ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2291/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2291/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin
rezoluția din 13 octombrie 2011 dată în
Dosarul nr.
586/P/2011 al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași
s-a dispus neînceperea urmăririi penale față
de numita
B.L.
sub aspectul
săvârșirii infracțiunii prevăzute de
art.
215
alin. (1)
,
(
3
)
C. pen.
Pentru a pronunța rezoluția, procu
rorul a
reținut următoarele:
La data de 3
octombrie
2011 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași plângerea formulată de către numitul
H.E.
, care a solicitat
efectuarea de cercetări fată de numita
B.L.
sub aspectul
săvârșirii infracțiunii prevăzute de
art.
215
C. pen.
În fapt, petentul a precizat că în data de 11
august
2011 a încheiat un
contract de asistență juridică cu avocatul
B.L.
, pentru ca aceasta
să îi reprezinte interesele într-un proces de natură civilă, scop în care i-a
plătit un onorariu în cuantum de 1000
lei
, dar persoana cercetată și-ar fi îndeplinit
în mod necorespunzător prestațiile contractuale.
În drept, petentul a considerat că este vorba
despre săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art.
215
C. pen.
S-a reținut că este
vorba despre neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor ce
derivă din încheierea unui contract respectiv a contractului de asistență
juridică, aspect ce nu poate reprezenta temei pentru tragerea la răspundere
penală, petentul putându-se adresa instanței civile. În rezoluția din 28
noiembrie 2011 dată în Dosarul nr. 1239/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Iași a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de
petentul H.E. împotriva soluțiilor dispuse în Dosarul penal nr. 596/P/2011 al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, soluție ce a fost atacată la
instanță.
Curtea de Apel Iași
prin sentința penală nr. 16 din 02 februarie 2012, analizând motivele plângerii
raportat la întregul material probator administrat în cauză a apreciat că
plângerea formulată de petent este nefondată astfel încât, în temeiul art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins-o ca fiind nefondată.
Împotriva acestei
sentințe petentul H.E. a declarant recurs.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit
dispozițiilor art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost
modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri
pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care
s-a respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de
neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.
În consecință,
constatând că în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data 2
februarie 2012, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta
Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel
atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței atacate.
Printre modificările
aduse C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluționării
proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv și a
recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia
plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în
judecată.
Ca atare, întrucât petiționarul
a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează
să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată petiționarul la plata
cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat
de petentul
H.E.
împotriva sentinței
penale
nr.
16 din 2
februarie 2012
a Curții
de Apel Iași,
secția
penală
și
pentru
cauze
cu
m.inori
.
Obligă recurentul petent la plata sumei de
100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 27 iunie 2012.