ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3481/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A.1. Prin plângerea penală din 23 septembrie 2009, numitul L.O. a reclamat-o pe numita H.L. - avocat în cadrul Baroului Iași, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și 215 alin. (1) C. pen. În motivarea plângerii petentul a arătat că a angajat-o pe intimată ca avocat, i-a încredințat acte pentru a le depune la dosar, acte ce nu au fost depuse urmare neprezentării acesteia la instanță și, ca o consecință, a pierdut procesul. A solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 1000 RON onorariu de avocat, plata transportului de la Iași la Suceava și suma de 10.000 RON reprezentând daune morale pentru prejudiciul moral care i-a fost creat prin neprezentarea acesteia la proces în calitate de avocat.

2. Prin Rezoluția din 29 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași dată în Dosarul nr. 468/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita H.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 215 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. În motivarea rezoluției s-a reținut că actele premergătoare efectuate în cauză au relevat că numitul L.O. a fost mandatarul numiților L.E. și L.R., care au promovat o acțiune în constatare la Judecătoria Rădăuți, întocmindu-se astfel Dosarul nr. 1087/285/2008. Prin Sentința civilă nr. 2703 din 9 iunie 2008, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea civilă promovată în contradictoriu cu numiții T.A.

și T.A.A. Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs, care a fost judecat de către Tribunalul Suceava. Petentul L.O. a arătat că, în vederea susținerii recursului, a angajat-o pe avocata H.L., achitând suma de 100 RON, însă aceasta nu s-a prezentat la niciun termen de judecată. În urma cercetărilor efectuate, a rezultat că într-adevăr avocata H.L. a fost angajată de către numitul L.O. iar în încheierile de ședință din faza de recurs nu este consemnată prezența avocatului la vreun termen de judecată. În raport de această situație de fapt, s-a reținut că fapta comisă de către avocata H.L. nu constituie infracțiunea de înșelăciune, fiind vorba de o abatere disciplinară, în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995 coroborat cu art. 65 1 lit. c) din Statutul profesiei de avocat.

De altfel, prin Deciziile nr. 31 din 9 iunie 2009 și nr. 30 din 24 iunie 2009 ale decanului Baroului Iași, s-au admis plângerile numitului L.O., avocata H.L. fiind obligată la restituirea onorariilor încasate. De asemenea, s-a constatat nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, întrucât profesia de avocat este o profesie liberală, avocatul nefiind funcționar public sau altfel de funcționar. 3. Plângerea formulată de către petent împotriva soluției procurorului a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 259/II/2/2010 din data de 3 mai 2010 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

4. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, petentul L.O. a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. În plângerea adresată instanței, petentul a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 1000 RON, reprezentând onorariu de avocat, plata transportului de la Iași la Suceava, precum și suma de 10.000 RON, reprezentând daune morale pentru prejudiciul moral care i-a fost creat prin neprezentarea acesteia la proces în calitate de avocat. Prin Sentința penală nr. 63 din 24 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul L.O.

împotriva Rezoluției din 29 martie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 468/P/2009, de neîncepere a urmăririi penale față de numita H.L., fiind obligat petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că actele premergătoare efectuate în cauză în vederea începerii urmăririi penale au evidențiat că între părți au existat raporturi contractuale a căror eventuală nerespectare culpabilă poate atrage o altă formă de răspundere juridică și nu pe cea penală. Astfel, a reieșit că între petent și avocata H.L. s-a încheiat un contract pe care aceasta nu l-a respectat întrucât nu s-a prezentat la proces, fapt pentru care a și fost sancționată de Baroul Iași, fiind obligată să restituie suma totală de 900 RON.

Intimata H.L. a fost angajată de către petent ca apărător în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1082/285/2008 pentru susținerea recursului și aceasta nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată. Pentru această faptă, prin Deciziile nr. 31 din 9 iunie 2009 și nr. 39 din 26 iunie 2009 ale decanului Baroului Iași, intimata - avocată H.L. a fost obligată să restituie petentului onorariile încasate, în temeiul art. 85 1 lit. c) din Statutul profesiei de avocat și art. 55 1 lit. g) din Legea nr. 51/1995. Fapta intimatei de a nu-și respecta obligațiile contractuale rezultate din contractul de asistență juridică nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și abuz în serviciu, ci constituie așa cum s-a reținut, abatere disciplinară.

Prezentarea la proces în calitate de mandatar a petentului este independentă de prezentarea avocatei acestuia și nu este determinată de o astfel de condiție, așa încât propriile cheltuieli de transport ocazionate de termenele de judecată la care a participat nu pot constitui prejudiciu penal. Petentul poate valorifica pretențiile civile formulate într-un alt cadru procesual decât cel de față întrucât fapta imputată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune sau abuz în serviciu. Pe de altă parte, prima instanță a reținut că, în mod legal, procurorul a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, având în vedere calitatea de avocat care este o profesie liberală.

B. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul L.O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând, în esență, criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza art. 278 1 C. proc. pen. și solicitând casarea sentinței recurate, desființarea rezoluției și obligarea intimatei să-i restituie onorariul și daune morale cauzate prin neprezentarea la proces. Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză și că acesta a apreciat în mod corect că activitățile desfășurate de intimată nu constituie infracțiunile reclamate prin plângerea penală, întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune sau abuz în serviciu.

Astfel, din actele premergătoare efectuate de procuror rezultă că nu se poate reține în sarcina intimatei - avocat săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., aceasta nefiind funcționar public sau alt funcționar în sensul art. 147 alin. (2) C. pen., iar în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, s-a apreciat în mod corect că prin încheierea contractului de asistență juridică potrivit cu care intimata - avocat se obliga să acorde asistență juridică în Dosarul nr. 1082/285/2008 al Tribunalului Suceava, urmat de neprezentarea acesteia în instanță, nu sunt întrunite cerințele răspunderii penale, ci cele ale răspunderii disciplinare, intimata fiind obligată de baroul din care face parte să restituie onorariile încasate.

În ceea ce privește solicitarea de restituire a sumelor de bani primite de către intimată, instanța nu poate soluționa această cerere în prezentul cadru procesual, petentul urmând să uziteze de calea unei acțiuni civile în pretenții. Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că atât rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul L.O. împotriva Sentinței penale nr. 63 din 24 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 06 octombrie 2010.