ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1393/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1393/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 17 iunie 2008 la Tribunalul București, secția de contencios administrativ și

fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul M.V. solicitând

instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea

pârâtului de colaborator al securității.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

din cuprinsul notei de constatare din 12 mai 2008 precum și din înscrisurile

atașate, rezultă activitatea de colaborare cu securitatea a lui M.V.

Astfel, în 1974, acesta a fost

recrutat de șeful biroului de contrainformații Turda unde își efectua stagiul

militar, pentru „supravegherea informativă generală în cadrul companiei

transmisiuni și a furierilor din cadrul unității". A semnat olograf cu

numele real „Angajamentul" din data de 18 aprilie 1974 în care este

menționat și numele conspirativ de colaborator R.

Din „Nota de caracterizare"

întocmită de ofițerul recrutor la data de 5 iunie 1975 rezultă faptul că

pârâtul în calitate de colaborator „a depus interes pentru munca informativă

obținând rezultate bune. Este cinstit și corect. A păstrat regulile de

conspirativitate ce i s-au recomandat.".

S-a mai arătat că, în anul 1976,

pârâtul a fost reactivat în calitate de colaborator de I.J.S.M. pentru

„supravegherea personalului tehnico - administrativ și a elevilor de la Liceul din Baia Mare și apoi pentru supravegherea personalului din Spitalul Județean Baia

Mare".

În cea de-a doua perioadă de

colaborare 1976 - 1989, în calitate de colaborator, cu numele conspirativ R. a

furnizat următoarele informații referitoare la unele cadre didactice din cadrul

Liceului din Baia Mare, la colegii de serviciu din cadrul spitalului Județean

Baia Mare și brancardieri.

S-a mai arătat că activitatea

desfășurată de colaboratorul R. între 1976-1989, prezentată anterior, este

completată și cu informații consemnate de lucrătorii securității, întregind

aportul informativ adus, astfel cum acestea sunt detaliate în cererea de

chemare în judecată.

A apreciat reclamantul C.N.S.A.S. că

informațiile furnizate organelor de securitate de pârâtul M.V., în calitate de

colaborator al fostei securități, au vizat îngrădirea următoarelor drepturi și

libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la

acea dată: dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, art. 28

din Constituția României din 1965, art. 19 din Pactul Internațional privind

Drepturile Civile și Politice; dreptul de a fi liber de imixtiuni arbitrare sau

ilegale în viața privată, art. 17 din Pactul Internațional; dreptul la liberă

circulație, art. 12 din Pactul Internațional.

Reclamantul a considerat că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

pentru a se constata calitatea pârâtului M.V. de „colaborator al securității".

Pârâtul M.V. a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea acțiunii.

Pârâtul a arătat că este real că a

existat o anumită activitate de colaborare a sa cu organele de securitate

anterior anului 1989, dar că verificarea sa a fost inițiată înainte de intrarea

în vigoare a O.U.G. nr. 24/2008, fiind convocat prima dată pentru audieri la

data de 28 noiembrie 2007. La această dată a susținut faptul că recrutarea sa

s-a făcut în condițiile în care tatăl său M.A. fusese condamnat politic pentru

infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale", fiind deținut în

perioada 2 iulie 1949 - 22 iunie 1950.

Se arată că prin Hotărârea nr. 116

din 9 ianuarie 1991 a C.J.S. pentru aplicarea prevederilor Decretului - Lege nr.

118/1990 s-a stabilit că perioada detenției constituie vechime în muncă, cu

drepturile aferente.

Pârâtul a menționat că, atât

anterior intrării în magistratură și după aceea a fost preocupat în mod

deosebit de apărarea drepturilor cetățenești, făcând aplicarea jurisprudenței C.E.D.O.

cu 4 ani anterior intrării României în U.E.

Se arată că apare paradoxală

chemarea sa în judecată de către Stat prin instituția abilitată, C.N.S.A.S.,

atâta vreme cât același stat l-a determinat să-i accepte oferta prin atitudinea

sa condamnabilă față de tatăl său, manifestată prin alte instituții ale acelei

perioade.

Consideră că situația este similară

aceleia în care reclamantul își invocă propria culpă în relația sa cu pârâtul

și solicită condamnarea acestuia.

Se susține că nu există vreun

interes legitim al statului pentru a fi etichetat cu calitatea de colaborator

al securității.

Prin sentința civilă nr. 3492 din 10

decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ

și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale, s-a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1290 din 25

martie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. și a constatat

calitatea de colaborator al securității a pârâtului M.V.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut următoarele:

- pârâtul M.V. a fost recrutat de

șeful biroului de contrainformații Turda unde își efectua stagiul militar,

pentru „supravegherea informativă generală în cadrul companiei transmisiuni și

a furierilor din cadrul unității". A semnat olograf cu numele real

„Angajamentul" din data de 18 aprilie 1974 în care este menționat și

numele conspirativ de colaborator R.

- din „Nota de caracterizare"

întocmită de ofițerul recrutor la data de 5 iunie 1975 rezultă faptul că

pârâtul în calitate de colaborator „a depus interes pentru munca informativă

obținând rezultate bune. Este cinstit și corect. A păstrat regulile de

conspirativitate ce i s-au recomandat.".

- în anul 1976, pârâtul a fost

reactivat în calitate de colaborator de I.J.S.M. pentru „supravegherea

personalului tehnico - administrativ și a elevilor de la Liceul din Baia Mare și apoi pentru supravegherea personalului din Spitalul Județean Baia

Mare".

- în „Raportul cu propuneri de

reactivare a numitului M.V. în calitate de colaborator" din 10 ianuarie 1976

se consemnează: „. a dat de înțeles că cunoaște unele aspecte ce intră în

competența organelor de securitate de când era în armată. Informațiile sale

s-au dovedit utile unității respective și cu ocazia ultimei contactări acesta a

acceptat să sprijine organele de securitate în continuare (.)".

În cea de-a doua perioadă de colaborare

1976 - 1989, pârâtul, în calitate de colaborator a furnizat informații

referitoare la comentariile făcute de unele cadre didactice de la Liceul din

Baia Mare, de genul „. acesta discută cu fiica sa în limba germană”; informații

referitoare la colegii de serviciu din cadrul Spitalului Județean Baia Mare,

informații referitoare la reacția unei persoane care a manifestat îngrijorare

cu privire la pericolul social crescut datorită „recentului decret privind

amnistierea unor categorii de infractori."

Materialul probator a constat și din

informațiile consemnate

și de lucrătorii securității pentru perioada desfășurată de colaboratorul R.,

între 1976 - 1989, iar aceste informații priveau atitudinea unor suspecți din

rândul cadrelor didactice, diferite comentarii politice în internatul de elevi,

precum și în alte locuri, numeroase informații (de ordinul zecilor) care s-au

dovedit utile pentru urmărirea și clarificarea situației unor persoane care se

aflau în obiectivul securității.

Pentru toate aceste informații,

ofițerul de securitate a consemnat în numeroase rânduri despre pârât că în

raporturile cu organul de securitate a dovedit corectitudine, sinceritate și

obiectivitate, a depus interes în sarcinile primite, a dovedit seriozitate și

atașament, nu a deconspirat problemele de interes, bucurându-se de încrederea

celor din jurul său.

În ceea ce privește susținerile

pârâtului formulate în întâmpinare, instanța de fond a reținut că acestea nu

pot răsturna materialul probator administrat de către reclamantul C.N.S.A.S.

Chiar dacă pârâtul relatează

amănunte din viața personală precizând că s-a aflat în imposibilitate de a

refuza colaborarea datorită condamnării politice a tatălui său, din notele

informative prezentate mai sus nu rezultă că pârâtul ar fi avut o atitudine

pasivă, că cineva i-ar fi impus să furnizeze informații.

A considerat prima instanță că

activitatea desfășurată de către pârât după 1990 și respectiv după intrarea în

magistratură nu poate avea relevanță în ceea ce privește analizarea perioadei

desfășurate de acesta, în calitate de colaborator al securității, precum și a

naturii informațiilor furnizate.

A concluzionat prima instanță în

sensul că, din conținutul înscrisurilor analizate reiese că sunt îndeplinite

condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca pârâtul să fie

considerat colaborator al fostei securității.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul M.V., invocând ca

temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Prin cererea de recurs

recurentul-pârât aduce, în esență, următoarele critici sentinței atacate.

Chiar dacă nu a contestat

activitatea desfășurată în perioada menționată în documentele depuse de

reclamant, urmare a angajamentului de colaborare cu securitatea, instanța de

fond nu a ținut seama de lipsa vinovăției sale, ca o condiție a răspunderii

juridice, în raport de faptul că tatăl său a fost condamnat politic în perioada

1949 – 1950.

În opinia recurentului-pârât prima

instanță nu a avut în vedere apărările sale formulate prin întâmpinare.

Se susține și faptul că nu a fost

analizată oportunitatea luării măsurii față de persoana sa în raport cu art. 53

din Constituția României care vizează restrângerea unor drepturi sau libertăți

numai dacă aceasta se impune, în anumite condiții expres menționate de legea

fundamentală. Restrângerea dreptului său la propria imagine, prin admiterea

acțiunii de față nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 53 din

Constituția României și art. 8 din C.E.D.O., neexistând o proporție între

ingerință și scopul legitim urmărit de stat, astfel cum aceasta transpare și

din jurisprudența C.E.D.O.

De asemenea, recurentul – pârât

susține caracterul neconstituțional al normelor O.U.G. nr. 24/2008 cât și neconcordanța

acestora cu prevederile C.E.D.O.

Se menționează că probele pe care

și-a întemeiat soluția prima instanță nu au fost interpretate imparțial.

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând

recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la

dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și în raport de

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că acesta este

nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

După cum se constată din atitudinea

procesuală a recurentului-pârât inclusiv în cererea de recurs, acesta nu a

negat activitatea desfășurată în baza angajamentului semnat la 18 aprilie 1974,

în perioada ce rezultă din documentația depusă de reclamant astfel cum aceasta

a fost descrisă în cererea de chemare în judecată. Circumstanțele menționate în

sensul că tatăl său a fost condamnat politic în perioada 1949-1950 nu prezintă

relevanță în cauză în înțelesul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza a

II-a deoarece recurentul – pârât nu s-a aflat în situația prevăzută de

prevederile legale menționate, nefurnizând informații „în timpul anchetei și

procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive

politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și

condamnată”.

Oportunitatea măsurii constând în

stabilirea calității de colaborator al securității cât și interesul în

constatarea acestei calități sunt apreciate în raport de dispozițiile O.U.G. nr.

24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, cu

modificările și completările ulterioare, avându-se în vedere și scopul acestui

act normativ de a permite accesul la propriul dosar și deconspirarea securității,

astfel că nu pot fi reținute susținerile recurentului-pârât cu referire la

aceste aspecte.

Critica referitoare la afectarea

adusă dreptului la propria imagine în raport de caracterul neconstituțional al

actului normativ menționat și al neconcordanței acestuia cu prevederile C.E.D.O.

nu poate fi prioritară aplicării prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, cu atât mai

mult cu cât nu s-a invocat sau declarat neconstituționalitatea acesteia.

În altă ordine, instanța de recurs

reține că nu a fost contestată de către recurentul-pârât veridicitatea probelor

prezentate de C.N.S.A.S. În acest context este nefondată susținerea potrivit

căreia instanța a făcut o interpretare imparțială a acestora.

Având în vedere toate considerentele

menționate anterior, se apreciază că sentința recurată este legală și temeinică,

fiind corect interpretate și aplicate dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b)

teza I din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare,

pentru a fi constatată calitatea de colaborator al securității a pârâtului M.V.,

astfel că nu poate fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Prin urmare, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza a II-a coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, urmează a fi respins recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.V.,

împotriva sentinței civile nr. 1290 din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 11 martie 2010