ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.11.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 803/2012

HOTĂRÂRE
08.11.2011
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 803/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor penale de față:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții

de Apel Iași sub nr. 314/45/2011, petiționarul B.E. a solicitat, în temeiul art.

278

1

martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători T.D. și B.E.C. și

grefierele I.G. și H.G.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de asociere în

vederea comiterii de infracțiuni prevăzută de art. 323 C. pen., abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în

serviciu în formă calificată prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 248

1

înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen., fals intelectual prevăzută

de art. 289 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.

290 C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., nerespectarea

hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 C. pen., favorizarea

infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., sustragerea și distrugerea de

înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen. și cercetare

abuzivă prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen., pe temeiul prevăzut de

art. 10

lit. a) C. proc. pen.

În motivarea

plângerii, petiționarul a susținut că soluția dispusă de procurorul de caz este

nelegală și netemeinică întrucât nu s-au efectuat verificări cu privire la

vinovăția persoanelor reclamate, invocând, totodată, acuzații abstracte privind

fapte de corupție și alte fapte penale și la adresa

altor persoane care își desfășoară activitatea la nivelul instanțelor

de judecată

ieșene și sugerând pretinse relații între acestea care ar

face posibilă protejarea persoanelor cercetate și mușamalizarea faptelor penale

reclamate. La termenul de judecată din data de 3 noiembrie 2011, petiționarul a

depus la dosarul cauzei o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu

excepțiile privind neconstituționalitatea dispozițiile art. 51, art. 52 alin.

(2) și (3) C. proc. pen., art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 23 alin.

(4) din Legea nr. 47/1992, art. 183 și art. 244 C. proc. civ. și art. 278

1

Prin sentința

penală

nr. 153/2011 din 3

noiembrie 2011, Curtea de Apel Iași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori a

respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petentul B.E.,

în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, reținându-se că textele criticate ca

fiind neconstituționale nu au legătură cu

soluționarea cauzei întrucât acestea

vizează procedura de soluționare a

cererilor de recuzare a magistraților și de sesizare a Curții Constituționale,

lipsa C. proc. pen. a unor texte similare celor reglementate în Codul de

procedură civilă privind suspendarea judecății, prevederile cuprinse în Legea nr.

52/1995 care permit unui fost magistrat să activeze ca avocat și dispozițiile

care reglementează caracterul definitiv al hotărârii pronunțate de judecător în

baza art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., norme legale care prin

conținutul lor nu sunt esențiale pentru soluționarea cauzei, neavând legătură

cu fondul ei.

Prin aceeași hotărâre, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul B.E. împotriva rezoluției nr. 529/P/2010 din 22

martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, constatându-se că

soluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror este legală și

temeinică, fiind rezultatul unei corecte analize și juste evaluări a actelor și

lucrărilor dosarului.

În argumentarea soluției, Curtea de

Apel Iași a reținut că petiționarul B.E. a invocat în susținerea plângerii sale

motive subiective de nemulțumire fată de soluția pronunțată în dosarul de

executare nr. 290/2009 al Biroului Executorilor judecătorești Z. și Asociații,

sugerând pretinse relații între persoanele care își desfășoară activitatea la

nivelul instanțelor de judecată ieșene care ar facilita protejarea persoanelor

cercetate și mușamalizarea faptelor penale reclamate.

În raport de argumentele expuse de

petiționar și materialul probator administrat s-a constatat că, prin

activitatea desfășurată, intimații și-au

îndeplinit

în mod legal atribuțiile de serviciu, fără a acționa în așa fel încât să

manifeste

părtinire în soluțiile și măsurile dispuse, reținându-se că din situația de

fapt expusă de petiționar nu rezultă elementele constitutive ale vreunei

infracțiuni.

Pe cale de consecință, față de

considerentele expuse, prima instanță a apreciat că soluția procurorului de

netrimitere în judecată este temeinică și legală.

La data de 8

noiembrie 2011,

petiționarul

B.E. a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 153/2011 din 3 noiembrie

2011 a Curții de Apel Iași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și a

dispoziției privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a

României cuprinsă în dispozitivul aceleiași sentințe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală sub nr. 314/45/2011.

La termenul fixat pentru soluționarea

recursului, 19 martie 2012, înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 385 pct.

1 teza a Ii-a C. proc. pen. raportat la art. 278

1

alin. (10) C.

proc. pen., a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de

petiționar împotriva

hotărârii atacate și,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen.

raportat

la art. 29 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 47/1992, tardivitatea recursului

declarat de petiționarul B.E. împotriva dispoziției privind respingerea cererii

de sesizare a Curții Constituționale a României cuprinsă in dispozitivul

aceleiași sentințe.

Excepțiile puse în discuție sunt

întemeiate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Legea procesuală penală și legile

speciale au stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din

Constituția României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală,

pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a

satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 13 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În consecință, revine părții

interesate obligația de a alege și exercita în

condițiile legii calea procesuală prevăzută în Codul de procedură

penală și în

legi speciale.

Corespunzător principiului

constituțional al exercitării căilor de atac

numai

în condițiile legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor

de

atac, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc,

căile de atac și titularii acestora, termenele în care pot fi exercitate căile

de atac, precum și cazurile de casare, în timp ce legile speciale au

particularizat sistemul căilor de atac la materia specifică pe care o

reglementează.

Raportat la

speța dedusă judecății, se constată că dispozițiilor art. XVIII

pct. 39 din Legea nr. 202/2010

publicată în M. Of. Partea I nr. 714 din 26 octombrie 2010 au modificat

prevederile art. 278 alin. (10) C. proc. pen. stabilind că hotărârea

judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8) al aceluiași text de lege, este

definitivă.

Prin urmare, prin această modificare

legislativă, hotărârile pronunțate în fond în procedura prevăzută de art. 278

1

excluse din categoria

hotărârilor susceptibile a fi atacate cu recurs, prevăzute

de art. 385

1

În aceste

condiții, se constată că sentința penală nr. 153/2011 din 3 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Iași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, pronunțată sub

imperiul modificărilor legislative instituite prin Legea nr. 202/2010, este

definitivă și nu poate face obiectul controlului jurisdicțional, astfel încât

recursul declarat de petiționarul B.E.

împotriva

acestei hotărâri este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

Pe de altă parte, se constată că,

potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin

care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată

numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la

pronunțare.

Cum petiționarul B.E. a declarat recurs împotriva dispoziției

privind respingerea cererii de

sesizare a Curții Constituționale a României

cuprinsă

în dispozitivul sentinței penale nr. 153/2011 din 3 noiembrie 2011 a

Curții

de Apel Iași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori odată cu

recursul declarat împotriva soluției pronunțate

de fondul cauzei, la data de 8

noiembrie 2011, se constată că respectiva

cale de atac a fost tardiv

formulată,

încălcându-se termenul de 48 de ore de la pronunțare prevăzut de

art. 29

alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Ca urmare, pentru considerentele

expuse, înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

petiționarul B.E. împotriva sentinței penale nr. 153/2011 din 3 noiembrie 2011

a Curții de Apel Iași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și, ca tardiv

formulat, recursul

declarat de același

petiționar împotriva dispoziției privind respingerea cererii

de sesizare

a Curții Constituționale a României cuprinsă in dispozitivul aceleiași sentințe

penale.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 200 lei.

Respinge, ca tardiv formulat, recursul

declarat de petiționarul B.E. împotriva dispoziției privind respingerea cererii

de sesizare a Curții Constituționale a României cuprinsă in dispozitivul

sentinței penale nr. 153/2011 din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași -

Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de același petiționar împotriva sentinței penale nr. 153/2011 din 3

noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

martie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-01-31
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2292/2012
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Rezoluția nr. 151/P/2011 din 1 noiembrie 2011, menținută prin Rezoluția nr. 1225/II/2/2011 din 28 noiembrie 2011 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a
ÎCCJ 2010-03-29
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1207/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2 din 14 ianuarie 2010, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondată, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconst
ÎCCJ 2012-06-21
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3597/2012
și și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile specifice funcției deținute cu ocazia supravegherii cercetărilor și soluționării dosarului penal nr. 7603/P/2010 în care petiționarul avea calitatea de parte vătămată, întrucât a refuzat să admită
ÎCCJ 2012-03-05
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 84/2012
tică, respectiv aceea de neîncepere a urmăririi penale față de toți intimații față de care a fost dată, neoperând disponibilitatea titularului de a formula plângere numai împotriva unora din intimați. Totodată, prima instanță a reținut că n
ÎCCJ 2011-09-22
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 378/2012
proc. pen., pentru toate persoanele sesizate. În urma plângerii formulate de petiționară, soluția adoptată în dosarul nr. 183/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost supusă controlului procurorului general al Parchetulu
Sursă