ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1197/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 20 din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins plângerea petiționarei B.A., ca nefondată, și a menținut rezoluția din data de 20 august 2009 dată în dosarul nr. 278/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care, în temeiul art. 228 cu referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul H.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. Pentru a hotărî astfel, a reținut că prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara petenta B.A.

a solicitat să se efectueze cercetări față de intimata H.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. Petenta a susținut că intimata nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în contractul de asistență juridică încheiat, întrucât după ce a introdus acțiunea civilă ce a făcut obiectul dosarului nr. 15.235/55/2006 al Judecătoriei Arad nu s-a prezentat la mai multe termene de judecată, astfel încât s-a pronunțat o soluție defavorabilă petentei. S-a mai reținut că intimata H.C. a avut calitatea de avocat în Baroul Arad până, la data de 31 august 2007, când a fost suspendată din avocatură pentru neplata cotelor profesionale.

În urma înțelegerii cu petenta, intimata în calitate de avocat a introdus acțiunea civilă pe rolul judecătoriei Arad și s-a prezentat la mai multe termene de judecată până la data de 28 februarie 2007 când instanța a dispus suspendarea cauzei, ca urmare a neplății taxei de timbru de către petenta B.A., în cauză, nedovedindu-se faptul că intimata ar fi indus-o în eroare pe petenta, pentru a obține un folos material injust, așa cum dispun prevederile art. 215 C. pen. Împotriva sentinței penale 20/ PI din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a declarat recurs petenta B.A. În motivele de recurs formulate în scris și depuse la dosarul cauzei a reiterat, în esență, criticile formulate anterior la instanța de fond, susținând că intimata H.C.

nu a depus toate diligentele necesare derulării corecte a procesului în care a fost angajată ca avocat în reprezentarea intereselor petentei, conducând la pronunțarea unei hotărâri defavorabile acesteia. Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Împrejurarea că soluționarea cauzei, în care intimata H.C.

a acordat asistență juridică reclamantei, a fost defavorabilă petiționarei, anulându-se acțiunea, ca netimbrată, este din culpa exclusivă a petentei, așa cum rezultă din încheierile de ședință din datele de 06 iunie 2007 și 26 septembrie 2007, când reclamanta a învederat personal instanței că nu este în măsură să facă dovada valorii de impozitare a imobilului în litigiu, și din încheierile de ședință din 07 noiembrie 2007, 05 decembrie 2007, 30 ianuarie 2008 când reclamanta a solicitat acordarea unor termene de judecată pentru a achita diferența achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de 2116,86 lei și taxei de timbru judiciar în sumă de 2 lei, precum și din cuprinsul sentinței civile nr. 1266 din 27 februarie 2008, prin care s-a dispus anularea acțiunii ca insuficient timbrată.

Din actele premergătoare în cauză ce au format obiectul dosarului penal nr. 278/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existența elementelor constitutive ale infracțiunii sesizate de către petiționara B.A. pretins săvârșite de către intimata H.C., astfel că soluția de neîncepere a urmăriri penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică și legală.

Înalta Curte constată că, în considerentele rezoluției dispuse în cauză, cât și în cele ale instanței de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurenta petiționară, cu privire la faptele pentru care au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurenta petiționară, cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimatei, reținându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale acesteia. În consecință, respingând plângerea și menținând rezoluția atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. În baza art. 385 15 alin. (l) lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară B.A. împotriva sentinței penale nr. 20/ PI din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara B.A. împotriva sentinței penale nr. 20/ PI din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2009.