, în sensul că, din oficiu, s-a dispus

efectuarea unei constatări tehnico-științifice grafoscopice, deși petentul nu a

solicitat-o, iar modul de efectuare a

acestei

constatări este eronată, deoarece au fost luate doar două specimene de

semnături

și nu s-a ținut cont de vârsta de 78 de ani a petentului și de faptul că s-

a semnat „pe genunchi", deoarece în holul

Curții de Apel București nu există mese.

funcțională.

2.

a fost depășită investirea, respectiv

obiectul dosarului, față de cele reclamate în plângerea inițială.

3.

s-a încălcat dreptul la apărare, fiindu-i

respinse toate cererile de probe, respectiv refacerea constatării și depunerea

de acte referitoare la starea sănătății

psihice a petentului.

4.

în mod greșit s-a apreciat că actul denumit contract de asistență juridică este

act sub semnătură privată.

5.

prin rezoluție, nu s-a răspuns la nici un motiv de plângere, astfel că aceasta

este nelegală.

6.

s-a apreciat greșit că actul încălcat este

operabil

erga omnes

, în realitate

acesta fiind secret.

7.

contractul încheiat este legal.

Verificând

soluțiile adoptate de procuror pe baza lucrărilor și materialului din dosarul

cauzei, Curtea de Apel București, secția I-a penală, a apreciat că plângerea

este nefondată, dispunând soluția prin sentința penală nr. 155F din 18 aprilie

2011, cu următoarea motivare:

Petentul a solicitat probe noi, respectiv

audierea excepțiilor, a procurorilor și

emiterea unei adrese la Baroul

București pentru a comunica natura contractului de asistență juridică și pentru

a confirma că pe holul Curții de Apel București nu

există mese, precum și depunerea de către P.A. a unor acte privind

sănătatea sa psihică. Având, în vedere obiectul

cauzei, cererile au fost respinse ca

inadmisibile. Constatarea tehnico -

științifică a fost efectuată cu respectarea

dispozițiilor

procedurale și având în vedere conținutul plângerii formulate de P.A.. Semnarea

contractului „pe genunchi" și faptul că P.A. este o

persoană în

vârstă sunt pure afirmații care aparțin petentului și nu au nici o relevanță

asupra modului de efectuare a constatării tehnico - științifice, efectuată de

experți autorizați, a căror audiere nu este necesară în cauză, atât timp cât

constatarea este pe deplin lămuritoare. Nesoluționarea excepției de „necompetență

funcțională" nu poate fi analizată, deoarece termenul nu se regăsește în

lege. De asemenea, nu se poate primi critica privind „depășirea obiectului

dosarului" de către procuror care nu a făcut altceva decât să dispună o

constatare grafică atunci când se contestă o

semnătură, ceea ce corespunde unui

mod legal de administrare de probe.

Se mai afirmă că actul încheiat, respectiv contratul de asistență judiciară este

secret și produce efecte numai pentru părți, afirmație care în alte condiții ar

fi catalogată ca necesară, dar, în prezenta cauză, se constată că asistența

juridică acordată părții se realizează în condițiile unui proces, astfel că

produce efecte și față de late persoane, fiind înscris sub semnătură privată.

Celelalte motive privind intabularea contractului de asistență juridică nu vor

fi analizate în prezenta hotărâre judecătorească. încălcarea dreptului la

apărare prin respingerea probelor solicitate nu este reală, deoarece probele au

fost solicitate, analizate și, în final respinse, ceea ce înseamnă că petentul

și-a exercitat dreptul. Existența sau nu a meselor pentru avocați nu are

legătură cu soluționarea cauzei, întrucât nu este obligatoriu ca semnătura

contractului să se facă pe hol, unde, într-adevăr, nu există mese cu destinația

semnării de acte.

Împotriva sentinței, numitul C.C. a declarat

prezentul recurs.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului

Public a invocat inadmisibilitatea recursului, motivată prin adoptarea Legii

nr. 202/2010, sentința fiind pronunțată după intrarea în vigoare a acestei legi

care nu mai prevede calea de atac a recursului împotriva sentinței prin care

instanța soluționează plângerile întemeiate pe dispozițiile art. 278/1 C. proc.

pen.

Recursul va fi respins ca inadmisibil pentru

motivele ce se vor arăta:

Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse

modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea

soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de

atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura

prevăzută în art. 278/1 C. proc. pen.

În

acest sens, potrivit art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care

judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.

Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul

legii a unor dispoziții

tranzitorii care se regăsesc în art. XXIV.

In

privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al

art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru

aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se

dorește a fi atacată.

Acest

criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală

este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit

a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte

imediate.

În consecință, constatând că sentința instanței

de fond a fost pronunțată

ulterior intrării în vigoare a Legii nr.

202/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că această hotărâre este

definitivă.

În

această situație, întrucât s-a formulat o cale de atac care nu mai este

prevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge, ca

inadmisibil, recursul cu care a fost

învestită, conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat

a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

recurentul petiționar C.C. împotriva sentinței penale nr. 155/F din 18 aprilie

2011 a Curții de Apel

București, secția

I

penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie

2011.