ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2691/2012

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Rezoluția din 28 iulie 2011, dată în Dosarul nr. 76/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, față de numiții: - S.I.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de: violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) C. pen., tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. (1) C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.; - B.C.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de: violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) C. pen., tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals prev. de art. 291 alin. (1) C. pen.; - C.I.V.

pentru săvârșirea infracțiunilor de: violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) C. pen., tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. (1) C. pen.; - M.I., M.A. și A.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de: fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, procurorul a reținut: Prin Sentința penală nr. 15, pronunțată la data de 08 februarie 2011, în Dosarul nr. 36/45/2011 al Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus admiterea plângerii formulată de petentul I.F.

împotriva Rezoluției emisă la data de 06 august 2010, în Dosarul nr. 114/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad și a Rezoluției nr. 1463/II/2/2010 din 22 octombrie 2010 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, rezoluții care au fost desființate. Instanța de judecată a dispus totodată trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași pentru soluționarea plângerii penale formulată de numitul I.F. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Iași a avut în vedere faptul că, în plângerea penală care a constituit obiectul Dosarului penal nr. 114/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, persoana vătămată I.F. a solicitat tragerea la răspundere penală a mai multor persoane (M.I., M.A., A.I., B.C.F., C.I.V.

și S.I.M.), iar una dintre aceste persoane, respectiv numitul S.I.M., are calitatea de executor judecătoresc, împrejurare în care, conform art. 28 1 pct. 1 C. proc. pen., competența de a efectua cercetări și de a soluționa cauza aparținea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și nu Parchetului de pe lână Judecătoria Bârlad, rezoluțiile nr. 114/P/2006 emisă la data de 06 august 2010 și nr. 1463/II/2/2010 emisă la data de 22 octombrie 2010 fiind nelegale. Actul de sesizare a organelor de urmărire penală l-a constituit un memoriu pe care numitul I.F.

l-a adresat Președintelui României în luna octombrie 2005, prin care susținea faptul că în anul 2003, după arestarea sa în vederea executării unei pedepse cu închisoarea, imobilul proprietate situată în sat Ciocani, jud. Vaslui a fost vândut ilegal unui angajat al Judecătoriei Bârlad, pe nume B.C.F., care și-a însușit cu acest prilej, fără drept, și o serie de bunuri mobile care se aflau în imobil, valoarea însumată a bunurilor mobile și imobile fiind de 1.150.000.000 lei. Memoriul a fost trimis spre competență soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, unde a fost înregistrat inițial sub nr. 35/VIII/1/2006. La data de 17 ianuarie 2006 I.F. a fost audiat de procuror, prilej cu care a declarat că solicită efectuarea de cercetări față de numiții B.C.F.

și C.I.V. pentru infracțiunile de furt, violare de domiciliu, tulburare de posesie și față de executorul judecătoresc S.I.M. pentru infracțiunea abuz în serviciu. Persoana vătămată a arătat că faptele constau în aceea că, în perioada 2005 - 2006, în timp ce se afla în Penitenciarul Vaslui, în executarea unei pedepse privative de libertate, numiții B.C.F., C.I.V. și executorul judecătoresc S.I.M., s-au deplasat la domiciliul său din com. Ciocani, au pătruns fără drept și au sustras o presă de ulei, un filtru, o moară de porumb, un tractor cu plug și disc, două bazine pentru ulei din inox, 100 de stupi, 10 mc scândură, o poartă metalică, borcane cu dulceață și compot, 60 kg miere de albine, soba de teracotă, corpuri de iluminat, aceste bunuri având o valoare de peste 2 miliarde lei, în contul unei datorii 100.000.000 lei pe care o avea față de B.C.F.

Prin Rezoluția procurorului nr. 114/P/2006 din data de 28 martie 2006 s-a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală în cauză, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. j) C. proc. pen., motivându-se că față de aceleași persoane se efectuaseră cercetări la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad pentru aceleași fapte în Dosarul nr. 3498/P/2005, iar la data de 13 ianuarie 2006 s-a adoptat o soluție de neîncepere a urmăririi penale în acest dosar, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit a) C. proc. pen. I.F. a formulat plângere împotriva Rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale nr. 114/P/2006 din data de 28 martie 2006, plângere ce a fost admisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad prin Rezoluția nr. 308/II/2/2006 din data de 19 mai 2006, reținându-se că rezoluțiile date de procuror nu au autoritate de lucru judecat, impunându-se astfel continuarea cercetărilor pe fond.

I.F. a formulat plângere împotriva Rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale nr. 114/P/2006 din data de 28 martie 2006 și la instanța de judecată. Prin Sentința penală nr. 1747 din 12 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. 3833/2006 s-a respins această plângere ca inadmisibilă, motivându-se în considerentele hotărârii că petentul a uzat de procedura prevăzută de art. 275 - 278 C. proc. pen., în sensul că a formulat plângere împotriva soluției și la procurorul ierarhic superior, iar soluția dată de acesta a fost de admitere a plângerii sale. În dispozitivul hotărârii instanța a dispus, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit a) C. proc. pen. respingerea plângerii ca inadmisibilă, adăugând și faptul că se menține soluția pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, dată în Dosarul nr. 114/P/2006.

Numitul I.F. a declarat recurs împotriva Sentinței penale nr. 1747 din 12 octombrie 2006, iar Tribunalul Vaslui, prin Decizia penală nr. 194/R pronunțată în Dosarul nr. 1541/189/2006 la data de 28 martie 2007, a dispus admiterea recursului și trimiterea plângerii petentului, împreună cu dosarul cauzei „la procurorul ierarhic superior, respectiv la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, competent să se pronunțe asupra acesteia, conform art. 278 alin. (2) C. proc.

pen.". Prin Rezoluția nr. 383/II/2/2007 emisă la data de 29 mai 2007, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui a dispus respingerea plângerii ca inadmisibilă, menținând soluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad ca fiind legală și temeinică (aceasta fiind Rezoluția nr. 308/II/2/2006 din data de 19 mai 2006). Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui a restituit Dosarul penal nr. 3833/2006 la Judecătoria Bârlad iar această instanță a dispus arhivarea sa. O nouă plângere formulată de numitul I.F. împotriva Rezoluției procurorului nr. 114/P/2006 emisă la data de 28 martie 2006, care a format obiectul Dosarului nr. 2364/189/2007 al Judecătoriei Bârlad, a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Sentința penală nr. 736 din 23 octombrie 2007, invocându-se prevederile art. 278 1 alin. (11) C. proc.

pen. Tribunalul Vaslui, prin Decizia penală nr. 119/R pronunțată la data de 12 martie 2008, în Dosarul nr. 2364/189/2007 a dispus admiterea recursului declarat de I.F. și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Bârlad. Instanța de recurs a reținut că dispozițiile art. 278 1 alin. (11) din C. proc. pen. nu erau aplicabile și că prima instanță ar fi trebuit să examineze plângerea pe fond și nu să o respingă pe excepție, plângerea înregistrată la Judecătoria Bârlad la data de 22 iunie 2007 sub nr. 2364/189/2007 fiind „formulată practic pentru prima dată în instanță împotriva rezoluției dată de procuror în Dosarul nr. 114/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad". După rejudecare, prin Sentința penală nr. 11 pronunțată la data de 06 ianuarie 2009 în Dosarul nr. 2364/189/2007, Judecătoria Bârlad a dispus admiterea plângerii formulată de numitul I.F.

împotriva rezoluției dată de procuror în Dosarul nr. 114/P/2006 la data de 28 martie 2006, desființarea acestei rezoluții și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, în temeiul art. 278 alin. (8) din C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii: - M.I., M.A. și A.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.; - B.C.F. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192, 208 alin. (1), 220, 246, 249, 290 și 291 C. pen.; - S.I.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208, 192, 220, 246 C. pen. În motivarea soluției s-a arătat că față de făptuitorii S.I.M. și C.I.V. organele de urmărire penală nu au efectuat nici un act de cercetare și nici nu s-a pronunțat vreo soluție prin rezoluția atacată, după cum nu s-au efectuat cercetări și nu s-a pronunțat o soluție pentru toate faptele sesizate nici față de făptuitorul B.C.F.

Instanța de judecată a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad fără a lua în considerare calitatea specială a făptuitorului S.I.M., calitate care atrăgea competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. fiind modificat prin Legea nr. 79/2007. Recursul declarat de S.I.M. a fost respins ca tardiv prin Decizia penală nr. 187/R a Tribunalului Vaslui pronunțată la data de 22 aprilie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad primind Dosarul nr. 114/P/2006 pentru continuarea cercetărilor.

Nici la această unitate de parchet nu s-a verificat competența materială și nu s-a declinat cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași După reînvestirea cu această cauză, organele de urmărire penală nu au mai completat cercetările, în sensul dispozițiilor date de instanță prin Sentința penală nr. 11 din 06 ianuarie 2009. Prin rezoluția emisă de procuror la data de 06 august 2010 s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală în cauză, în considerarea cazului de imposibilitate de promovare a acțiunii penale prevăzut de art. 10 lit. j) C. proc. pen., soluția de neîncepere a urmăririi penale fiind dispusă față de: - B.C.F. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. (2), 208 alin. (1), 220 alin. (1), 289 alin. (1), 290 alin. (1) și 291 alin. (1) C. pen.; - S.I.M.

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. (2), 208 alin. (1), 220 alin. (1) și 246 C. pen.; - C.I.V., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. (2), 208 alin. (1), 220 alin. (1) C. pen.; - M.I., M.A. și A.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289, 291 și 246 C. pen. Faptele pe care persoana vătămată le impută acestor persoane privesc executarea silită derulată prin Biroul Executorului Judecătoresc S.I.M., finalizată prin scoaterea din proprietatea sa a imobilului din com. Ciocani. Astfel, în anul 2002, în calitate de administrator al Asociației agricole „A." Ciocani, I.F. a împrumutat de la B.C.F. suma de 1.000 dolari, întocmind un înscris sub semnătură privată.

Nereușind restituirea împrumutului la termen, I.F. a emis un bilet la ordin drept garanție. Numitul B.C.F. a introdus la bancă biletul la ordin în timp ce persoana vătămată era încarcerată, dar banca a refuzat decontarea, din lipsă de disponibil în cont. În aceste condiții B.C.F. a solicitat învestirea cu formulă executorie și încuviințarea silită cu privire la creanța sa. Cererile lui B.C.F. au fost admise de către Judecătoria Bârlad prin încheierile nr. 4866/2003, respectiv 5154/2003. Avându-se în vedere aceste hotărâri ale instanței judecătorești, B.C.F. s-a adresat executorului judecătoresc S.I.M. din municipiul Bârlad. Acesta a întocmit Dosarul de executare nr. 339/2003. Întrucât creanța nu a fost achitată, s-a procedat la executarea silită asupra bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei.

În cadrul executării silite, numitul S.I.M. a procedat la scoaterea la licitație publică a unui imobil situat în localitatea Ciocani, jud. Vaslui. Acest imobil a fost indicat de către creditorul B.C.F. ca fiind proprietatea Asociației Agricole „A.", motivat și de faptul că aceasta își avea sediul în același loc. La data de 10 iunie 2004, imobilul a fost adjudecat de către B.C.F. în contul creanței sale. Numitul M.A., care îndeplinea funcția de agent agricol la Primăria Ciocani, a efectuat mențiuni aferente cu privire la transferul de proprietate în registrul agricol. Primarul comunei Ciocani, M.I. și secretara A.I. nu au efectuat nici un act. Pe baza actului de adjudecare, la data de 19 octombrie 2005 executorul judecătoresc s-a deplasat la locul situării imobilului și a procedat la evacuarea concubinei persoanei vătămate și a Asociației Agricole „A.", în prezența martorilor N.V.

și M.A. O serie de bunuri au fost ridicate și predate tatălui persoanei vătămate. Ulterior acestor evenimente, în urma unor acțiuni civile formulate de către I.F., s-a dispus anularea vânzării imobilului, astfel încât acesta a redevenit proprietarul de drept al bunului (Sentința civilă nr. 99 din 15 ianuarie 2008 a Judecătoriei Bârlad). Motivul pentru care s-a dispus anularea vânzării a fost acela că imobilul care a fost scos la licitație nu era proprietatea asociației agricole debitoare, ci proprietatea persoanei vătămate, care la pus la dispoziția Asociației Agricole „A.", pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 23 ianuarie 2002, fără să perceapă chirie. Numitul I.F. a formulat mai multe plângeri împotriva persoanelor sus-menționate, una dintre ele făcând obiectul Dosarului nr. 3498/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.

La data de 13 ianuarie 2006 s-a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale în cauză, reținându-se inexistența faptelor sesizate (cazul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.). Prin Sentința penală nr. 1212 din 27 iunie 2006 a Judecătoriei Bârlad s-a dispus infirmarea acestei soluții. La data de 04 octombrie 2006 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, întrucât printre infracțiunile sesizate de persoana vătămată se afla și infracțiunea de trafic de influență. După ce Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui s-a pronunțat cu privire la infracțiunile care îi atrăgeau competența, a declinat cauza înapoi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, unde s-a reînregistrat sub un alt număr - 3434/P/2006, iar prin Rezoluția adoptată la data de 27 februarie 2007 s-a dispus din nou o soluție de neîncepere a urmăririi penale față de B.C.F., M.I., M.A., A.I., C.I.V.

și S.I.M., în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit a) C. proc. pen. De menționat că la data emiterii soluției de neîncepere a urmăririi penale Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad era competent să efectueze cercetări și față de executorii judecătorești. Prin Sentința penală nr. 48 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. 1632/189/2007, s-a respins plângerea formulată împotriva soluției sus menționată ca fiind nefondată, menținându-se rezoluția procurorului. Recursul declarat de I.F. împotriva Sentinței penale nr. 48 din 22 ianuarie 2008 a fost admis prin Decizia penală nr. 123 din 12 martie 2008, dispunându-se trimiterea plângerii formulate împotriva rezoluției procurorului la instanța competentă, respectiv la Curtea de Apel Iași.

Prin Sentința penală nr. 100 pronunțată de Curtea de Apel Iași la data de 02 octombrie 2008 s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de I.F. împotriva Rezoluției din data de 27 februarie 2007, dată de procuror în Dosarul nr. 3434/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad. Prin Decizia penală nr. 3845 pronunțată la data de 12 noiembrie 2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a constatat retragerea recursului declarat de I.F., hotărârea Curții de Apel Iași rămânând astfel definitivă și irevocabilă. Sentința penală nr. 100 din 02 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia penală nr. 3845 din 12 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins plângerea formulată de I.F.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 27 februarie 2007, dată de procuror în Dosarul nr. 3434/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad constituie hotărârea judecătorească care are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză. Instanța de judecată a avut în vedere faptul că prin Sentința civilă nr. 99 din 15 ianuarie 2008 a Judecătoriei Bârlad s-a dispus anularea vânzării silite a imobilului aparținând persoanei vătămate, astfel că această situație nu poate fi considerată împrejurare nouă în sensul art. 278 1 alin. (11) C. proc. pen., în baza căreia să se redeschidă urmărirea penală. Mai trebuie precizat și faptul că față de executorul judecătoresc S.I.M.

s-au efectuat cercetări și în Dosarul nr. 282/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, iar prin Rezoluția emisă la data de 04 mai 2009 procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 192, 208 - 209, 220, 246 și 289 C. pen. Prin Sentința penală nr. 120 pronunțată de Curtea de Apel Iași la data de 19 noiembrie 2009 în Dosarul nr. 604/45/2009 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de I.F. împotriva soluției, iar la data de 12 aprilie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul. Prin urmare și Sentința penală nr. 120 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași are autoritate de lucru judecat în cazul faptelor imputate de persoana vătămată executorului judecătoresc.

În baza art. 278 1 alin. (11) C. proc. pen., persoanele față de care s-au dispus soluții de neîncepere a urmăririi penale - S.I.M., B.C.F., C.I.V., M.I., M.A. și A.I. nu mai pot fi urmărite penal pentru aceleași fapte, existând, cumulativ, identitate de persoane și de obiect între dosarele nr. 3434/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad și nr. 282/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași pe de o parte și prezenta cauză pe de altă parte. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen., în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Împotriva rezoluției a formulat plângere petentul la procurorul ierarhic superior, plângere care a fost soluționată prin Rezoluția din 5 septembrie 2011, în sensul respingerii.

Împotriva rezoluției Parchetului General de pe lângă Curtea de Apel Iași din 05 septembrie 2011, dată în Dosarul nr. 995/II/2/2011 a formulat plângere petentul. La termenul din 18 octombrie 2011 petentul a precizat că plângerea privește rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată în Dosarul nr. 76/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. A motivat petentul că i-au fost încălcate drepturile procesuale de către procuror, că actele întocmite sunt nule, că nu s-au efectuat acte premergătoare în cauză, că nu s-au administrat probele solicitate, că nu a fost efectuată o cercetare penală în cauză, că prin soluțiile date de procuror în aceeași cauză nu s-a finalizat niciodată actul de justiție.

Prin Sentința penală nr. 23 din 21 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petentul I.F. S-a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul I.F., împotriva Rezoluției procurorului din 28 iulie 2011 dată în Dosarul nr. 76/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. A fost obligat petentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. În motivarea acestei acestei hotărâri s-a arătat că motivele invocate de petent nu pot fi analizate având în vedere tardivitatea plângerii formulate de acesta. S-a arătat că petentul a luat cunoștință de rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, rezoluție dată în Dosarul nr. 76/P/2011 la data de 2 august 2011 și a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere la procurorul ierarhic superior la data de 8 august 2011, în termenul inițial prevăzut de art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., respectiv de 20 zile. Potrivit art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale se poate face plângere la instanța competentă în termen de 20 zile de la expirarea termenului inițial de 20 zile, atunci când plângerea la procurorul ierarhic superior nu a fost soluționată în termenul prevăzut de lege. De asemenea, la instanța competentă se poate face plângere numai împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nu și împotriva rezoluției sau ordonanței prin care procurorul ierarhic superior s-a pronunțat în sensul respingerii plângerii. Față de data luării la cunoștință a conținutului rezoluției de neîncepere a urmăririi penale - 2 august 2011, la data expirării termenului inițial - 23 august 2011 și data înregistrării plângerii la instanța competentă -22 septembrie 2011, data depunerii la oficiul poștal a scrisorii recomandate, s-a constatat că plângerea formulată este tardivă.

S-a arătat că dispozițiile art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen. sunt instituite în favoarea petenților pentru a asigura celeritate în rezolvarea cauzelor penale în care se dispun soluții de netrimitere în judecată. Nerespectarea termenului prevăzut de art. 278 alin. (2) C. proc. pen., atrage decăderea din dreptul de a mai formula plângere la instanța competentă. S-a mai arătat că în cursul dezbaterilor, petentul a invocat excepția de neconstituționalitate a rezoluției procurorului în raport de dispozițiile art. 126 din Constituția României. Potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se poate pronunța asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor de judecată numai dacă acestea privesc legi, ordonanțe ori norme de drept din legi sau ordonanțe în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei.

Nu poate fi invocată neconstituționalitatea unui act de jurisdicție ci doar o normă de drept incidență în cauză. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a rezoluției procurorului nu poate forma obiect de sesizare a Curții Constituționale. S-a arătat că excepția de neconstituționalitate invocată de petent este contrară dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992 și, în consecință, cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. S-a arătat că parcursul procesual al cauzei nu a permis pronunțarea asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale printr-o încheiere distinctă, astfel că s-a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 305 alin. (3) C. proc.

pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legi, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea, o poate respinge, ca nefondată, prin sentință sau o poate admite și desființând rezoluția sau ordonanța atacată, trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, iar potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8), este definitivă. Întrucât împotriva sentinței pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen. nu mai poate fi exercitată vreo cale de atac, recursul declarat de petiționar este inadmisibil și urmează a fi respins în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.. În ce privește excepția de neconstituționalitate invocată de petiționar, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică în raport de prevederile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, întrucât cererea formulată nu se referă la o normă de drept incidență în cauză, care ar fi putut face obiectul analizei Curții Constituționale.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul I.F. împotriva Sentinței penale nr. 23 din 21 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 6 septembrie 2012. Procesat de GGC - N