ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2291/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 13 octombrie 2011 dată în Dosarul nr. 586/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita B.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) , ( 3 ) C. pen. Pentru a pronunța rezoluția, procu rorul a reținut următoarele: La data de 3 octombrie 2011 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași plângerea formulată de către numitul H.E. , care a solicitat efectuarea de cercetări fată de numita B.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen. În fapt, petentul a precizat că în data de 11 august 2011 a încheiat un contract de asistență juridică cu avocatul B.L.

, pentru ca aceasta să îi reprezinte interesele într-un proces de natură civilă, scop în care i-a plătit un onorariu în cuantum de 1000 lei , dar persoana cercetată și-ar fi îndeplinit în mod necorespunzător prestațiile contractuale. În drept, petentul a considerat că este vorba despre săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen. S-a reținut că este vorba despre neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor ce derivă din încheierea unui contract respectiv a contractului de asistență juridică, aspect ce nu poate reprezenta temei pentru tragerea la răspundere penală, petentul putându-se adresa instanței civile. În rezoluția din 28 noiembrie 2011 dată în Dosarul nr. 1239/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul H.E.

împotriva soluțiilor dispuse în Dosarul penal nr. 596/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, soluție ce a fost atacată la instanță. Curtea de Apel Iași prin sentința penală nr. 16 din 02 februarie 2012, analizând motivele plângerii raportat la întregul material probator administrat în cauză a apreciat că plângerea formulată de petent este nefondată astfel încât, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins-o ca fiind nefondată. Împotriva acestei sentințe petentul H.E. a declarant recurs. Recursul este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.

În consecință, constatând că în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data 2 februarie 2012, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței atacate. Printre modificările aduse C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv și a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Ca atare, întrucât petiționarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., obligând totodată petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul H.E. împotriva sentinței penale nr. 16 din 2 februarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu m.inori . Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 iunie 2012.