ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2443/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arbitral de pe lângă Colegiul Juriștilor Prahova la data de 17 septembrie 2008 și precizată la 7 noiembrie 2008 reclamanții Consiliul Local al Orașului Băicoi și Orașul Băicoi prin Primar cheamă în judecată pe pârâta SC E.S. SRL Băicoi solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța potrivit Regulamentului Tribunalului, acesta să dispună anularea actului adițional, fără număr, încheiat la contractul de concesiune, să constate cedarea concesiunii fără acordul concedentului de către concesionara SC Z.M.O. SRL, să dispună evacuarea pârâtei din stațiunea Băile V.S. Băicoi, pe care o deține fără drept, și să oblige pârâta să restituie toate bunurile mobile și imobile ce au făcut obiectul concesiunii și să achite suma de 6.872 ron cu titlu de redevență neachitată.

La data de 13 noiembrie 2008 pârâta informează Tribunalul Arbitral că se opune ca litigiul să fie soluționat de instanța în cauză față de absența unei convenții arbitrale ori a unui compromis intervenit între părți, așa cum se prevede în dispozițiile art. 343 1 C. proc. civ., invocând excepția necompetenței materiale a instanțelor de arbitraj în soluționarea cauzei, arătând și că în aceste condiții tribunalul arbitral este nelegral constituit. Prin decizia nr. 16 din 13 noiembrie 2008 Tribunalul Arbitral de pe lângă Colegiul Juriștilor Prahova, compus dintr-un arbitru unic, respectiv jr.

B.D., admite acțiunea reclamanților și dispune anularea contractului de concesiune, constată cedarea concesiunii de către concesionarul SC Z.M.O SRL fără acordul concedentului Consiliul Local Băicoi în favoarea pârâtei, obligă pârâta la plata sumei de 6.872 ron cu titlu de redevență către reclamantul Orașul Băicoi, reprezentat prin primar, respinge capătul de cerere al reclamantului Consiliul Local Băicoi de obligare a pârâtei la plata sumei de 6.872 ron cu titlu de redevență și dispune evacuarea necondiționată a pârâtei din stațiunea Băile V.S., județul Prahova, cu 6.023 ron cheltuieli arbitrale în sarcina pârâtei către reclamantul Orașul Băicoi. Împotriva deciziei de mai sus reclamantul Consiliul Local Băicoi formulează la data de 4 martie 2009 acțiune în anulare parțială în dosarul nr. 179/42/2009 solicitând instanței, cu invocarea dispozițiilor art. 365 C. proc.

civ., admiterea acesteia și anularea parțială a deciziei atacate, cât privește respingerea obligării pârâtei la plata sumei de 6.872 ron cu titlu de redevență, sumă la care consideră că este îndreptățit față de H. nr. 9 din 29 februarie 2008 a Consiliului Local Băicoi vizând efectuarea demersurilor juridice în vederea rezilierii contractului de concesiune. Împotriva aceleiași decizii a Tribunalului Arbitral, la data de 11 februarie 2009 formulează acțiune în anulare și pârâta SC E.S. SRL Băicoi în dosarul nr. 124/42/2009 invocând dispozițiile art. 361, art. 363, art. 364 C. proc. civ.

și arătând că litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului, că tribunalul arbitral a soluționat cauza fără să fi existat o convenție arbitrală respectiv nici o clauză compromisorie și nici un compromis intervenită între părțile la contract sau între părțile litigante, care să stabilească atât soluționarea litigiilor pe calea arbitrajului, cât și modul de constituire a tribunalului arbitral, modul de numire, revocare și înlocuire a arbitrilor, termenul și locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, în cauză fiind încălcate dispozițiile art. 341, art. 343,art. 343 1 C. proc. civ. Petenta critică hotărârea arbitrală atacată și pentru a fi fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 353 3 alin. (2) C. proc.

civ. față de faptul că la data de 7 noiembrie 2008 recuzase pe arbitrul unic în ședință publică, iar hotărârea criticată s-a pronunțat înainte de soluționarea cererii de recuzare obiect al dosarului nr. 1506/105/2009 pe rolul Tribunalului Prahova, secția comercială, și de contencios administrativ, cu termen la 9 iunie 2009 la 13 noiembrie 2008, fără ca petenta să fi fost citată, reținându-se eronat că ar fi avut termenul în cunoștință prin intermediul avocatului, hotărârea arbitrală nefiindu-i, de altfel, nici comunicată, aflând despre aceasta prin intermediul executorului judecătoresc, comunicarea fiindu-i făcută ulterior, abia la 9 februarie 2009, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc.

civ., aceasta nerespectând nici cerințele art. 361 C. proc. civ., în cuprinsul său neregăsindu-se excepțiile invocate de petenta pârâtă și nici modul de soluționare a lor. Prin încheierea din 27 mai 2009 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, și de contencios administrativ și fiscal, dispune conexarea dosarului nr. 179/42/2009 la dosarul nr. 124/42/2009 față de faptul că ambele cauze vizează anularea deciziei arbitrale nr. 16 din 13 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 16/2008 al Tribunalului Arbitral de pe lângă Colegiul Juriștilor Prahova, instanța constatând a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 164 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 105 din 3 iunie 2009 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, și de contencios administrativ și fiscal, admite excepția tardivității acțiunilor conexe în anularea hotărârii arbitrale menționate și, în consecință, respinge ca tardiv formulate acțiunile conexe privind decizia nr. 16 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Arbitral din cadrul Colegiului Juriștilor Prahova formulate de pârâta SC E.S. SRL și pârâtul reclamant Consiliul Local Băicoi, reținând că hotărârea arbitrală atacată a fost comunicată reclamantului Consiliul Local Băicoi la 16 decembrie 2008, acesta înregistrând acțiunea în anulare la 4 martie 2009, iar pârâtei SC E.S. SRL la 16 decembrie 2008 prin afișare la sediul acesteia, ca urmare a refuzului reprezentantului societății de a o primi, acțiunea acesteia în anularea hotărârii fiind înregistrată la 11 februarie 2009, cu depășirea termenului prevăzut de art. 365 alin. (2) C. proc.

civ. instanța apreciind și că au fost respectate dispozițiile art. 92 alin. (2) C. proc. civ. și ale art. 5 lit. c) din procedura arbitrală, incidente când destinatarul refuză să primească actul de procedură, precum și ale art. 86 alin.(1) C. proc. civ., comunicarea fiind făcută prin agentul procedural al instanței arbitrale, B.D. Împotriva sentinței de mai sus petenta pârâtă SC E.S. SRL declară recurs solicitând, cu invocarea dispozițiilor art. 304 1 și ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

În fundamentarea recursului său critică prima instanță pentru a fi pronunțat sentința recurată fără a-i fi fost comunicată și ei înscrisurile depuse la dosar prin fax și fără a se fi putut discuta cererea sa de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea cererii de recuzare formulată de pârâtă, așa cum rezultă din certificatul de grefă depus la dosar, prin registratură, în ziua pronunțării sentinței atacate, instanța punând în discuție chiar excepția tardivității acțiunilor în anulare în absența părților care le-au promovat, astfel că apreciază recurenta a fost lipsită de apărare și prejudiciată grav în drepturile sale. Recurenta reproșează instanței judecătorești și faptul că, deși a solicitat Consiliului Juriștilor Prahova Tribunalul Arbitral comunicarea dovezii că B.D.

este agent procedural al acestui Tribunal, a luat în considerare un înscris trimis prin fax, purtând trei semnături indescifrabile din care rezultă că respectiva persoană are această calitate de agent procedural în dosarul arbitral nr. 16/2008, el fiind însă și arbitrul unic din dosar, recuzat de recurentă și care i-a comunicat prin poștă citațiile, copia acțiunii arbitrale și înscrisurile depuse de reclamanții arbitrali, în schimb a comunicat personal dar prin afișare hotărârea arbitrală, sub pretext că recurenta ar fi refuzat primirea acesteia. Recurenta critică instanța fondului și pentru greșita aplicare a legii, aceasta referindu-se la art. 5 lit. c) din procedura arbitrală, deși respectiva procedură este prevăzută de art. 358 - art. 358 13 C. proc.

civ., făcând și o greșită aplicare la speță a dispozițiilor art. 86 alin. (1), (3) și ale art. 92 alin. (2) și art. 921 C. proc. civ., instanța nereținând corect situația de fapt, respectiv că recurenta a luat cunoștință de existența hotărârii arbitrale pronunțată și redactată anterior soluționării cererii de recuzare prin executorul judecătoresc R.C., solicitând la 6 februarie 2009 copie a hotărârii și a comunicării, dar obținând cu greutate doar o copie a hotărârii întrucât nu exista la dosar nici o dovadă de comunicare, nici chiar prin afișare. Recurenta consideră, de asemenea, că în mod eronat instanța nu a luat în considerare faptul că s-a respins cererea reclamantului arbitral Orașul Băicoi de investire cu formula executorie a hotărârii arbitrale, tocmai pe motiv că nu s-a putut face dovada comunicării acesteia către pârâta arbitrală.

Examinând recursul recurentei în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., cu luarea în considerare și a înscrisurilor noi depuse în recurs, se constată că acesta este fondat. Se constată astfel că, față de încheierea nr. 2 din 7 noiembrie 2008 a Tribunalului Arbitral (dosarul arbitral) prin care menționatul tribunal ia act de cererea de recuzare formulată de pârâtă recurenta de față împotriva arbitrului unic și față de dispozitivul încheierii care menționează ca instanța arbitrală, prin acest arbitru unic B.D., „se abține să ia orice măsură de natură procedurală până la judecarea cererii de recuzare, potrivit art. 351 1 C. proc.

civ.” și față de certificatul de grefă depus de aceeași parte privind existența pe rolul Tribunalului Prahova, secția comercială, și de contencios administrativ, a dosarului nr. 1506/105/2009 având ca obiect tocmai cererea respectivă de recuzare (dosar nr. 124/42/2009), instanța criticată ar fi trebuit să rețină că hotărârea arbitrală în litigiu s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 31 alin. (3) C. proc. civ., astfel că nu s-ar fi putut pune în discuție tardivitatea acțiunii în anulare a unei astfel de hotărâri, aspect confirmat, de altfel, de încheierea din 15 octombrie 2009 dată în Camera de Consiliu Tribunalul Prahova, secția comercială, și de contencios administrativ, act nou depus în recurs prin care cererea de recuzare formulată în cauză a fost admisă.

Se constată, de asemenea, că în mod greșit instanța judecătorească a admis excepția tardivității introducerii acțiunii în anulare de către recurenta-petentă pârâta-arbitrală ea neapreciind corect actele dosarului respectiv, pe de o parte, actele care, contrar deciziei nr. 10 din 18 septembrie 2008 a Consiliului Director al Colegiului Juriștilor Prahova (dosar de fond) prin care B.D. a fost numit agent procedural în dosarul arbitral nr. 16/2008 din litigiu, probează că citarea părților în acest litigiu arbitral s-a făcut și de către agentul procedural C.M. (dosar arbitral), iar pe de altă parte că așa cum se precizează și în regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității de arbitraj al Colegiului Juriștilor Prahova la art. 1 activitatea de arbitraj organizată de acesta se desfășoară potrivit regulilor prevăzute de Cartea a IV C. proc.

civ., iar potrivit art. 5 lit. b) din evocatul Regulament, comunicarea între părți sau de către părți a înscrisurilor litigiului, a citației, a hotărârilor arbitrale și a încheierilor de ședință se face prin scrisoare recomandată, cu recipisa de predare sau confirmare de primire, recurgerea la modalitățile de comunicare prevăzută de art. 5 alin. (c) reținute drept incidente în cauză având un caracter facultativ, ele fiind, de altfel, contrare dispozițiilor imperative ale art. 358 1 C. proc.

civ., dovedite de recurenta petentă a nu fi fost respectate de către tribunalul arbitral, aspect confirmat și prin încheierea din 28 aprilie 2009 a Tribunalului Prahova, secția comercială, și de contencios administrativ, în dosarul nr. 1502/105/2005 prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului Orașul Băicoi prin Primar de investire cu formulă executorie a deciziei nr. 16 din 13 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 16/2008, reținând instanța că nu s-a făcut dovada comunicării hotărârii arbitrale intimatei-recurente de față (dosarul de fond), soluție confirmată și de încheierea din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Prahova, secția comercială, și de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr. 3292/105/2009 (dosar de recurs), și, implicit și de cererea adresată de pârâta recurentă Tribunalului Arbitral la data de 6 februarie 2009 de a i se transmite o copie a comunicării hotărârii arbitrale (dosar de fond).

Față de cele de mai sus se reține că prima instanță a pronunțat hotărârea recurată cu greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 358 1 C. proc. civ., care au configurația unor dispoziții imperative speciale, derogatorii, față de prevederile art. 92 alin. (2) și art.86 alin. (1) C. proc. civ. cărora în mod eronat instanța criticată le-a dat prioritate, deși ele reprezintă norme de drept comun față de normele speciale anterior menționate. Se reține, astfel, că în mod nelegal și netemeinic prima instanță a admis excepția tardivității acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale nr. 16 din 13 noiembrie 2008 formulată de recurenta-pârâtă arbitrală și a respins ca tardiv formulată această acțiune, fără a intra în analiza fondului acțiunii în anulare menționate, astfel că, dându-se eficiență dispozițiilor art. 312 alin. (2), (5) C. proc.

civ., recursul recurentei-petente pârâte urmează a fi admis, sentința recurată urmează a fi casată și cauza urmează a fi trimisă spre soluționare în fond aceleiași instanțe judecătorești, care, de altfel, prin necomunicarea către recurenta-petentă, pârâta arbitral, a înscrisurilor depuse la dosar la data de 2 iunie 2009, parte care nu a fost prezentă la momentul dezbaterii cauzei, așa cum rezultă din cele consemnate în sentința recurată, a prejudiciat-o pe aceasta prin neasigurarea posibilității de a-și formula apărările. Cu prilejul judecării acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale din litigiu, formulată de petenta pârâtă, instanța va examina mai întâi pentru a cerceta acțiunea în anulare menționată, existența legală a Tribunalului arbitral de pe lângă Colegiul Juriștilor Prahova ca instanță permanentă de arbitraj comercial vizată de art. 353 1 C. proc.

civ., dat fiind că nici înscrisurile comunicate de Colegiul Juriștilor Prahova în dosarul nr. 124/42/2009 și nici trimiterile făcute de tribunalul arbitral în încheierea nr. 2 din 7 noiembrie 2008 (dosar de arbitraj), la dispozițiile Legii nr. 514/2003 nu sunt elemente care să convingă asupra legalei existențe a menționatei instanțe arbitrale, care cu totul nejustificat are arbitru, respectiv asistent arbitral și agent procedural, aceleași persoane, adică pe B.D. arbitru unic și agent procedural (dosar arbitral), respectiv pe C.E.E. asistent arbitral și agent procedural (dosar arbitral). Instanța urmează să nu mai examineze acțiunea conexă de anulare parțială a hotărârii arbitrale atacate formulată de reclamantul Orașul Băicoi, cu privire la care în mod judicios s-a reținut tardivitatea introducerii sale, dar prin raportare la dispozițiile art. 358 alin. (2) C. proc.

civ., întrucât reclamantului menționat i s-a comunicat hotărârea arbitrală atacată sub semnătură (dosar de arbitraj) la 16 decembrie 2008, dată față de care înregistrarea acțiunii în anulare parțială la 4 martie 2009 s-a făcut cu depășirea termenului prevăzut de art. 365 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâta SC E.S. SRL Băicoi împotriva sentinței nr. 105 din 3 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2010.