ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1881/2008

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 60 din 3 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul M.I.N. împotriva rezoluției din 6 august 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 478/P/2007 și a rezoluției din 29 noiembrie 2007 dispusă în dosarul nr. 1795/11/2/2007 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în contradictoriu cu intimata B.D.L. S-a dispus menținerea rezoluțiilor atacate. A fost obligat petentul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin plângerea înregistrată la această instanță la 31 decembrie 2007 petentul M.I.N.

în contradictoriu cu intimata B.D.L. În temeiul art. 2781 C. proc. pen. a solicitat desființarea rezoluției nr. 1795/11/2/2007 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la 29 noiembrie 2007 și a rezoluției din 6 august 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 478/P/2007. În motivarea plângerii petentul susține că a reclamat comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. de către intimata B.E. - avocat în cadrul Baroului Ialomița și care l-a asistat juridic într-un proces civil (nr. 2455/2004) în baza contractului de asistență juridică pentru care a achitat onorariul de 10.500.000 lei rol, dar intimata l-a indus în eroare prin nedepunerea interesului în rezolvarea favorabilă a cauzei și prin renunțarea la administrarea probelor ce i-ar fi adus petentului câștig de cauză.

Prin rezoluțiile criticate în mod greșit s-a constatat că fapta imputată intimatei nu există întrucât aceasta, la încheierea contractului de asistență juridică l-a indus în eroare pe petent, acțiune desfășurată și ulterior prin renunțarea la administrarea probelor necesare și utile soluționării cauzei civile. In această situație acțiunea intimatei a condus la admiterea cererii reclamanților și obligarea petentului la plata de despăgubiri. La dosarul cauzei au fost atașate dosarele nr. 478/P/2007 și nr. 1795/11/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, dar și petentul a depus mai multe înscrisuri referitoare la cauza civilă în care acesta a figurat ca pârât. Prima instanță, efectuând potrivit disp.

art. 2781 C. proc. pen. controlul de legalitate al rezoluțiilor criticate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 478/P/2007 din 6 august 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita B.D.E. sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatând că fapta penală reclamată de petent nu există.

Petentul a încheiat cu intimata un contract de asistență juridică având ca obiect "asistarea și reprezentarea în dosarul civil nr. 2455/2004",dar nu a rezultat că intimata a prezentat cu prilejul încheierii contractului, ori ulterior, ca adevărată o faptă mincinoasă sau, ca mincinoasă o faptă adevărată, calitatea intimatei de avocat îi permitea, potrivit art. 28 din Legea nr. 51/1995 să asiste juridic și să reprezinte orice persoană fizică, în temeiul unui contract de asistență juridică. Potrivit statutului profesiei de avocat ,prin încheierea contractului de asistență juridică, intimata și-a asumat obligații de diligentă. Privitor la modul defectuos în care intimata și-a îndeplinit obligațiile și care a fost reclamat de petent s-a constatat că aceasta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

Plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 468/P/2007 a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 1795/11/2/2007 din 29 noiembrie 2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București reținându-se că intimata în calitate de avocat care l-a asistat juridic a respectat obligațiile stabilite de Legea nr. 51/1995 și nu există indicii privind săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. , sau a unei alte infracțiuni. Prima instanță a constatat că prin rezoluțiile criticate au fost examinate toate împrejurările reclamate de către petent și în mod temeinic s-a stabilit lipsa indiciilor ori probelor în sensul comiterii de către intimată a infracțiunii de înșelăciune.

Activitatea intimatei de a-l asista juridic și reprezenta pe petent în procesul civil s-a bazat pe încheierea unui contract de asistență juridică în temeiul Legii nr. 51/1995, obligațiile asumate de intimată, în calitate de avocat fiind obligații de diligentă, iar nu de rezultat. Intimata nu și-a asumat și, nici nu putea, iar petentul nu a susținut și probat că în calitate de avocat "l-a asigurat" că va obține câștig de cauză în procesul civil. Pe parcursul derulării procedurii de soluționare a plângeri lor petentului, nici nu s-a invocat măcar că între intimată și partea adverbă petentului din procesul civil(respectiv reclamanții)ar fi existat ,,o înțelegere frauduloasă" pentru ca intimata să nu-l apere pe petent potrivit obligațiilor asumate prin contract.

Totodată se constată că intimata în calitate de avocat ce la asistat, ori reprezentat pe petent în procesul civil, avea un mandat special dat de petent în virtutea căruia exercita toate drepturile procesuale ale acestuia cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 51/1995. Faptul că intimata a renunțat la administrarea unor probe în procesul civil nu poate conduce la constatarea comiterii faptei penale, acțiunea intimatei ca avocat înscriindu-se în limitele exercitării drepturilor procesuale ale părții pe care o asista/reprezenta. De altfel, sentința civilă nr. 913 din 4 august 2006 pronunțată în dosarul nr. 2455/2004 a făcut obiectul recursului declarat și soluționat prin decizia civilă nr. 581/R din 7 noiembrie 2006,când au fost examinate atât renunțarea pentru petent de către intimată la excepția lipsei calității procesuale pasive, dar și materialul probator administrat în cauză, recursul petentului M.N.M.

fiind respins, ca nefondat. Așa fiind, prima instanță a constatat că plângerea petentului a fost temeinic examinată și corect s-a constatat că fapta penală reclamată de petent nu există, măsura neînceperii urmăririi penale față de intimată fiind legală și temeinică. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul M.I.N., susținând în esență, prin concluziile scrise depuse la dosar, că a pierdut procesul civil ce a făcut obiectul dosarului nr. 2455/2004 aflat pe rolul Judecătoriei Fetești datorită relațiilor existente între intimată și judecătorul cauzei, că nu a participat la ședințele de judecată în care intimata în calitate de avocat, a renunțat la probele și excepțiile formulate anterior și că, prin acțiunea sa cu rea-credință, intimata i-a creat un prejudiciu petentului.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (39 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că între petent și intimată a fost încheiat un contract de asistență juridică, având ca obiect asigurarea de către intimata în calitate de avocat înscris în Baroul Ialomița, a asistenței juridice și a reprezentării petentului în dosarul civil nr. 2455/2004 aflat pe rolul Judecătoriei Fetești. În care avea calitatea de pârât și care s-a finalizat printr-o hotărâre judecătorească(sentința civilă nr. 913 din 4 august 2006) nefavorabilă petentului.

În speță, petentul a formulat plângere penală împotriva intimatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în contracte prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., inducerea în eroare constând în aceea că pe parcursul soluționării cauzei civile sus-menționate intimata a renunțat la administrarea probelor în apărare. Potrivit Statutului profesiei de avocat, în cazul în care se angajează să asiste și/sau să reprezinte un client într-o procedură legală, avocatul își asumă obligații de diligentă, iar nu de rezultat; asista rea și reprezentarea clientului impun diligentă profesională adecvată, pregătirea temeinică a cauzei, cu promptitudine, potrivit naturii cazului ,a experienței și crezului său profesional.

Este adevărat că din actele depuse la dosar rezultă că la unul dintre termenele de judecată, intimata a solicitat anumite probe în combaterea acțiunii formulate de reclamanți, la care ulterior a renunțat în parte, după cum tot astfel nu a mai susținut excepția lipsei calității procesuale pasive, ridicată prin întâmpinare. Această conduită a intimatei este circumscrisă contractului de asistență juridică și reprezentare pe care l-a încheiat cu petentul și a mandatului pe care acesta i l-a încredințat pentru susținerea intereselor sale. Modul defectuos în care un avocat își asistă și/sau reprezintă clientul în cauza pentru care a fost angajat, dacă este apreciat ca atare de către acesta din urmă, nu atrage, prin el însuși, o răspundere penală a avocatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, executarea necorespunzătoare a unui contract putând antrena eventual o răspundere civilă profesională a avocatului.

În mod corect s-a reținut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, cât și de instanța de fond investită cu soluționarea plângerii împotriva soluției procurorului că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a putea reține săvârșirea de către intimată a infracțiunii de înșelăciune, astfel încât recursul de față este nefondat și urmează a fi respins, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul M.I.N. împotriva sentinței penale nr. 60 din 3 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2008.