ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 137/2012

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 91 din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

cu minori, în temeiul art. 278

:

pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.M., împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 30 septembrie 2010, dată în

dosarul nr. 328/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași,

menținută prin rezoluția din 4 noiembrie 2010, dată în dosarul nr. 743/II/2/2010

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că rezoluțiile atacate

sunt legale și temeinice.

Astfel, prin

rezoluția din 30 septembrie 2010, dată în dosarul nr. 328/P/2009 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de numiții:

- M.C. și M.E.,

sub aspectul comiterii infracțiunilor de, tulburare de posesie prevăzută de art.

220 alin. (1), (2) și (3) C. pen., întrucât există autoritate de lucru judecat,

nerespectarea hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 alin. (1) C.

pen., întrucât fapta nu există, respectiv pentru comiterea infracțiunii de

continuarea executării lucrărilor de construcții după dispunerea opririi

acestora de către organul de control, prevăzută de art. 24 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 50/1991, întrucât fapta nu există;

- G.M., N.I., M.C.,

U.R., C.I., D.E.C., sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., fals material în înscrisuri

oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) și fals intelectual prevăzută de art. 289

alin. (1) C. pen., întrucât faptele nu există;

- Z.C., sub

aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât există autoritate de lucru

judecat.

Prin rezoluția

din 4 noiembrie 2010, dată în dosarul nr. 743/II/2/2010 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Iași, a fost respinsă plângerea petentului R.M., ca

neîntemeiată.

Împotriva

hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs petentul R.M., reiterând

prin cererea scrisă depusă la dosar, aspectele invocate anterior.

La termenul din

19 ianuarie 2012, Înalta Curte a pus în discuția părților admisibilitatea căii

de atac exercitată de petent.

Examinând cauza

sub acest aspect, Înalta Curte apreciază recursul declarat de petentul R.M., ca

inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel acum au

fost modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea

soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea

ca nefondată, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de neurmărire

penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.

În speță,

sesizarea instanței de fond s-a făcut la o dată ulterioară intrării în vigoare

a „legii micii reforme”, respectiv la data de 07 decembrie 2010 și, drept

urmare, hotărârea primei instanțe a fost pronunțată sub imperiul dispozițiilor

procesual penale, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, prevederi

care stabilesc că exercitarea controlului judecătoresc asupra soluțiilor de

netrimitere în judecată date de organul de urmărire se face doar într-un sigur

grad de jurisdicție, la instanța căreia i-ar reveni, în condițiile legii,

competența să judece cauza în primă instanță.

Ca atare,

printre modificările aduse Codului de procedură penală, de natură a contribui

la accelerarea soluționării proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de

atac, respectiv și a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă

instanță în materia plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată, mențiune ce apare și în cuprinsul

dispozitivului sentinței atacate.

Față de cele

reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va

respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul R.M.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la

cheltuieli judiciare către stat, căruia îi incumbă culpa procesuală a

exercitării unei căi de atac care nu este prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul R.M., împotriva sentinței penale nr. 91

din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțata în

ședință publică, azi 19 ianuarie 2012.