ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 700/2011

Prin cererea adresată Judecătoriei Constanța și înregistrată sub nr. 11085/1996, reclamanta RA R. SA București a chemat în judecată pe pârâta SC C.S. SA Eforie Sud, solicitând obligarea acesteia de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Eforie Sud, str. Dezrobirii, compus din 1759 m.p. și construcția Hotel O. Prin sentința civilă nr. 12450 din 14 septembrie 1998 s-a declinat cauza spre competentă soluționare Tribunalului Constanța, conform dispozițiilor art. 2 lit. b) C. proc. civ., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 5513/1998. Prin sentința civilă nr. 78 din 8 februarie 2000, Tribunalul Constanța a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă să-i lase imobilul menționat în deplină proprietate și posesie.

A fost anulată, ca netimbrată, cererea reconvențională formulată de pârâtă, prin care aceasta a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin efectul uzucapiunii de 30 de ani. Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâta SC C.S. SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru greșita anulare, ca netimbrată, a cererii sale reconvenționale, având în vedere că la data depunerii acesteia, 7 octombrie 1996 a timbrat cu O.P. nr. 552 din 7 octombrie 1996 cu 100.000 lei, iar prima instanță nu a stabilit în sarcina sa obligația de suplimentare a taxei judiciare. S-a mai susținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor deduse judecății prin cererea reconvențională și a omis să-i analizeze susținerile referitoare la dobândirea prin uzucapiune și a dreptului de proprietate asupra activului Patiseria „C.A”, situat pe terenul revendicat de reclamantă.

Prin decizia nr. 253 din 30 octombrie 2000, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, a admis apelul pârâtei reconveniente SC C.S. SA Eforie Sud, a casat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța reținând că prima instanță a procedat nelegal la anularea cererii reconvenționale, fără a stabili cuantumul taxei datorate (de pârâtă). Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, ce vizează aspecte ținând de fondul cauzei, s-a considerat că acesta nu poate fi analizat, întrucât primul motiv are un caracter dirimant, ce atrage trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs S.N.T.C. R. SA, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., cu referire la aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, în sensul că instanța nu are obligația de a stabili cuantumul taxei datorate, așa cum a precizat instanța de apel, ci de a-i pune în vedere pârâtei să achite suma datorată, ori acest lucru era cunoscut de către pârâtă. Prin încheierea de la 16 ianuarie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, a suspendat judecarea recursului conform art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, având în vedere că prin notificarea formulată în temeiul acestei legi, S.N.T.C. R. S.A. a solicitat A.P.A.P.S., precum și SC C.S. SA, restituirea integrală în natură a imobilului teren în suprafață de 1759 m.p. și a construcțiilor Vila - Hotel O. și Patiseria C.A., situate în Eforie Sud, str. Dezrobirii.

Prin încheierea din 20 ianuarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, văzând dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată în temeiul art. VII din Titlul I al Legii nr. 247/2005, a menținut măsura suspendării judecății recursului. La 12 noiembrie 2010 s-a repus cauza pe rol pentru a se verifica măsura suspendării, în vederea perimării. Urmare a cererilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, SC C.S. SA a depus la dosar, în copie, decizia de respingere a notificării nr. 19 din 19 septembrie 2003, cu privire la imobilul în litigiu, precizând că aceasta nu a fost atacată la Tribunalul Constanța de persoana îndreptățită.

La rândul său, recurenta SC R. SA a înaintat decizia nr. 11 din 6 ianuarie 2005 emisă de A.V.A.S., prin care i s-a respins notificarea, decizie necontestată. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea va constata că a intervenit perimarea recursului pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Întrucât cauza a fost suspendată la cererea recurentei, în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001, iar ulterior emiterii deciziilor administrative prin care i s-au respins notificările cu privire la imobilul în litigiu, respectiv deciziile nr. 19 din 19 septembrie 2003, emisă de SC C.S.

SA și nr. 11 din 6 ianuarie 2005 emisă de A.V.A.S., neatacate de persoana îndreptățită (recurenta), aceasta nu a mai insistat în judecarea recursului, Curtea a repus din oficiu cauza pe rol. Se va constata că de la momentul emiterii ultimei decizii în temeiul Legii nr. 10/2001, respectiv de la data de 6 ianuarie 2005, dată până la care cursul perimării a fost suspendat conform art. 250 alin. (1) C. proc. civ., a trecut mai mult de 1 an, cauza rămânând în nelucrare din vina părții, care, ulterior încetării motivului ce a determinat suspendarea judecății recursului, nu a mai stăruit în soluționarea cererii sale. În consecință, urmează ca, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., să se constate perimarea recursului declarat de reclamanta S.N.T.C.

R. SA împotriva deciziei nr. 253 din 30 octombrie 2000 a Curții de Apel Constanța, secția civilă . PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta S.N.T.C. R. SA împotriva deciziei nr. 253 din 30 octombrie 2000 a Curții de Apel Constanța, secția civilă . Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 01 februarie 2011.