ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2443/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2443/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul
Arbitral de pe lângă Colegiul Juriștilor Prahova la data de 17 septembrie 2008
și precizată la 7 noiembrie 2008 reclamanții Consiliul Local al Orașului Băicoi
și Orașul Băicoi prin Primar cheamă în judecată pe pârâta SC E.S. SRL Băicoi
solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța potrivit Regulamentului
Tribunalului, acesta să dispună anularea actului adițional, fără număr, încheiat
la contractul de concesiune, să constate cedarea concesiunii fără acordul
concedentului de către concesionara SC Z.M.O. SRL, să dispună evacuarea pârâtei
din stațiunea Băile V.S. Băicoi, pe care o deține fără drept, și să oblige
pârâta să restituie toate bunurile mobile și imobile ce au făcut obiectul
concesiunii și să achite suma de 6.872 ron cu titlu de redevență neachitată.
La data de 13
noiembrie 2008 pârâta informează Tribunalul Arbitral că se opune ca litigiul să
fie soluționat de instanța în cauză față de absența unei convenții arbitrale
ori a unui compromis intervenit între părți, așa cum se prevede în dispozițiile
art. 343
1
C. proc. civ., invocând excepția necompetenței materiale a
instanțelor de arbitraj în soluționarea cauzei, arătând și că în aceste
condiții tribunalul arbitral este nelegral constituit.
Prin decizia nr. 16
din 13 noiembrie 2008 Tribunalul Arbitral de pe lângă Colegiul Juriștilor
Prahova, compus dintr-un arbitru unic, respectiv jr. B.D., admite acțiunea
reclamanților și dispune anularea contractului de concesiune, constată cedarea
concesiunii de către concesionarul SC Z.M.O SRL fără acordul concedentului
Consiliul Local Băicoi în favoarea pârâtei, obligă pârâta la plata sumei de
6.872 ron cu titlu de redevență către reclamantul Orașul Băicoi, reprezentat
prin primar, respinge capătul de cerere al reclamantului Consiliul Local Băicoi
de obligare a pârâtei la plata sumei de 6.872 ron cu titlu de redevență și
dispune evacuarea necondiționată a pârâtei din stațiunea Băile V.S., județul
Prahova, cu 6.023 ron cheltuieli arbitrale în sarcina pârâtei către reclamantul
Orașul Băicoi.
Împotriva deciziei de
mai sus reclamantul Consiliul Local Băicoi formulează la data de 4 martie 2009
acțiune în anulare parțială în dosarul nr. 179/42/2009 solicitând instanței, cu
invocarea dispozițiilor art. 365 C. proc. civ., admiterea acesteia și anularea
parțială a deciziei atacate, cât privește respingerea obligării pârâtei la
plata sumei de 6.872 ron cu titlu de redevență, sumă la care consideră că este
îndreptățit față de H. nr. 9 din 29 februarie 2008 a Consiliului Local Băicoi
vizând efectuarea demersurilor juridice în vederea rezilierii contractului de
concesiune.
Împotriva aceleiași
decizii a Tribunalului Arbitral, la data de 11 februarie 2009 formulează
acțiune în anulare și pârâta SC E.S. SRL Băicoi în dosarul nr. 124/42/2009
invocând dispozițiile art. 361, art. 363, art. 364 C. proc. civ. și arătând că
litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului, că tribunalul
arbitral a soluționat cauza fără să fi existat o convenție arbitrală respectiv
nici o clauză compromisorie și nici un compromis intervenită între părțile la
contract sau între părțile litigante, care să stabilească atât soluționarea
litigiilor pe calea arbitrajului, cât și modul de constituire a tribunalului
arbitral, modul de numire, revocare și înlocuire a arbitrilor, termenul și
locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să
le urmeze în judecarea litigiului, în cauză fiind încălcate dispozițiile art.
341, art. 343,art. 343
1
C. proc. civ. Petenta critică hotărârea
arbitrală atacată și pentru a fi fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.
353
3
alin. (2) C. proc. civ. față de faptul că la data de 7
noiembrie 2008 recuzase pe arbitrul unic în ședință publică, iar hotărârea
criticată s-a pronunțat înainte de soluționarea cererii de recuzare obiect al
dosarului nr. 1506/105/2009 pe rolul Tribunalului Prahova, secția comercială,
și de contencios administrativ, cu termen la 9 iunie 2009 la 13 noiembrie 2008,
fără ca petenta să fi fost citată, reținându-se eronat că ar fi avut termenul
în cunoștință prin intermediul avocatului, hotărârea arbitrală nefiindu-i, de
altfel, nici comunicată, aflând despre aceasta prin intermediul executorului
judecătoresc, comunicarea fiindu-i făcută ulterior, abia la 9 februarie 2009,
cu încălcarea termenului prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. civ., aceasta
nerespectând nici cerințele art. 361 C. proc. civ., în cuprinsul său
neregăsindu-se excepțiile invocate de petenta pârâtă și nici modul de
soluționare a lor.
Prin încheierea din
27 mai 2009 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, și de contencios
administrativ și fiscal, dispune conexarea dosarului nr. 179/42/2009 la dosarul
nr. 124/42/2009 față de faptul că ambele cauze vizează anularea deciziei
arbitrale nr. 16 din 13 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 16/2008 al
Tribunalului Arbitral de pe lângă Colegiul Juriștilor Prahova, instanța
constatând a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 164 C. proc. civ.
Prin sentința nr. 105
din 3 iunie 2009 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, și de contencios
administrativ și fiscal, admite excepția tardivității acțiunilor conexe în
anularea hotărârii arbitrale menționate și, în consecință, respinge ca tardiv
formulate acțiunile conexe privind decizia nr. 16 din 13 noiembrie 2008
pronunțată de Tribunalul Arbitral din cadrul Colegiului Juriștilor Prahova
formulate de pârâta SC E.S. SRL și pârâtul reclamant Consiliul Local Băicoi,
reținând că hotărârea arbitrală atacată a fost comunicată reclamantului
Consiliul Local Băicoi la 16 decembrie 2008, acesta înregistrând acțiunea în
anulare la 4 martie 2009, iar pârâtei SC E.S. SRL la 16 decembrie 2008 prin
afișare la sediul acesteia, ca urmare a refuzului reprezentantului societății
de a o primi, acțiunea acesteia în anularea hotărârii fiind înregistrată la 11
februarie 2009, cu depășirea termenului prevăzut de art. 365 alin. (2) C. proc.
civ. instanța apreciind și că au fost respectate dispozițiile art. 92 alin. (2)
C. proc. civ. și ale art. 5 lit. c) din procedura arbitrală, incidente când
destinatarul refuză să primească actul de procedură, precum și ale art. 86 alin.(1)
C. proc. civ., comunicarea fiind făcută prin agentul procedural al instanței
arbitrale, B.D.
Împotriva sentinței
de mai sus petenta pârâtă SC E.S. SRL declară recurs solicitând, cu invocarea
dispozițiilor art. 304
1
și ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate și pronunțarea unei hotărâri
legale și temeinice.
În fundamentarea
recursului său critică prima instanță pentru a fi pronunțat sentința recurată fără
a-i fi fost comunicată și ei înscrisurile depuse la dosar prin fax și fără a se
fi putut discuta cererea sa de suspendare a judecării cauzei până la
soluționarea cererii de recuzare formulată de pârâtă, așa cum rezultă din
certificatul de grefă depus la dosar, prin registratură, în ziua pronunțării
sentinței atacate, instanța punând în discuție chiar excepția tardivității
acțiunilor în anulare în absența părților care le-au promovat, astfel că
apreciază recurenta a fost lipsită de apărare și prejudiciată grav în
drepturile sale.
Recurenta reproșează
instanței judecătorești și faptul că, deși a solicitat Consiliului Juriștilor
Prahova Tribunalul Arbitral comunicarea dovezii că B.D. este agent procedural
al acestui Tribunal, a luat în considerare un înscris trimis prin fax, purtând
trei semnături indescifrabile din care rezultă că respectiva persoană are
această calitate de agent procedural în dosarul arbitral nr. 16/2008, el fiind
însă și arbitrul unic din dosar, recuzat de recurentă și care i-a comunicat prin
poștă citațiile, copia acțiunii arbitrale și înscrisurile depuse de reclamanții
arbitrali, în schimb a comunicat personal dar prin afișare hotărârea arbitrală,
sub pretext că recurenta ar fi refuzat primirea acesteia.
Recurenta critică
instanța fondului și pentru greșita aplicare a legii, aceasta referindu-se la art.
5 lit. c) din procedura arbitrală, deși respectiva procedură este prevăzută de art.
358 - art. 358
13
C. proc. civ., făcând și o greșită aplicare la
speță a dispozițiilor art. 86 alin. (1), (3) și ale art. 92 alin. (2) și art. 921
C. proc. civ., instanța nereținând corect situația de fapt, respectiv că
recurenta a luat cunoștință de existența hotărârii arbitrale pronunțată și
redactată anterior soluționării cererii de recuzare prin executorul
judecătoresc R.C., solicitând la 6 februarie 2009 copie a hotărârii și a
comunicării, dar obținând cu greutate doar o copie a hotărârii întrucât nu
exista la dosar nici o dovadă de comunicare, nici chiar prin afișare.
Recurenta consideră,
de asemenea, că în mod eronat instanța nu a luat în considerare faptul că s-a
respins cererea reclamantului arbitral Orașul Băicoi de investire cu formula
executorie a hotărârii arbitrale, tocmai pe motiv că nu s-a putut face dovada
comunicării acesteia către pârâta arbitrală.
Examinând recursul
recurentei în lumina dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ., cu
luarea în considerare și a înscrisurilor noi depuse în recurs, se constată că
acesta este fondat.
Se constată astfel
că, față de încheierea nr. 2 din 7 noiembrie 2008 a Tribunalului Arbitral
(dosarul arbitral) prin care menționatul tribunal ia act de cererea de recuzare
formulată de pârâtă recurenta de față împotriva arbitrului unic și față de
dispozitivul încheierii care menționează ca instanța arbitrală, prin acest
arbitru unic B.D., „se abține să ia orice măsură de natură procedurală până la
judecarea cererii de recuzare, potrivit art. 351
1
C. proc. civ.” și
față de certificatul de grefă depus de aceeași parte privind existența pe rolul
Tribunalului Prahova, secția comercială, și de contencios administrativ, a
dosarului nr. 1506/105/2009 având ca obiect tocmai cererea respectivă de
recuzare (dosar nr. 124/42/2009), instanța criticată ar fi trebuit să rețină că
hotărârea arbitrală în litigiu s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor
imperative ale art. 31 alin. (3) C. proc. civ., astfel că nu s-ar fi putut pune
în discuție tardivitatea acțiunii în anulare a unei astfel de hotărâri, aspect
confirmat, de altfel, de încheierea din 15 octombrie 2009 dată în Camera de
Consiliu Tribunalul Prahova, secția comercială, și de contencios administrativ,
act nou depus în recurs prin care cererea de recuzare formulată în cauză a fost
admisă.
Se constată, de
asemenea, că în mod greșit instanța judecătorească a admis excepția
tardivității introducerii acțiunii în anulare de către recurenta-petentă
pârâta-arbitrală ea neapreciind corect actele dosarului respectiv, pe de o
parte, actele care, contrar deciziei nr. 10 din 18 septembrie 2008 a
Consiliului Director al Colegiului Juriștilor Prahova (dosar de fond) prin care
B.D. a fost numit agent procedural în dosarul arbitral nr. 16/2008 din litigiu,
probează că citarea părților în acest litigiu arbitral s-a făcut și de către
agentul procedural C.M. (dosar arbitral), iar pe de altă parte că așa cum se
precizează și în regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității
de arbitraj al Colegiului Juriștilor Prahova la art. 1 activitatea de arbitraj
organizată de acesta se desfășoară potrivit regulilor prevăzute de Cartea a IV C.
proc. civ., iar potrivit art. 5 lit. b) din evocatul Regulament, comunicarea
între părți sau de către părți a înscrisurilor litigiului, a citației, a
hotărârilor arbitrale și a încheierilor de ședință se face prin scrisoare
recomandată, cu recipisa de predare sau confirmare de primire, recurgerea la
modalitățile de comunicare prevăzută de art. 5 alin. (c) reținute drept
incidente în cauză având un caracter facultativ, ele fiind, de altfel, contrare
dispozițiilor imperative ale art. 358
1
C. proc. civ., dovedite de
recurenta petentă a nu fi fost respectate de către tribunalul arbitral, aspect
confirmat și prin încheierea din 28 aprilie 2009 a Tribunalului Prahova, secția
comercială, și de contencios administrativ, în dosarul nr. 1502/105/2005 prin
care s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului Orașul Băicoi prin
Primar de investire cu formulă executorie a deciziei nr. 16 din 13 noiembrie
2008 pronunțată în dosarul nr. 16/2008, reținând instanța că nu s-a făcut
dovada comunicării hotărârii arbitrale intimatei-recurente de față (dosarul de
fond), soluție confirmată și de încheierea din 13 octombrie 2009 a Tribunalului
Prahova, secția comercială, și de contencios administrativ, pronunțată în
dosarul nr. 3292/105/2009 (dosar de recurs), și, implicit și de cererea
adresată de pârâta recurentă Tribunalului Arbitral la data de 6 februarie 2009
de a i se transmite o copie a comunicării hotărârii arbitrale (dosar de fond).
Față de cele de mai
sus se reține că prima instanță a pronunțat hotărârea recurată cu greșita
aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 358
1
C. proc. civ.,
care au configurația unor dispoziții imperative speciale, derogatorii, față de
prevederile art. 92 alin. (2) și art.86 alin. (1) C. proc. civ. cărora în mod
eronat instanța criticată le-a dat prioritate, deși ele reprezintă norme de
drept comun față de normele speciale anterior menționate.
Se reține, astfel, că
în mod nelegal și netemeinic prima instanță a admis excepția tardivității
acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale nr. 16 din 13 noiembrie 2008
formulată de recurenta-pârâtă arbitrală și a respins ca tardiv formulată
această acțiune, fără a intra în analiza fondului acțiunii în anulare
menționate, astfel că, dându-se eficiență dispozițiilor art. 312 alin. (2), (5)
C. proc. civ., recursul recurentei-petente pârâte urmează a fi admis, sentința
recurată urmează a fi casată și cauza urmează a fi trimisă spre soluționare în
fond aceleiași instanțe judecătorești, care, de altfel, prin necomunicarea
către recurenta-petentă, pârâta arbitral, a înscrisurilor depuse la dosar la
data de 2 iunie 2009, parte care nu a fost prezentă la momentul dezbaterii
cauzei, așa cum rezultă din cele consemnate în sentința recurată, a
prejudiciat-o pe aceasta prin neasigurarea posibilității de a-și formula
apărările.
Cu prilejul judecării
acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale din litigiu, formulată de petenta
pârâtă, instanța va examina mai întâi pentru a cerceta acțiunea în anulare
menționată, existența legală a Tribunalului arbitral de pe lângă Colegiul
Juriștilor Prahova ca instanță permanentă de arbitraj comercial vizată de art. 353
1
C. proc. civ., dat fiind că nici înscrisurile comunicate de Colegiul Juriștilor
Prahova în dosarul nr. 124/42/2009 și nici trimiterile făcute de tribunalul
arbitral în încheierea nr. 2 din 7 noiembrie 2008 (dosar de arbitraj), la
dispozițiile Legii nr. 514/2003 nu sunt elemente care să convingă asupra
legalei existențe a menționatei instanțe arbitrale, care cu totul nejustificat
are arbitru, respectiv asistent arbitral și agent procedural, aceleași
persoane, adică pe B.D. arbitru unic și agent procedural (dosar arbitral),
respectiv pe C.E.E. asistent arbitral și agent procedural (dosar arbitral).
Instanța urmează să
nu mai examineze acțiunea conexă de anulare parțială a hotărârii arbitrale
atacate formulată de reclamantul Orașul Băicoi, cu privire la care în mod
judicios s-a reținut tardivitatea introducerii sale, dar prin raportare la
dispozițiile art. 358 alin. (2) C. proc. civ., întrucât reclamantului menționat
i s-a comunicat hotărârea arbitrală atacată sub semnătură (dosar de arbitraj)
la 16 decembrie 2008, dată față de care înregistrarea acțiunii în anulare
parțială la 4 martie 2009 s-a făcut cu depășirea termenului prevăzut de art. 365
alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul
declarat de pârâta SC E.S. SRL Băicoi împotriva sentinței nr. 105 din 3 iunie
2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ
și fiscal, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași
instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 iunie 2010.