ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2248/2008

Asupra recursului de față:

Prin sentința penală nr. 21 din 1 februarie 2008, Curtea de Apel

București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul E.N.G. împotriva

rezoluției emisă la data de 21 august 2007 în dosarul

nr. 1287/11-2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin

rezoluția nr. 644/P/2007 din 12 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul

avocat T.V., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,

prevăzută

de

art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., reținându-se că

faptele nu există.

S-a avut în vedere faptul că intimatul a încheiat cu petentul, la data

de 12 octombrie 2005, contractul de asistență juridică nr. 27, cu privire la

acordarea asistenței juridice în dosar nr. 4518/2006 al Tribunalului București,

secția a ll-a penală și că intimatul nu i-a prezentat petentului ca adevărată nici

o faptă mincinoasă, prin care să încerce să-l inducă în eroare la încheierea

contractului.

Împotriva rezoluției, petentul a formulat plângere la procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care, prin

rezoluția nr. 1287/11-2/2007 din 21 august 2007,

a respins-o cu motivarea că în

cauză nu există indicii cu privire la

săvârșirea unei pretinse infracțiuni de înșelăciune de către intimat.

Petentul s-a adresat cu plângere în temeiul

dispozițiilor art. 2781

C. proc. pen.,

instanței de judecată, cu motivarea că nu ar fi încheiat contractul de

asistență juridică cu avocatul, dacă ar fi cunoscut că nu va exista o prestație

de bună-credință și profesionistă din partea acestuia.

Instanța fondului a reținut că la încheierea contractului de asistentă

juridică, buna credință a părților este prezumată, iar în speță, petentul nu a

putut să dovedească contrariul, motiv pentru care s-a reținut că în cauză nu

există indicii de vinovăție ale intimatului, iar dacă justițiabilul reclamă

calitatea necorespunzătoare a prestației avocatului, el trebuie să indice

elementele de probațiune și nu doar să susțină acest aspect.

Împotriva sentinței a declarat recurs intimatul, criticând-o pentru

motive de nelegalitate și netemeinicie, în esență aceleași ca și cele indicate

în plângerea inițială, dar și pentru alte aspecte care exced

cadrului procesual stabilit de

dispozițiile art. 2781

C. proc. pen. Examinând

hotărârea

prin prisma criticilor formulate de petent, care

pot fi analizate conform art. 278

1

C. proc. pen., ca și din oficiu,

sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor expune în continuare:

Petentul a formulat plângere penală împotriva intimatului avocat,

susținând că acesta și-a îndeplinit în mod defectuos obligațiile ce-i reveneau

potrivit contractului de asistență juridică încheiat cu petentul.

S-a apreciat de petent că a fost indus în eroare cu ocazia încheierii

contractului, la a cărei încheiere nu ar fi procedat, dacă nu ar fi fost amăgit

privind prestația ce urma a fi executată din partea intimatului.

Contractul încheiat între părți este un contract de asistență juridică,

ca o manifestare a libertății contractuale, la încheierea căruia buna credință

este prezumată.

Revine celui care invocă sarcina de a dovedi efectuarea unor acte de

inducere în eroare cu ocazia încheierii sau executării contractului și reaua

credință a celeilalte părți contractante.

Din actele premergătoare efectuate în cauză, nu se desprinde existența

nici unuia dintre actele materiale caracteristice infracțiunii de înșelăciune,

astfel că în mod justificat, procurorul a constatat existența impedimentului în

exercitarea acțiunii penale, iar prima instanță a confirmat, îndreptățit,

rezoluția procurorului.

Prin urmare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.

Văzând și

dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul E.N.

G. împotriva sentinței penale nr. 21

din 1 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2008.