ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1393/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 17 iunie 2008 la Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul M.V. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea pârâtului de colaborator al securității. În motivarea acțiunii s-a arătat că din cuprinsul notei de constatare din 12 mai 2008 precum și din înscrisurile atașate, rezultă activitatea de colaborare cu securitatea a lui M.V.

Astfel, în 1974, acesta a fost recrutat de șeful biroului de contrainformații Turda unde își efectua stagiul militar, pentru „supravegherea informativă generală în cadrul companiei transmisiuni și a furierilor din cadrul unității". A semnat olograf cu numele real „Angajamentul" din data de 18 aprilie 1974 în care este menționat și numele conspirativ de colaborator R. Din „Nota de caracterizare" întocmită de ofițerul recrutor la data de 5 iunie 1975 rezultă faptul că pârâtul în calitate de colaborator „a depus interes pentru munca informativă obținând rezultate bune. Este cinstit și corect. A păstrat regulile de conspirativitate ce i s-au recomandat.". S-a mai arătat că, în anul 1976, pârâtul a fost reactivat în calitate de colaborator de I.J.S.M.

pentru „supravegherea personalului tehnico - administrativ și a elevilor de la Liceul din Baia Mare și apoi pentru supravegherea personalului din Spitalul Județean Baia Mare". În cea de-a doua perioadă de colaborare 1976 - 1989, în calitate de colaborator, cu numele conspirativ R. a furnizat următoarele informații referitoare la unele cadre didactice din cadrul Liceului din Baia Mare, la colegii de serviciu din cadrul spitalului Județean Baia Mare și brancardieri. S-a mai arătat că activitatea desfășurată de colaboratorul R. între 1976-1989, prezentată anterior, este completată și cu informații consemnate de lucrătorii securității, întregind aportul informativ adus, astfel cum acestea sunt detaliate în cererea de chemare în judecată.

A apreciat reclamantul C.N.S.A.S. că informațiile furnizate organelor de securitate de pârâtul M.V., în calitate de colaborator al fostei securități, au vizat îngrădirea următoarelor drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată: dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, art. 28 din Constituția României din 1965, art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice; dreptul de a fi liber de imixtiuni arbitrare sau ilegale în viața privată, art. 17 din Pactul Internațional; dreptul la liberă circulație, art. 12 din Pactul Internațional. Reclamantul a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului M.V. de „colaborator al securității". Pârâtul M.V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. Pârâtul a arătat că este real că a existat o anumită activitate de colaborare a sa cu organele de securitate anterior anului 1989, dar că verificarea sa a fost inițiată înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24/2008, fiind convocat prima dată pentru audieri la data de 28 noiembrie 2007. La această dată a susținut faptul că recrutarea sa s-a făcut în condițiile în care tatăl său M.A. fusese condamnat politic pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale", fiind deținut în perioada 2 iulie 1949 - 22 iunie 1950. Se arată că prin Hotărârea nr. 116 din 9 ianuarie 1991 a C.J.S.

pentru aplicarea prevederilor Decretului - Lege nr. 118/1990 s-a stabilit că perioada detenției constituie vechime în muncă, cu drepturile aferente. Pârâtul a menționat că, atât anterior intrării în magistratură și după aceea a fost preocupat în mod deosebit de apărarea drepturilor cetățenești, făcând aplicarea jurisprudenței C.E.D.O. cu 4 ani anterior intrării României în U.E. Se arată că apare paradoxală chemarea sa în judecată de către Stat prin instituția abilitată, C.N.S.A.S., atâta vreme cât același stat l-a determinat să-i accepte oferta prin atitudinea sa condamnabilă față de tatăl său, manifestată prin alte instituții ale acelei perioade. Consideră că situația este similară aceleia în care reclamantul își invocă propria culpă în relația sa cu pârâtul și solicită condamnarea acestuia.

Se susține că nu există vreun interes legitim al statului pentru a fi etichetat cu calitatea de colaborator al securității. Prin sentința civilă nr. 3492 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Prin sentința civilă nr. 1290 din 25 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. și a constatat calitatea de colaborator al securității a pârâtului M.V. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - pârâtul M.V.

a fost recrutat de șeful biroului de contrainformații Turda unde își efectua stagiul militar, pentru „supravegherea informativă generală în cadrul companiei transmisiuni și a furierilor din cadrul unității". A semnat olograf cu numele real „Angajamentul" din data de 18 aprilie 1974 în care este menționat și numele conspirativ de colaborator R. - din „Nota de caracterizare" întocmită de ofițerul recrutor la data de 5 iunie 1975 rezultă faptul că pârâtul în calitate de colaborator „a depus interes pentru munca informativă obținând rezultate bune. Este cinstit și corect. A păstrat regulile de conspirativitate ce i s-au recomandat.". - în anul 1976, pârâtul a fost reactivat în calitate de colaborator de I.J.S.M.

pentru „supravegherea personalului tehnico - administrativ și a elevilor de la Liceul din Baia Mare și apoi pentru supravegherea personalului din Spitalul Județean Baia Mare". - în „Raportul cu propuneri de reactivare a numitului M.V. în calitate de colaborator" din 10 ianuarie 1976 se consemnează: „. a dat de înțeles că cunoaște unele aspecte ce intră în competența organelor de securitate de când era în armată.

Informațiile sale s-au dovedit utile unității respective și cu ocazia ultimei contactări acesta a acceptat să sprijine organele de securitate în continuare (.)". În cea de-a doua perioadă de colaborare 1976 - 1989, pârâtul, în calitate de colaborator a furnizat informații referitoare la comentariile făcute de unele cadre didactice de la Liceul din Baia Mare, de genul „. acesta discută cu fiica sa în limba germană”; informații referitoare la colegii de serviciu din cadrul Spitalului Județean Baia Mare, informații referitoare la reacția unei persoane care a manifestat îngrijorare cu privire la pericolul social crescut datorită „recentului decret privind amnistierea unor categorii de infractori." Materialul probator a constat și din informațiile consemnate și de lucrătorii securității pentru perioada desfășurată de colaboratorul R., între 1976 - 1989, iar aceste informații priveau atitudinea unor suspecți din rândul cadrelor didactice, diferite comentarii politice în internatul de elevi, precum și în alte locuri, numeroase informații (de ordinul zecilor) care s-au dovedit utile pentru urmărirea și clarificarea situației unor persoane care se aflau în obiectivul securității.

Pentru toate aceste informații, ofițerul de securitate a consemnat în numeroase rânduri despre pârât că în raporturile cu organul de securitate a dovedit corectitudine, sinceritate și obiectivitate, a depus interes în sarcinile primite, a dovedit seriozitate și atașament, nu a deconspirat problemele de interes, bucurându-se de încrederea celor din jurul său. În ceea ce privește susținerile pârâtului formulate în întâmpinare, instanța de fond a reținut că acestea nu pot răsturna materialul probator administrat de către reclamantul C.N.S.A.S. Chiar dacă pârâtul relatează amănunte din viața personală precizând că s-a aflat în imposibilitate de a refuza colaborarea datorită condamnării politice a tatălui său, din notele informative prezentate mai sus nu rezultă că pârâtul ar fi avut o atitudine pasivă, că cineva i-ar fi impus să furnizeze informații.

A considerat prima instanță că activitatea desfășurată de către pârât după 1990 și respectiv după intrarea în magistratură nu poate avea relevanță în ceea ce privește analizarea perioadei desfășurate de acesta, în calitate de colaborator al securității, precum și a naturii informațiilor furnizate. A concluzionat prima instanță în sensul că, din conținutul înscrisurilor analizate reiese că sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei securității. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul M.V., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Prin cererea de recurs recurentul-pârât aduce, în esență, următoarele critici sentinței atacate. Chiar dacă nu a contestat activitatea desfășurată în perioada menționată în documentele depuse de reclamant, urmare a angajamentului de colaborare cu securitatea, instanța de fond nu a ținut seama de lipsa vinovăției sale, ca o condiție a răspunderii juridice, în raport de faptul că tatăl său a fost condamnat politic în perioada 1949 – 1950. În opinia recurentului-pârât prima instanță nu a avut în vedere apărările sale formulate prin întâmpinare. Se susține și faptul că nu a fost analizată oportunitatea luării măsurii față de persoana sa în raport cu art. 53 din Constituția României care vizează restrângerea unor drepturi sau libertăți numai dacă aceasta se impune, în anumite condiții expres menționate de legea fundamentală.

Restrângerea dreptului său la propria imagine, prin admiterea acțiunii de față nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 53 din Constituția României și art. 8 din C.E.D.O., neexistând o proporție între ingerință și scopul legitim urmărit de stat, astfel cum aceasta transpare și din jurisprudența C.E.D.O. De asemenea, recurentul – pârât susține caracterul neconstituțional al normelor O.U.G. nr. 24/2008 cât și neconcordanța acestora cu prevederile C.E.D.O. Se menționează că probele pe care și-a întemeiat soluția prima instanță nu au fost interpretate imparțial. Înalta Curte de Casație și Justiție analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. După cum se constată din atitudinea procesuală a recurentului-pârât inclusiv în cererea de recurs, acesta nu a negat activitatea desfășurată în baza angajamentului semnat la 18 aprilie 1974, în perioada ce rezultă din documentația depusă de reclamant astfel cum aceasta a fost descrisă în cererea de chemare în judecată. Circumstanțele menționate în sensul că tatăl său a fost condamnat politic în perioada 1949-1950 nu prezintă relevanță în cauză în înțelesul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a deoarece recurentul – pârât nu s-a aflat în situația prevăzută de prevederile legale menționate, nefurnizând informații „în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată”.

Oportunitatea măsurii constând în stabilirea calității de colaborator al securității cât și interesul în constatarea acestei calități sunt apreciate în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, cu modificările și completările ulterioare, avându-se în vedere și scopul acestui act normativ de a permite accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, astfel că nu pot fi reținute susținerile recurentului-pârât cu referire la aceste aspecte. Critica referitoare la afectarea adusă dreptului la propria imagine în raport de caracterul neconstituțional al actului normativ menționat și al neconcordanței acestuia cu prevederile C.E.D.O.

nu poate fi prioritară aplicării prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, cu atât mai mult cu cât nu s-a invocat sau declarat neconstituționalitatea acesteia. În altă ordine, instanța de recurs reține că nu a fost contestată de către recurentul-pârât veridicitatea probelor prezentate de C.N.S.A.S. În acest context este nefondată susținerea potrivit căreia instanța a făcut o interpretare imparțială a acestora. Având în vedere toate considerentele menționate anterior, se apreciază că sentința recurată este legală și temeinică, fiind corect interpretate și aplicate dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi constatată calitatea de colaborator al securității a pârâtului M.V., astfel că nu poate fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, urmează a fi respins recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.V., împotriva sentinței civile nr. 1290 din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2010