ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3481/2010

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A.1. Prin plângerea penală din 23

septembrie 2009, numitul L.O. a reclamat-o pe numita H.L. - avocat în cadrul

Baroului Iași, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și 215 alin.

(1) C. pen.

În motivarea

plângerii petentul a arătat că a angajat-o pe intimată ca avocat, i-a

încredințat acte pentru a le depune la dosar, acte ce nu au fost depuse urmare

neprezentării acesteia la instanță și, ca o consecință, a pierdut procesul. A

solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 1000 RON onorariu de avocat,

plata transportului de la Iași la Suceava și suma de 10.000 RON reprezentând

daune morale pentru prejudiciul moral care i-a fost creat prin neprezentarea

acesteia la proces în calitate de avocat.

Rezoluția din 29 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași dată

în Dosarul nr. 468/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

numita H.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art.

215 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În motivarea

rezoluției s-a reținut că actele premergătoare efectuate în cauză au relevat că

numitul L.O. a fost mandatarul numiților L.E. și L.R., care au promovat o

acțiune în constatare la Judecătoria Rădăuți, întocmindu-se astfel Dosarul nr.

1087/285/2008. Prin Sentința civilă nr. 2703 din 9 iunie 2008, Judecătoria

Rădăuți a respins acțiunea civilă promovată în contradictoriu cu numiții T.A.

și T.A.A. Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs, care a fost judecat

de către Tribunalul Suceava. Petentul L.O. a arătat că, în vederea susținerii

recursului, a angajat-o pe avocata H.L., achitând suma de 100 RON, însă aceasta

nu s-a prezentat la niciun termen de judecată.

În urma

cercetărilor efectuate, a rezultat că într-adevăr avocata H.L. a fost angajată

de către numitul L.O. iar în încheierile de ședință din faza de recurs nu este

consemnată prezența avocatului la vreun termen de judecată.

În raport de

această situație de fapt, s-a reținut că fapta comisă de către avocata H.L. nu

constituie infracțiunea de înșelăciune, fiind vorba de o abatere disciplinară,

în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995 coroborat cu art. 65

1

lit. c) din Statutul profesiei de avocat. De altfel, prin Deciziile nr. 31 din

9 iunie 2009 și nr. 30 din 24 iunie 2009 ale decanului Baroului Iași, s-au

admis plângerile numitului L.O., avocata H.L. fiind obligată la restituirea

onorariilor încasate.

De asemenea,

s-a constatat nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, întrucât profesia de avocat

este o profesie liberală, avocatul nefiind funcționar public sau altfel de

funcționar.

formulată de către petent împotriva soluției procurorului a fost respinsă ca

neîntemeiată prin Rezoluția nr. 259/II/2/2010 din data de 3 mai 2010 a procurorului

general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, petentul L.O. a formulat plângere

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, conform dispozițiilor

art. 278

1

C. proc. pen. În plângerea adresată instanței, petentul a

solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 1000 RON, reprezentând onorariu

de avocat, plata transportului de la Iași la Suceava, precum și suma de 10.000

RON, reprezentând daune morale pentru prejudiciul moral care i-a fost creat

prin neprezentarea acesteia la proces în calitate de avocat.

Prin Sentința

penală nr. 63 din 24 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul

L.O. împotriva Rezoluției din 29 martie 2010 dată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 468/P/2009, de neîncepere a urmăririi penale

față de numita H.L., fiind obligat petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

În baza

înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că actele

premergătoare efectuate în cauză în vederea începerii urmăririi penale au

evidențiat că între părți au existat raporturi contractuale a căror eventuală

nerespectare culpabilă poate atrage o altă formă de răspundere juridică și nu

pe cea penală. Astfel, a reieșit că între petent și avocata H.L. s-a încheiat

un contract pe care aceasta nu l-a respectat întrucât nu s-a prezentat la

proces, fapt pentru care a și fost sancționată de Baroul Iași, fiind obligată

să restituie suma totală de 900 RON.

Intimata H.L. a

fost angajată de către petent ca apărător în cauza ce a făcut obiectul

Dosarului nr. 1082/285/2008 pentru susținerea recursului și aceasta nu s-a prezentat

la niciunul dintre termenele de judecată.

Pentru această

faptă, prin Deciziile nr. 31 din 9 iunie 2009 și nr. 39 din 26 iunie 2009 ale

decanului Baroului Iași, intimata - avocată H.L. a fost obligată să restituie

petentului onorariile încasate, în temeiul art. 85

1

lit. c) din

Statutul profesiei de avocat și art. 55

1

lit. g) din Legea nr.

51/1995.

Fapta intimatei

de a nu-și respecta obligațiile contractuale rezultate din contractul de

asistență juridică nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune și abuz în serviciu, ci constituie așa cum s-a reținut, abatere

disciplinară.

Prezentarea la

proces în calitate de mandatar a petentului este independentă de prezentarea

avocatei acestuia și nu este determinată de o astfel de condiție, așa încât

propriile cheltuieli de transport ocazionate de termenele de judecată la care a

participat nu pot constitui prejudiciu penal.

Petentul poate

valorifica pretențiile civile formulate într-un alt cadru procesual decât cel

de față întrucât fapta imputată nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunilor de înșelăciune sau abuz în serviciu.

Pe de altă

parte, prima instanță a reținut că, în mod legal, procurorul a constatat că nu

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu,

având în vedere calitatea de avocat care este o profesie liberală.

B. Împotriva

acestei sentințe, a declarat recurs petentul L.O., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, reiterând, în esență, criticile din plângerea

penală și plângerea adresată instanței în baza art. 278

1

C. proc.

pen. și solicitând casarea sentinței recurate, desființarea rezoluției și

obligarea intimatei să-i restituie onorariul și daune morale cauzate prin

neprezentarea la proces.

Examinând

recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanța de

fond a constatat că situația de fapt reținută de procuror corespunde actelor

premergătoare administrate în prezenta cauză și că acesta a apreciat în mod

corect că activitățile desfășurate de intimată nu constituie infracțiunile

reclamate prin plângerea penală, întrucât faptele nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune sau abuz în serviciu. Astfel,

din actele premergătoare efectuate de procuror rezultă că nu se poate reține în

sarcina intimatei - avocat săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.,

aceasta nefiind funcționar public sau alt funcționar în sensul art. 147 alin.

(2) C. pen., iar în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, s-a apreciat

în mod corect că prin încheierea contractului de asistență juridică potrivit cu

care intimata - avocat se obliga să acorde asistență juridică în Dosarul nr.

1082/285/2008 al Tribunalului Suceava, urmat de neprezentarea acesteia în

instanță, nu sunt întrunite cerințele răspunderii penale, ci cele ale

răspunderii disciplinare, intimata fiind obligată de baroul din care face parte

să restituie onorariile încasate.

În ceea ce

privește solicitarea de restituire a sumelor de bani primite de către intimată,

instanța nu poate soluționa această cerere în prezentul cadru procesual,

petentul urmând să uziteze de calea unei acțiuni civile în pretenții.

Ca atare,

pentru aceste considerente, constatând că atât rezoluția procurorului cât și

sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga

recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul L.O. împotriva Sentinței penale nr.

63 din 24 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 06 octombrie 2010.