ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2762/2011

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința

nr. 54 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj a fost stabilită competența de

soluționare a cererii formulate de CONSILIUL LOCAL DESEȘTI de constatare a

nulității absolute a contactului de închiriere - arendă în favoarea Tribunalului

Maramureș.

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin sentința nr. 1826

din 7 iunie 2010 pronunțată în dosar nr. 1346/307/2010, Judecătoria Sighetu

Marmației a admis excepția necompetenței materiale invocate de pârâți prin

întâmpinare și a declinat în favoarea Judecătoriei Baia Mare competența de

soluționare a acțiunii formulată de reclamantul Consiliul Local Desești în

contradictoriu cu pârâții B.G., P.P., B.I., B.V., H.G., M.G., M.M., P.V., P.I.,

V.P. și M.V.

În considerentele hotărârii s-a reținut că

reclamantul a solicitat instanței să

constate nulitatea mai multor

contracte de închiriere arendă încheiate între reclamant și pârâți cu privire

la diferite suprafețe de teren, cu destinație pășune, motivat de faptul că nu a

existat o hotărâre de consiliu local privind acordul la încheierea

contractelor, s-au încheiat fără să existe cereri în acest sens, cu încălcarea

dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție

publică a contractelor, iar contractele au fost semnate de viceprimar și fără

menționarea prețului.

Reținând că

suprafețele de pășune cuprinse în contracte fac parte din

domeniul public al comunei Desești, competența de

soluționare a acțiunii revine

instanței de contencios administrativ în

sensul art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. c), conform cărora sunt asimilate

actelor administrative

și contractelor încheiate de autoritățile

publice, care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.

Prin sentința

civilă nr. 4762 din 24 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în

dosarul nr. 4939/100/2010 s-a admis excepția necompetenței materiale invocate

de reclamantul Consiliul Local al comunei Desești și, în consecință, a fost declinată,

în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației,

competența

materială de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul Consilul

Local

al comunei Desești, în contradictoriu cu pârâții B.G., P.P., B.I., B.V., G.B., H.G.,

M.G., M.M., P.I., V.P. și M.V.

În temeiul

art. 21 C. proc. civ., s-a suspendat de drept orice procedură și s-a trimis

dosarul Curții de Apel Cluj pentru a hotărî asupra conflictului negativ.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că acțiunea formulată de

reclamantul Consiliul Local al comunei Desești are ca obiect constatarea

nulității absolute a celor 25 de contracte de arendă a pășunilor, proprietatea

comunei, încheiate cu pârâții persoane fizice.

În opinia

instanței, aceste contracte nu fac parte din categoria contractelor

administrative reglementate de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind

contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, iar

art. 5 din Ordinul M.A.P.D.R. nr. 216/2008 nu face referire la o categorie

distinctă de contracte administrative, ci face referire la posibilitatea

consiliilor locale, în calitate de administratori ai bunurilor aparținând

domeniului public sau privat de a încheia contracte de arendare, concesiune,

administrare, închiriere, crescătorilor de animale persoane fizice, iar

beneficiari ai subvențiilor pot fi persoanele fizice sau juridice care

exploatează terenul, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, etc.

Având în

vedere că obiectul contractului îl constituie exploatarea și întreținerea pășunii

proprietate a comunei Desești, de către o persoană fizică în schimbul unei taxe

de pășunat, tribunalul consideră că acesta este un contract de natură civilă,

prin urmare, competența materială de anulare a acestuia revine instanței de

drept comun și nu instanței de contencios administrativ în sensul art. 10 din

Legea nr. 554/2004, modificată.

Curtea de Apel

Cluj, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, a reținut că

reclamantul a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, constatarea

nulității mai multor contracte de închiriere-arendă încheiate între reclamant

și pârâți, cu privire la diferite suprafețe de teren, cu destinație pășune.

Acțiunea

reclamantului urmărește anularea unor contracte de închiriere-arenda încheiate

între reclamant (Consiliul Local al comunei Desești) și pârâții, persoane

fizice, cu privire la diferite suprafețe de teren cu destinația pășune.

S-a reținut că

aceste contracte fac parte din categoria contractelor administrative

reglementate de art. 2 lit. c) din Legea nr .554/2004 privind contenciosul

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că sunt

asimilate actelor administrativ și contractele încheiate de autoritățile

publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică,

executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice,

achizițiile publice - enumerarea fiind exemplificativă, întrucât prin legi

speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse

competenței instanțelor de contencios administrativ.

Instanța a

reținut că suprafețele de pășune, cuprinse în contracte, fac parte din domeniul

public al comunei Desești, iar competența de soluționare a acțiunii revine

instanței de contencios administrativ în sensul art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. c), conform cărora sunt asimilate actelor

administrative și contractele încheiate de autoritățile publice, care au ca

obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul și pârâții, criticând soluția

instanței de fond ca nelegală și netemeinică.

Consiliul

Local Desești a indicat temeiul juridic al motivelor de recurs formulate,

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., arătând că

instanța sesizată pentru pronunțarea regulatorului de competență a făcut o

greșită aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 8 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, întrucât competența aparține Judecătoriei Sighetu

Marmației.

Recurentul a

arătat că, în cauza dedusă judecății, contractele încheiate de autoritatea

publică locală cu persoanele fizice menționate nu au ca obiect punerea în

valoare a pășunilor, domeniu public al comunei, ci au fost încheiate exclusiv

în interesul persoanelor fizice deținătoare de oi sau organizatoare de stână,

fiind contracte civile și nu administrative.

B.G., P.P., B.I.,

B.V., G.B., H.G., M.G., P.V., P.I., V.P., M.V. au criticat hotărârea curții

pronunțată în regulator de competență, indicând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și apreciind că este competentă să soluționeze fondul cauzei Judecătoria

Sighetu Marmației.

Înalta Curte

de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursurilor declarate, mai

înainte de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat că recursurile

nu au fost timbrate, deși recurenții au fost citați cu mențiunea achitării

taxei datorate.

Înalta Curte

reține că în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de

timbru, recursul trebuia timbrat cu

suma de 2 lei și cu 0,15 lei timbru

judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr.

123/1997.

Având în

vedere faptul că recurenții nu și-au îndeplinit obligația ce le revenea,

conform prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancțiunea prevăzută de

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995 și, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va anula recursurile ca netimbrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Anulează

recursurile formulate de Consiliul Local Desești , B.G., P.P., B.I., B.V., G.B.,

H.G., M.G., P.V., P.I., V.P., M.V. împotriva sentinței nr. 54 din 28 ianuarie 2011

a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal

ca netimbrate.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 mai 2011.