ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1197/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 20 din 29 ianuarie

2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins plângerea petiționarei

B.A., ca nefondată, și a menținut rezoluția din data de 20 august 2009 dată în

dosarul nr. 278/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin

care, în temeiul art. 228 cu referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul H.C. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că prin

plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

petenta B.A. a solicitat să se efectueze cercetări față de intimata H.C., sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen.

Petenta a susținut că intimata nu și-a

îndeplinit obligațiile stabilite în contractul de asistență juridică încheiat,

întrucât după ce a introdus acțiunea civilă ce a făcut obiectul dosarului nr. 15.235/55/2006

al Judecătoriei Arad nu s-a prezentat la mai multe termene de judecată, astfel

încât s-a pronunțat o soluție defavorabilă petentei.

S-a mai reținut că intimata H.C. a avut

calitatea de avocat în Baroul Arad până, la data de 31 august 2007, când a fost

suspendată din avocatură pentru neplata cotelor profesionale. În urma

înțelegerii cu petenta, intimata în calitate de avocat a introdus acțiunea

civilă pe rolul judecătoriei Arad și s-a prezentat la mai multe termene de

judecată până la data de 28 februarie 2007 când instanța a dispus suspendarea

cauzei, ca urmare a neplății taxei de timbru de către petenta B.A., în cauză,

nedovedindu-se faptul că intimata ar fi indus-o în eroare pe petenta, pentru a

obține un folos material injust, așa cum dispun prevederile art. 215 C. pen.

Împotriva sentinței penale 20/ PI din 29

ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a declarat

recurs petenta B.A.

În motivele de recurs formulate în scris și

depuse la dosarul cauzei a reiterat, în esență, criticile formulate anterior la

instanța de fond, susținând că intimata H.C. nu a depus toate diligentele

necesare derulării corecte a procesului în care a fost angajată ca avocat în

reprezentarea intereselor petentei, conducând la pronunțarea unei hotărâri

defavorabile acesteia.

Examinând cauza sub toate aspectele conform art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu

este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Împrejurarea că soluționarea cauzei, în care

intimata H.C. a acordat asistență juridică reclamantei, a fost defavorabilă

petiționarei, anulându-se acțiunea, ca netimbrată, este din culpa exclusivă a

petentei, așa cum rezultă din încheierile de ședință din datele de 06 iunie

2007 și 26 septembrie 2007, când reclamanta a învederat personal instanței că

nu este în măsură să facă dovada valorii de impozitare a imobilului în litigiu,

și din încheierile de ședință din 07 noiembrie 2007, 05 decembrie 2007, 30

ianuarie 2008 când reclamanta a solicitat acordarea unor termene de judecată

pentru a achita diferența achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de

2116,86 lei și taxei de timbru judiciar în sumă de 2 lei, precum și din

cuprinsul sentinței civile nr. 1266 din 27 februarie 2008, prin care s-a dispus

anularea acțiunii ca insuficient timbrată.

Din actele premergătoare în cauză ce au

format obiectul dosarului penal nr. 278/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să

contureze existența elementelor constitutive ale infracțiunii sesizate de către

petiționara B.A. pretins săvârșite de către intimata H.C., astfel că soluția de

neîncepere a urmăriri penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

este temeinică și legală.

Înalta Curte constată că, în considerentele

rezoluției dispuse în cauză, cât și în cele ale instanței de fond, au fost

analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurenta petiționară, cu

privire la faptele pentru care au fost analizate în mod detaliat toate

aspectele invocate de recurenta petiționară, cu privire la faptele pentru care

a solicitat cercetarea penală a intimatei, reținându-se în mod corect că nu se

constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere

drepturilor procesuale ale acesteia.

În consecință, respingând plângerea și

menținând rezoluția atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală.

În baza art. 385

15

alin. (l) lit. b)

C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta

petiționară B.A. împotriva sentinței penale nr. 20/ PI din 29 ianuarie 2009 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform

dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara B.A. împotriva sentinței penale nr. 20/ PI din 29 ianuarie 2009 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei

de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie

2009.