ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1881/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1881/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința
penală nr. 60 din 3 martie 2008 a Curții de Apel București, secția
I
penală, în
temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C.
proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul M.I.N.
împotriva rezoluției din 6 august 2007 dispusă
de Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 478/P/2007
și a
rezoluției din 29 noiembrie 2007
dispusă în dosarul nr. 1795/11/2/2007 de
Procurorul General al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în contradictoriu cu intimata B.D.L.
S-a dispus menținerea
rezoluțiilor atacate.
A fost obligat petentul la 40 lei cheltuieli judiciare
către stat.
S-a reținut că
prin plângerea înregistrată la această instanță la
31
decembrie 2007 petentul M.I.N. în contradictoriu cu intimata B.D.L. În temeiul
art. 2781 C. proc. pen. a solicitat desființarea rezoluției nr. 1795/11/2/2007
dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București la 29 noiembrie 2007 și a rezoluției din 6 august 2007 dispusă de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 478/P/2007.
În motivarea plângerii petentul susține că a
reclamat
comiterea infracțiunii de
înșelăciune
prev.
de
art. 215 alin.
(1) și (3) C. pen.
de către intimata B.E. - avocat în
cadrul Baroului Ialomița și care l-a asistat juridic într-un proces civil (nr. 2455/2004)
în baza contractului de asistență juridică pentru care a achitat onorariul de
10.500.000 lei rol, dar intimata l-a indus în eroare prin nedepunerea
interesului în rezolvarea favorabilă a cauzei și prin
renunțarea la administrarea probelor ce i-ar fi adus petentului câștig
de
cauză.
Prin rezoluțiile criticate în mod greșit s-a
constatat că fapta imputată intimatei nu există întrucât aceasta, la încheierea
contractului de asistență juridică l-a indus în eroare pe petent, acțiune
desfășurată și ulterior prin renunțarea la
administrarea
probelor necesare și utile soluționării cauzei civile. In
această
situație acțiunea intimatei a condus la admiterea cererii
reclamanților și obligarea petentului la plata de
despăgubiri.
La dosarul cauzei au fost atașate dosarele nr. 478/P/2007
și nr. 1795/11/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București, dar și petentul a depus mai multe
înscrisuri referitoare la
cauza civilă în care acesta a figurat ca
pârât.
Prima instanță, efectuând
potrivit
disp. art. 2781
C. proc. pen.
controlul de
legalitate al rezoluțiilor criticate, prin prisma actelor și lucrărilor
dosarului, a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr. 478/P/2007 din 6 august 2007
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi
penale față de numita B.D.E. sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune
prev. de
art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., în
temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatând că
fapta penală reclamată de petent nu există.
Petentul a încheiat cu intimata un contract de
asistență juridică având ca obiect "asistarea și reprezentarea în dosarul
civil nr. 2455/2004",dar nu a rezultat că intimata a prezentat cu prilejul
încheierii contractului, ori ulterior, ca
adevărată o faptă mincinoasă
sau, ca mincinoasă o faptă adevărată, calitatea
intimatei de avocat îi permitea, potrivit art. 28 din Legea nr. 51/1995 să
asiste juridic și să reprezinte orice persoană fizică, în temeiul unui contract
de asistență juridică.
Potrivit statutului profesiei de avocat ,prin
încheierea contractului de asistență juridică, intimata și-a asumat obligații
de diligentă.
Privitor la modul defectuos în care intimata
și-a îndeplinit
obligațiile și care a fost
reclamat de petent s-a constatat că aceasta
nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Plângerea formulată de petent împotriva
rezoluției nr. 468/P/2007 a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr.
1795/11/2/2007 din 29 noiembrie 2007 a Procurorului General al Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel București reținându-se că intimata în calitate de
avocat care l-a asistat juridic a respectat obligațiile stabilite de Legea nr. 51/1995
și nu există indicii privind
săvârșirea
infracțiunii de înșelăciune
prev.
de
art. 215 alin.
(1) și (3) C. pen.
, sau a unei alte infracțiuni.
Prima instanță a constatat că prin rezoluțiile
criticate au fost examinate toate împrejurările reclamate de către petent și în
mod
temeinic s-a stabilit lipsa indiciilor
ori probelor în sensul comiterii de
către intimată a infracțiunii de
înșelăciune.
Activitatea intimatei de a-l asista juridic și
reprezenta pe petent în procesul civil s-a bazat pe încheierea unui contract de
asistență juridică în temeiul Legii nr. 51/1995,
obligațiile asumate de
intimată, în calitate de avocat fiind obligații
de diligentă, iar nu de
rezultat.
Intimata nu și-a asumat și, nici nu putea, iar petentul nu a
susținut și probat că în calitate de avocat
"l-a asigurat" că va obține
câștig de cauză în procesul civil.
Pe parcursul derulării procedurii
de
soluționare a plângeri lor petentului, nici nu s-a invocat măcar că
între
intimată și partea adverbă petentului din procesul civil(respectiv
reclamanții)ar fi existat ,,o înțelegere frauduloasă" pentru ca intimata
să nu-l apere pe petent potrivit obligațiilor asumate prin contract. Totodată
se constată că intimata în calitate de avocat ce la asistat, ori reprezentat pe
petent în procesul civil, avea un mandat special dat de petent în virtutea
căruia exercita toate drepturile procesuale ale acestuia cu respectarea
dispozițiilor Legii nr. 51/1995.
Faptul că intimata a renunțat la administrarea
unor probe în procesul civil nu poate conduce la constatarea comiterii faptei
penale, acțiunea intimatei ca avocat înscriindu-se în limitele exercitării
drepturilor procesuale ale părții pe care o asista/reprezenta.
De altfel, sentința civilă nr. 913 din 4 august
2006 pronunțată în dosarul nr. 2455/2004 a făcut obiectul recursului declarat
și soluționat prin decizia civilă nr. 581/R din 7 noiembrie 2006,când au fost
examinate atât renunțarea pentru petent de către intimată la
excepția lipsei calității procesuale pasive, dar
și materialul probator
administrat în cauză, recursul petentului M.N.M.
fiind respins, ca nefondat.
Așa fiind, prima
instanță a constatat că plângerea petentului a
fost
temeinic examinată și corect s-a constatat că fapta penală reclamată de petent
nu există, măsura neînceperii urmăririi penale față de intimată fiind legală și
temeinică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs
petentul M.I.N., susținând în esență, prin concluziile scrise depuse la dosar,
că a pierdut procesul civil ce a făcut obiectul dosarului nr. 2455/2004 aflat
pe rolul Judecătoriei Fetești datorită relațiilor existente între intimată și
judecătorul cauzei, că nu a participat la ședințele de judecată în care
intimata în calitate de avocat, a renunțat la probele și excepțiile formulate
anterior și că, prin acțiunea sa cu rea-credință, intimata i-a creat un
prejudiciu petentului.
Examinând
sentința recurată prin prisma criticilor formulate și
sub
toate aspectele conform art. 385/6 alin. (39 C. proc. pen., Curtea constată că recursul
este nefondat.
Din actele
existente la dosarul cauzei rezultă că între petent și
intimată
a fost încheiat un contract de asistență juridică, având ca obiect asigurarea
de către intimata în calitate de avocat înscris în
Baroul Ialomița, a asistenței juridice și a reprezentării petentului în
dosarul civil nr. 2455/2004 aflat pe rolul Judecătoriei Fetești. În care avea
calitatea de pârât și care s-a finalizat printr-o hotărâre
judecătorească(sentința civilă nr. 913 din 4 august 2006) nefavorabilă
petentului.
În speță, petentul a formulat plângere penală
împotriva intimatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în
contracte
prev. de
art. 215 alin. (1) și (3)
C. pen., inducerea în eroare constând în aceea că pe parcursul soluționării cauzei
civile sus-menționate intimata a renunțat la administrarea probelor în apărare.
Potrivit Statutului profesiei de avocat, în
cazul în care se angajează să asiste și/sau să reprezinte un client într-o
procedură legală, avocatul își asumă obligații de diligentă, iar nu de
rezultat; asista rea și reprezentarea clientului impun diligentă profesională
adecvată, pregătirea temeinică a cauzei, cu promptitudine, potrivit naturii
cazului ,a experienței și crezului său profesional.
Este adevărat că
din actele depuse la dosar rezultă că la unul
dintre
termenele de judecată, intimata a solicitat anumite probe în combaterea
acțiunii formulate de reclamanți, la care ulterior a renunțat în parte, după
cum tot astfel nu a mai susținut excepția lipsei calității procesuale pasive, ridicată
prin întâmpinare.
Această conduită
a intimatei este circumscrisă contractului de
asistență
juridică și reprezentare pe care l-a încheiat cu petentul și a mandatului pe
care acesta i l-a încredințat pentru susținerea intereselor sale.
Modul defectuos în care un avocat își asistă
și/sau reprezintă clientul în cauza pentru care a fost angajat, dacă este
apreciat ca atare de către acesta din urmă, nu atrage, prin el însuși, o
răspundere penală a avocatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, executarea
necorespunzătoare a unui contract putând antrena eventual o răspundere civilă
profesională a avocatului.
În
mod corect s-a reținut
atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul
ierarhic superior acestuia, cât și de instanța de fond investită cu
soluționarea
plângerii împotriva soluției
procurorului că în cauză nu sunt întrunite
cerințele prevăzute de lege
pentru a putea reține săvârșirea de către intimată a infracțiunii de
înșelăciune, astfel încât recursul de față este nefondat și urmează a fi
respins, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat
conform art. 192alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca
nefondat recursul declarat de petiționarul M.I.N. împotriva sentinței penale
nr. 60 din 3 martie 2008 a Curții
de Apel București, secția
I
penală.
Obligă recurentul petiționar
la plata sumei de 200 lei cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2008.