ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 695/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 noiembrie 2008, la Tribunalul București, reclamanta C.M.J. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat la plata sumei de 300.000 Euro, reprezentând daune morale și materiale, cu motivarea că a fost condamnată pe nedrept pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, iar prin sentința nr. 176 din 14 septembrie 1971 a Tribunalului Militar Teritorial i-a fost admisă cererea de revizuire și a fost achitată. Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 998, art. 999, art. 1075 C. civ., art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 8-11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Legea nr. 30/1994, O.U.G.

nr. 214/1999, Legea nr. 173/2006 și Decretul-lege nr. 118/1990. Prin sentința nr. 300 din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, au fost respinse, ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive, precum și acțiunea, ca fiind prescrisă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că dreptul la acțiune a început să curgă la data de 1 aprilie 2004, când i-a fost acordată reclamantei calitatea de luptător în rezistența anticomunistă. Apelul declarat de reclamantă a fost admis, prin decizia nr. 20 A din 12 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost desființată sentința tribunalului și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond.

Desființând sentința tribunalului, instanța de apel a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 221/2009, față de împrejurarea că reclamanta a fost condamnată politic, lege de aplicabilitate imediată conform art. 725 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență că hotărârea cuprinde motive contradictorii și că Legea nr. 221/2009 nu era în vigoare la data pronunțării sentinței tribunalului, deci nu putea fi aplicat un act normativ care nu exista la acea dată. Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.

Reclamanta a înregistrat acțiunea la data de 8 noiembrie 2008 și și-a întemeiat-o pe prevederile art. 998, art. 999, art. 1075 C. civ., art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 8-11 din Convenția europeană a drepturilor omului, Legea nr. 30/1994, O.U.G. nr. 214/1999, Legea nr. 173/2006 și Decretul-lege nr. 118/1990. Prin notele de ședință din 18 februarie 2009, reclamanta și-a precizat temeiul juridic al acțiunii, respectiv, prevederile art. 998 și art. 999 C. civ., precizare pe care a făcut-o și cu ocazia dezbaterilor în fond, consemnate în încheierea din aceeași dată. Raportat la acest temei juridic, tribunalul a respins acțiunea, ca fiind prescrisă, soluție în limita căreia avea obligația a se pronunța instanța de apel.

Motivarea instanței de apel în sensul că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 221/2009 excede cadrului procesual, modificarea temeiului acțiunii nefiind posibilă în faza de apel. În cauză, contrar celor reținute de instanța de apel, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 221 din 2 iunie 2009, deoarece această lege nu exista nici la data investirii instanței prin înregistrarea acțiunii și nici la data pronunțării sentinței tribunalului. În atare situație, instanța de apel avea obligația de a se pronunța doar cu privire la soluția tribunalului, în limitele investirii acestuia. În consecință, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată decizia curții de apel și a fi trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 20/A din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2011.