ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1352/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :

Prin

sentința nr. 1692 din 10 mai 2010, Tribunalul Suceava, secția comercială, a

respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC U.L.C. SRL Dorna

Arini, în contradictoriu cu pârâta SC D.S. SRL Dorna Arini, acțiune ce a avut

ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 170 din 29

ianuarie 2004 pentru neplata prețului și repunerea în situația anterioară

încheierii contractului, respectiv radierea tabulară a pârâtei din C.F. 50

Dorna Arini și reîntabularea societății reclamante.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 1020

C. civ., în condițiile în care chiar în cuprinsul contractului s-a consemnat că

vânzătoarea a primit integral prețul la semnarea convocatorului.

De

asemenea, instanța a avut în vedere că actul menționat este un înscris autentic

ceea ce-i imprimă un caracter de veridicitate ce nu poate fi înlăturată decât

prin înscrierea în fals.

Apelul

formulat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin

decizia nr. 63 din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, care a reținut aceeași situație

de fapt, precum și faptul că față de caracterul autentic al contractului în conținutul

căruia s-a consemnat plata prețului – nu s-a făcut dovada contrară deși sarcina

probei îi incumbă.

Instanța

de apel a înlăturat apărarea conform căreia pârâta ar fi recunoscut neplata

prețului printr-un înscris depus la dosar, considerând că respectiva declarație

are un alt sens și privește alt dosar, din cuprinsul acestuia, rezultând că

pârâta este de acord cu acțiunea ce face obiectul acelui dosar și nu poate constitui

o recunoaștere a celor susținute de reclamantă.

Împotriva

acestei decizii, reclamanta a declarat recurs prin care a susținut următoarele

critici, pretins a se încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 7-9 C. proc. civ.

-

Instanța a reținut în mod greșit că notarul a luat cunoștință de plata prețului

prin propriile simțuri, iar în situația în care se aprecia că în cauză nu

există suficiente probe, în virtutea rolului activ, putea să solicite dosarul

nr. 6440/82/2009 al Tribunalului Suceava pentru verificarea contextului în care

a fost depusă întâmpinarea.

-

În dosarul menționat motivul acțiunii a fost același – neplata prețului -, iar acțiunea

a fost promovată greșit, ca o acțiune în nulitate absolută.

-

Nu s-au verificat și nu s-au luat în considerare actele contabile și nu s-a

avut în vedere că pârâta nu a făcut dovada că s-a facturat suma respectivă,

motiv pentru care mențiunea din contractul autentic rămâne fără suport.

Recursul

este nefondat.

Deși

recurenta a invocat prin cererea de recurs motivele de nelegalitate

reglementate de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. se constată că singura critică veritabilă

ce poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privește

lipsa de rol activ a instanței, care nu a dispus probele pe care le considera

necesare în lămurirea cauzei.

Celelalte

susțineri ale recurentei ce vizează chestiuni de fapt nu pot face obiectul

analizei instanței de control judiciar în această fază procesuală, instanța

fiind strict limitată la analizarea motivelor de nelegalitate prevăzute

limitativ la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Revenind

la pretinsa lipsă a rolului activ al instanței se constată că recurenta este în

eroare, în contextul în care prin cererea de apel nu a solicitat alte probe în

dovedirea acțiunii, în conformitate cu art. 287 pct. 4 C. proc. civ.

Mai

mult, apelanta avea posibilitatea de a complini această lipsă până la prima zi

de înfățișare, însă nu a făcut-o.

În

altă ordine de idei, constatând apelul în stare de judecată, instanța de apel

s-a considerat lămurită asupra cauzei și nu i se poate imputa lipsa de rol

activ câtă vreme apelanta - prin apărător – nu a propus probe, situație în care

instanța nu se putea substitui acesteia.

În

ce privește susținerile recurentei potrivit cu care s-ar fi omis a fi analizate

actele contabile depuse la dosar, acestea nu pot constitui critici reale și,

mai mult, o asemenea situație nu a fost invocată în calea de atac a apelului.

De

asemenea, potrivit art. 1169 C. civ. sarcina probei incumbă reclamantului,

respectiv celui care face o afirmație în instanță.

Pentru considerentele expuse Înalta Curte va respinge

ca nefondat recursul conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta SC U.L.C. SRL

DORNA ARINI, împotriva deciziei Curții de Apel Suceava nr. 63 din 9 septembrie

2010, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2011.