ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2691/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2691/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Rezoluția din 28 iulie 2011, dată în

Dosarul nr. 76/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale, față de numiții:

- S.I.M. pentru

săvârșirea infracțiunilor de: violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2)

C. pen., furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) C.

pen., tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. (1) C. pen. și abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.;

- B.C.F. pentru

săvârșirea infracțiunilor de: violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2)

C. pen., furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) C.

pen., tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., fals

intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură

privată și uz de fals prev. de art. 291 alin. (1) C. pen.;

- C.I.V. pentru

săvârșirea infracțiunilor de: violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2)

C. pen., furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) C.

pen., tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. (1) C. pen.;

- M.I., M.A. și A.I.

pentru săvârșirea infracțiunilor de: fals intelectual prev. de art. 289 alin.

(1) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. și abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

Pentru a dispune în

sensul celor de mai sus, procurorul a reținut:

Prin Sentința penală

nr. 15, pronunțată la data de 08 februarie 2011, în Dosarul nr. 36/45/2011 al

Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus

admiterea plângerii formulată de petentul I.F. împotriva Rezoluției emisă la

data de 06 august 2010, în Dosarul nr. 114/P/2006 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Bârlad și a Rezoluției nr. 1463/II/2/2010 din 22 octombrie 2010 a

prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, rezoluții care au

fost desființate. Instanța de judecată a dispus totodată trimiterea cauzei la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași pentru soluționarea plângerii penale

formulată de numitul I.F.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de Apel Iași a avut în vedere faptul că, în plângerea penală

care a constituit obiectul Dosarului penal nr. 114/P/2006 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Bârlad, persoana vătămată I.F. a solicitat tragerea la

răspundere penală a mai multor persoane (M.I., M.A., A.I., B.C.F., C.I.V. și

S.I.M.), iar una dintre aceste persoane, respectiv numitul S.I.M., are

calitatea de executor judecătoresc, împrejurare în care, conform art. 28

1

pct. 1 C. proc. pen., competența de a efectua cercetări și de a soluționa cauza

aparținea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și nu Parchetului de pe

lână Judecătoria Bârlad, rezoluțiile nr. 114/P/2006 emisă la data de 06 august

2010 și nr. 1463/II/2/2010 emisă la data de 22 octombrie 2010 fiind nelegale.

Actul de sesizare a

organelor de urmărire penală l-a constituit un memoriu pe care numitul I.F. l-a

adresat Președintelui României în luna octombrie 2005, prin care susținea

faptul că în anul 2003, după arestarea sa în vederea executării unei pedepse cu

închisoarea, imobilul proprietate situată în sat Ciocani, jud. Vaslui a fost

vândut ilegal unui angajat al Judecătoriei Bârlad, pe nume B.C.F., care și-a

însușit cu acest prilej, fără drept, și o serie de bunuri mobile care se aflau

în imobil, valoarea însumată a bunurilor mobile și imobile fiind de

1.150.000.000 lei.

Memoriul a fost

trimis spre competență soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad,

unde a fost înregistrat inițial sub nr. 35/VIII/1/2006.

La data de 17

ianuarie 2006 I.F. a fost audiat de procuror, prilej cu care a declarat că

solicită efectuarea de cercetări față de numiții B.C.F. și C.I.V. pentru

infracțiunile de furt, violare de domiciliu, tulburare de posesie și față de

executorul judecătoresc S.I.M. pentru infracțiunea abuz în serviciu. Persoana

vătămată a arătat că faptele constau în aceea că, în perioada 2005 - 2006, în

timp ce se afla în Penitenciarul Vaslui, în executarea unei pedepse privative

de libertate, numiții B.C.F., C.I.V. și executorul judecătoresc S.I.M., s-au

deplasat la domiciliul său din com. Ciocani, au pătruns fără drept și au

sustras o presă de ulei, un filtru, o moară de porumb, un tractor cu plug și

disc, două bazine pentru ulei din inox, 100 de stupi, 10 mc scândură, o poartă

metalică, borcane cu dulceață și compot, 60 kg miere de albine, soba de

teracotă, corpuri de iluminat, aceste bunuri având o valoare de peste 2

miliarde lei, în contul unei datorii 100.000.000 lei pe care o avea față de

B.C.F.

Prin Rezoluția

procurorului nr. 114/P/2006 din data de 28 martie 2006 s-a confirmat propunerea

organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală în cauză, în temeiul

art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. j) C. proc. pen., motivându-se că față de

aceleași persoane se efectuaseră cercetări la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Bârlad pentru aceleași fapte în Dosarul nr. 3498/P/2005, iar la data de 13

ianuarie 2006 s-a adoptat o soluție de neîncepere a urmăririi penale în acest

dosar, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit a) C. proc. pen.

I.F. a formulat

plângere împotriva Rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale nr.

114/P/2006 din data de 28 martie 2006, plângere ce a fost admisă de

prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad prin Rezoluția nr.

308/II/2/2006 din data de 19 mai 2006, reținându-se că rezoluțiile date de

procuror nu au autoritate de lucru judecat, impunându-se astfel continuarea

cercetărilor pe fond.

I.F. a formulat

plângere împotriva Rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale nr.

114/P/2006 din data de 28 martie 2006 și la instanța de judecată. Prin Sentința

penală nr. 1747 din 12 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Bârlad în

Dosarul nr. 3833/2006 s-a respins această plângere ca inadmisibilă,

motivându-se în considerentele hotărârii că petentul a uzat de procedura

prevăzută de art. 275 - 278 C. proc. pen., în sensul că a formulat plângere

împotriva soluției și la procurorul ierarhic superior, iar soluția dată de

acesta a fost de admitere a plângerii sale. În dispozitivul hotărârii instanța a

dispus, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit a) C. proc. pen.

respingerea plângerii ca inadmisibilă, adăugând și faptul că se menține soluția

pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, dată în Dosarul nr.

114/P/2006.

Numitul I.F. a

declarat recurs împotriva Sentinței penale nr. 1747 din 12 octombrie 2006, iar

Tribunalul Vaslui, prin Decizia penală nr. 194/R pronunțată în Dosarul nr.

1541/189/2006 la data de 28 martie 2007, a dispus admiterea recursului și

trimiterea plângerii petentului, împreună cu dosarul cauzei „la procurorul

ierarhic superior, respectiv la prim-procurorul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Vaslui, competent să se pronunțe asupra acesteia, conform art. 278

alin. (2) C. proc. pen.".

Prin Rezoluția nr.

383/II/2/2007 emisă la data de 29 mai 2007, prim-procurorul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Vaslui a dispus respingerea plângerii ca inadmisibilă,

menținând soluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad

ca fiind legală și temeinică (aceasta fiind Rezoluția nr. 308/II/2/2006 din

data de 19 mai 2006).

Prim-procurorul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui a restituit Dosarul penal nr.

3833/2006 la Judecătoria Bârlad iar această instanță a dispus arhivarea sa.

O nouă plângere

formulată de numitul I.F. împotriva Rezoluției procurorului nr. 114/P/2006

emisă la data de 28 martie 2006, care a format obiectul Dosarului nr.

2364/189/2007 al Judecătoriei Bârlad, a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin

Sentința penală nr. 736 din 23 octombrie 2007, invocându-se prevederile art.

278

1

alin. (11) C. proc. pen. Tribunalul Vaslui, prin Decizia penală

nr. 119/R pronunțată la data de 12 martie 2008, în Dosarul nr. 2364/189/2007 a

dispus admiterea recursului declarat de I.F. și trimiterea cauzei spre

rejudecare la Judecătoria Bârlad.

Instanța de recurs a

reținut că dispozițiile art. 278

1

alin. (11) din C. proc. pen. nu

erau aplicabile și că prima instanță ar fi trebuit să examineze plângerea pe

fond și nu să o respingă pe excepție, plângerea înregistrată la Judecătoria

Bârlad la data de 22 iunie 2007 sub nr. 2364/189/2007 fiind „formulată practic

pentru prima dată în instanță împotriva rezoluției dată de procuror în Dosarul

nr. 114/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad".

După rejudecare, prin

Sentința penală nr. 11 pronunțată la data de 06 ianuarie 2009 în Dosarul nr.

2364/189/2007, Judecătoria Bârlad a dispus admiterea plângerii formulată de

numitul I.F. împotriva rezoluției dată de procuror în Dosarul nr. 114/P/2006 la

data de 28 martie 2006, desființarea acestei rezoluții și trimiterea cauzei la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, în temeiul art. 278 alin. (8) din C.

proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii:

- M.I., M.A. și A.I.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.;

- B.C.F. pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192, 208 alin. (1), 220, 246, 249, 290

și 291 C. pen.;

- S.I.M. pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art.  208, 192, 220, 246 C. pen.

În motivarea soluției

s-a arătat că față de făptuitorii S.I.M. și C.I.V. organele de urmărire penală

nu au efectuat nici un act de cercetare și nici nu s-a pronunțat vreo soluție

prin rezoluția atacată, după cum nu s-au efectuat cercetări și nu s-a pronunțat

o soluție pentru toate faptele sesizate nici față de făptuitorul B.C.F.

Instanța de judecată

a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad fără a

lua în considerare calitatea specială a făptuitorului S.I.M., calitate care

atrăgea competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. fiind modificat prin Legea nr. 79/2007.

Recursul declarat de

S.I.M. a fost respins ca tardiv prin Decizia penală nr. 187/R a Tribunalului

Vaslui pronunțată la data de 22 aprilie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria

Bârlad primind Dosarul nr. 114/P/2006 pentru continuarea cercetărilor. Nici la

această unitate de parchet nu s-a verificat competența materială și nu s-a

declinat cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași

După reînvestirea cu

această cauză, organele de urmărire penală nu au mai completat cercetările, în

sensul dispozițiilor date de instanță prin Sentința penală nr. 11 din 06

ianuarie 2009.

Prin rezoluția emisă

de procuror la data de 06 august 2010 s-a confirmat propunerea organelor de

cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală în cauză, în considerarea

cazului de imposibilitate de promovare a acțiunii penale prevăzut de art. 10

lit. j) C. proc. pen., soluția de neîncepere a urmăririi penale fiind dispusă

față de:

- B.C.F. pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. (2), 208 alin. (1), 220 alin.

(1), 289 alin. (1), 290 alin. (1) și 291 alin. (1) C. pen.;

- S.I.M. pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. (2), 208 alin. (1), 220 alin.

(1) și 246 C. pen.;

- C.I.V., pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. (2), 208 alin. (1), 220 alin.

(1) C. pen.;

- M.I., M.A. și A.I.

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289, 291 și 246 C. pen.

Faptele pe care

persoana vătămată le impută acestor persoane privesc executarea silită derulată

prin Biroul Executorului Judecătoresc S.I.M., finalizată prin scoaterea din

proprietatea sa a imobilului din com. Ciocani.

Astfel, în anul 2002,

în calitate de administrator al Asociației agricole „A." Ciocani, I.F. a

împrumutat de la B.C.F. suma de 1.000 dolari, întocmind un înscris sub

semnătură privată. Nereușind restituirea împrumutului la termen, I.F. a emis un

bilet la ordin drept garanție. Numitul B.C.F. a introdus la bancă biletul la

ordin în timp ce persoana vătămată era încarcerată, dar banca a refuzat

decontarea, din lipsă de disponibil în cont. În aceste condiții B.C.F. a

solicitat învestirea cu formulă executorie și încuviințarea silită cu privire

la creanța sa.

Cererile lui B.C.F.

au fost admise de către Judecătoria Bârlad prin încheierile nr. 4866/2003,

respectiv 5154/2003. Avându-se în vedere aceste hotărâri ale instanței

judecătorești, B.C.F. s-a adresat executorului judecătoresc S.I.M. din

municipiul Bârlad. Acesta a întocmit Dosarul de executare nr. 339/2003.

Întrucât creanța nu a fost achitată, s-a procedat la executarea silită asupra

bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei. În cadrul executării silite,

numitul S.I.M. a procedat la scoaterea la licitație publică a unui imobil

situat în localitatea Ciocani, jud. Vaslui. Acest imobil a fost indicat de

către creditorul B.C.F. ca fiind proprietatea Asociației Agricole „A.",

motivat și de faptul că aceasta își avea sediul în același loc.

La data de 10 iunie

2004, imobilul a fost adjudecat de către B.C.F. în contul creanței sale.

Numitul M.A., care

îndeplinea funcția de agent agricol la Primăria Ciocani, a efectuat mențiuni

aferente cu privire la transferul de proprietate în registrul agricol. Primarul

comunei Ciocani, M.I. și secretara A.I. nu au efectuat nici un act.

Pe baza actului de

adjudecare, la data de 19 octombrie 2005 executorul judecătoresc s-a deplasat

la locul situării imobilului și a procedat la evacuarea concubinei persoanei

vătămate și a Asociației Agricole „A.", în prezența martorilor N.V. și M.A.

O serie de bunuri au fost ridicate și predate tatălui persoanei vătămate.

Ulterior acestor

evenimente, în urma unor acțiuni civile formulate de către I.F., s-a dispus

anularea vânzării imobilului, astfel încât acesta a redevenit proprietarul de

drept al bunului (Sentința civilă nr. 99 din 15 ianuarie 2008 a Judecătoriei

Bârlad). Motivul pentru care s-a dispus anularea vânzării a fost acela că

imobilul care a fost scos la licitație nu era proprietatea asociației agricole

debitoare, ci proprietatea persoanei vătămate, care la pus la dispoziția

Asociației Agricole „A.", pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 23

ianuarie 2002, fără să perceapă chirie.

Numitul I.F. a

formulat mai multe plângeri împotriva persoanelor sus-menționate, una dintre

ele făcând obiectul Dosarului nr. 3498/P/2005 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Bârlad. La data de 13 ianuarie 2006 s-a dispus o soluție de

neîncepere a urmăririi penale în cauză, reținându-se inexistența faptelor

sesizate (cazul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.). Prin Sentința

penală nr. 1212 din 27 iunie 2006 a Judecătoriei Bârlad s-a dispus infirmarea

acestei soluții. La data de 04 octombrie 2006 s-a dispus declinarea competenței

de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui,

întrucât printre infracțiunile sesizate de persoana vătămată se afla și

infracțiunea de trafic de influență.

După ce Parchetul de

pe lângă Tribunalul Vaslui s-a pronunțat cu privire la infracțiunile care îi

atrăgeau competența, a declinat cauza înapoi la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Bârlad, unde s-a reînregistrat sub un alt număr - 3434/P/2006, iar

prin Rezoluția adoptată la data de 27 februarie 2007 s-a dispus din nou o

soluție de neîncepere a urmăririi penale față de B.C.F., M.I., M.A., A.I., C.I.V.

și S.I.M., în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit a) C. proc. pen.

De menționat că la data emiterii soluției de neîncepere a urmăririi penale

Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad era competent să efectueze cercetări

și față de executorii judecătorești.

Prin Sentința penală

nr. 48 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr.

1632/189/2007, s-a respins plângerea formulată împotriva soluției sus

menționată ca fiind nefondată, menținându-se rezoluția procurorului.

Recursul declarat de

I.F. împotriva Sentinței penale nr. 48 din 22 ianuarie 2008 a fost admis prin

Decizia penală nr. 123 din 12 martie 2008, dispunându-se trimiterea plângerii

formulate împotriva rezoluției procurorului la instanța competentă, respectiv la

Curtea de Apel Iași.

Prin Sentința penală

nr. 100 pronunțată de Curtea de Apel Iași la data de 02 octombrie 2008 s-a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de I.F. împotriva Rezoluției din

data de 27 februarie 2007, dată de procuror în Dosarul nr. 3434/P/2006 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad. Prin Decizia penală nr. 3845

pronunțată la data de 12 noiembrie 2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, s-a constatat retragerea recursului declarat de I.F., hotărârea

Curții de Apel Iași rămânând astfel definitivă și irevocabilă.

Sentința penală nr.

100 din 02 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă și

irevocabilă prin Decizia penală nr. 3845 din 12 noiembrie 2008 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, prin care s-a respins plângerea formulată de I.F.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 27 februarie

2007, dată de procuror în Dosarul nr. 3434/P/2006 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Bârlad constituie hotărârea judecătorească care are autoritate de

lucru judecat în prezenta cauză.

Instanța de judecată

a avut în vedere faptul că prin Sentința civilă nr. 99 din 15 ianuarie 2008 a

Judecătoriei Bârlad s-a dispus anularea vânzării silite a imobilului aparținând

persoanei vătămate, astfel că această situație nu poate fi considerată

împrejurare nouă în sensul art. 278

1

alin. (11) C. proc. pen., în

baza căreia să se redeschidă urmărirea penală.

Mai trebuie precizat

și faptul că față de executorul judecătoresc S.I.M. s-au efectuat cercetări și în

Dosarul nr. 282/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, iar prin

Rezoluția emisă la data de 04 mai 2009 procurorul a dispus neînceperea

urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 192, 208 - 209, 220,

246 și 289 C. pen. Prin Sentința penală nr. 120 pronunțată de Curtea de Apel

Iași la data de 19 noiembrie 2009 în Dosarul nr. 604/45/2009 s-a dispus

respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de I.F. împotriva soluției,

iar la data de 12 aprilie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins,

ca nefondat, recursul.

Prin urmare și

Sentința penală nr. 120 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași are

autoritate de lucru judecat în cazul faptelor imputate de persoana vătămată

executorului judecătoresc.

În baza art. 278

1

alin. (11) C. proc. pen., persoanele față de care s-au dispus soluții de

neîncepere a urmăririi penale - S.I.M., B.C.F., C.I.V., M.I., M.A. și A.I. nu

mai pot fi urmărite penal pentru aceleași fapte, existând, cumulativ,

identitate de persoane și de obiect între dosarele nr. 3434/P/2006 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad și nr. 282/P/2007 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Iași pe de o parte și prezenta cauză pe de altă parte.

Față de aceste

aspecte, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit.

j) C. proc. pen., în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Împotriva rezoluției

a formulat plângere petentul la procurorul ierarhic superior, plângere care a

fost soluționată prin Rezoluția din 5 septembrie 2011, în sensul respingerii.

Împotriva rezoluției

Parchetului General de pe lângă Curtea de Apel Iași din 05 septembrie 2011,

dată în Dosarul nr. 995/II/2/2011 a formulat plângere petentul.

La termenul din 18

octombrie 2011 petentul a precizat că plângerea privește rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale dată în Dosarul nr. 76/P/2011 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Iași.

A motivat petentul că

i-au fost încălcate drepturile procesuale de către procuror, că actele

întocmite sunt nule, că nu s-au efectuat acte premergătoare în cauză, că nu

s-au administrat probele solicitate, că nu a fost efectuată o cercetare penală

în cauză, că prin soluțiile date de procuror în aceeași cauză nu s-a finalizat

niciodată actul de justiție.

Prin Sentința penală

nr. 23 din 21 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală

și pentru cauze cu minori, s-a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale formulată de petentul I.F.

S-a respins, ca

tardivă, plângerea formulată de petentul I.F., împotriva Rezoluției

procurorului din 28 iulie 2011 dată în Dosarul nr. 76/P/2011 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Iași.

A fost obligat

petentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În motivarea acestei

acestei hotărâri s-a arătat că motivele invocate de petent nu pot fi analizate

având în vedere tardivitatea plângerii formulate de acesta.

S-a arătat că

petentul a luat cunoștință de rezoluția de neîncepere a urmăririi penale,

rezoluție dată în Dosarul nr. 76/P/2011 la data de 2 august 2011 și a formulat

plângere împotriva rezoluției de neîncepere la procurorul ierarhic superior la

data de 8 august 2011, în termenul inițial prevăzut de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., respectiv de 20 zile.

Potrivit art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

se poate face plângere la instanța competentă în termen de 20 zile de la

expirarea termenului inițial de 20 zile, atunci când plângerea la procurorul

ierarhic superior nu a fost soluționată în termenul prevăzut de lege.

De asemenea, la

instanța competentă se poate face plângere numai împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale nu și împotriva rezoluției sau ordonanței prin

care procurorul ierarhic superior s-a pronunțat în sensul respingerii

plângerii.

Față de data luării

la cunoștință a conținutului rezoluției de neîncepere a urmăririi penale - 2

august 2011, la data expirării termenului inițial - 23 august 2011 și data

înregistrării plângerii la instanța competentă -22 septembrie 2011, data

depunerii la oficiul poștal a scrisorii recomandate, s-a constatat că plângerea

formulată este tardivă.

S-a arătat că

dispozițiile art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen. sunt instituite în

favoarea petenților pentru a asigura celeritate în rezolvarea cauzelor penale

în care se dispun soluții de netrimitere în judecată.

Nerespectarea

termenului prevăzut de art. 278 alin. (2) C. proc. pen., atrage decăderea din

dreptul de a mai formula plângere la instanța competentă.

S-a mai arătat că în

cursul dezbaterilor, petentul a invocat excepția de neconstituționalitate a

rezoluției procurorului în raport de dispozițiile art. 126 din Constituția

României.

Potrivit art. 29

alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se poate pronunța

asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor de

judecată numai dacă acestea privesc legi, ordonanțe ori norme de drept din legi

sau ordonanțe în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei.

Nu poate fi invocată

neconstituționalitatea unui act de jurisdicție ci doar o normă de drept

incidență în cauză.

Prin urmare, excepția

de neconstituționalitate a rezoluției procurorului nu poate forma obiect de

sesizare a Curții Constituționale.

S-a arătat că

excepția de neconstituționalitate invocată de petent este contrară dispozițiilor

art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992 și, în consecință, cererea de

sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă potrivit art. 29 alin. (5)

din Legea nr. 47/1992.

S-a arătat că

parcursul procesual al cauzei nu a permis pronunțarea asupra cererii de

sesizare a Curții Constituționale printr-o încheiere distinctă, astfel că s-a

apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 305 alin. (3) C. proc.

pen.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petiționarul.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat este

inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana

vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt

vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni,

potrivit legi, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând

plângerea, o poate respinge, ca nefondată, prin sentință sau o poate admite și

desființând rezoluția sau ordonanța atacată, trimite cauza procurorului în

vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, iar potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII

pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit

alin. (8), este definitivă.

Întrucât împotriva

sentinței pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen. nu

mai poate fi exercitată vreo cale de atac, recursul declarat de petiționar este

inadmisibil și urmează a fi respins în temeiul art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. a) C. proc. pen..

În ce privește

excepția de neconstituționalitate invocată de petiționar, Înalta Curte constată

că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică în raport de prevederile

art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, întrucât cererea formulată nu se

referă la o normă de drept incidență în cauză, care ar fi putut face obiectul

analizei Curții Constituționale.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul I.F. împotriva Sentinței penale

nr. 23 din 21 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 6 septembrie 2012.

Procesat de GGC - N