ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1282/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1282/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 5845 din 14 octombrie 2010 a Tribunalului Comercial Cluj s-a admis excepția inadmisibilității cererii în constatare, excepție invocată de

pârâta SC L.B.B.W. I. ROMÂNIA SRL, în contradictoriu cu SC L.C.S. I. SA și

pârâta B.R.D. – GROUPE SOCIETE GENERALE SA, sucursala Cluj, și în consecință,

s-a respins cererea formulată de reclamantă având ca obiect constatarea

faptului că la data de 19 februarie 2010 reclamanta a îndeplinit condițiile de

eliberare a tranșei a treia prevăzute în contractul de cont escrow încheiat la

15 februarie 2008, s-au respins capetele de cerere având ca obiect obligarea

pârâtei la rândul 1 să semneze notificarea comună, anexa 6 a contractului, iar în caz de refuz sentința să țină loc de notificare și de obligare a pârâtei la

plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință Tribunalul a reținut în esență că reclamanta avea

posibilitatea să formuleze acțiune în realizarea dreptului său împotriva

pârâtelor prin care să solicite agentului de escrow deblocarea sumei depuse de

promitentul cumpărător în cont și, implicit, plata acestei sume.

Pe de altă parte, la

data de 19 februarie 2010, condițiile pentru eliberarea tranșei a treia din

prețul stabilit în antecontractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul cu

privire la care s-a obligat să transfere dreptul de proprietate în favoarea

pârâtei SC L.B.B.W. I. ROMÂNIA SRL, întrucât petitul având ca obiect anularea

parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor seria MO 3 nr. 0921 emis de Ministerul Industriilor, precum și

anularea parțială a actelor constitutive autentificate de BNP B.M., în

conformitate cu care terenurile au trecut în proprietatea pârâților SC L.C.S.

I. SA, SC L.C.S. C. SA și SC L.C.S. F. SA, nu au fost soluționate cu caracter

irevocabil.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta SC L.C.S. I. SA, arătând că în mod greșit

instanța a soluționat excepția inadmisibilității cererii de chemare în

judecată. Aceasta deoarece reclamanta nu a solicitat constatarea unei stări de

fapt, ci constatarea nașterii plenare a dreptului de creanță al acesteia, prin

prisma caracterului de certitudine, lichiditate și exigibilitate al acestui

drept, având în vedere îndeplinirea condițiilor stabilite cumulativ prin

antecontract.

În aceste condiții,

având în vedere că pentru realizarea dreptului de creanță, apelanta avea nevoie

de concursul intimatei L.B.B.W., acțiunea sa reprezintă o acțiune în realizare,

în condițiile în care toate petitele aveau ca finalitate obținerea sumelor

aflate în Contul escrow, reprezentând rata a III-a din preț.

Deși a soluționat

acțiunea pe cale de excepție, prima instanță a procedat la analizarea fondului

cauzei. Având în vedere că instanța fondului a soluționat acțiunea prin

admiterea excepției inadmisibilității unei acțiuni în constatare în condițiile

în care partea poate solicita realizarea dreptului, examinarea fondului cauzei

sub aspectul îndeplinirii condițiilor cumulative pentru eliberarea ratei III

din preț devenea de prisos, conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ.

Prin decizia civilă

nr. 60 din 1 aprilie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de reclamanta SC L.C.S. I. SA

împotriva sentinței nr. 5845 din 14 octombrie 2010 a Tribunalului Comercial Cluj, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis în parte acțiunea și,

în consecință, a obligat pârâta ca în termen de 5 zile de la pronunțarea

deciziei să semneze notificarea comună conform anexei 6 din contractul de cont escrow

încheiat la 15 februarie 2008, necesară pentru eliberarea ratei 3 din prețul

stabilit în antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 329 din 14

februarie 2008, în caz de refuz, hotărârea urmând să suplinească consimțământul

pârâtei SC L.B.B.W. I. ROMÂNIASRL; a fost obligată pârâta B.R.D. GROUPE SOCIETE

GENERALE SA să deblocheze rata 3 – de 750.000 Euro și să elibereze această sumă

la dispoziția reclamantei; a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de

reclamantă având ca obiect constatarea faptului că la data de 19 februarie 2010

reclamanta a îndeplinit condițiile de eliberare a tranșei a treia prevăzută în

contractul de cont escrow încheiat la 15 februarie 2008; a fost obligată

intimata să plătească apelantei cheltuieli de judecată în fond și apel în sumă

de 68.775 Ron.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut în esență că intimatei i se poate reproșa

faptul că a dat dovadă de o lipsă totală de toleranță în exercitarea dreptului

său de a cere executarea integrală a contractului. Ea nu a dat dovadă de

loialitate în asigurarea echilibrului contractual și nu și-a îndeplinit datoria

de a fi activă și transparentă atât față de litera cât și spiritul

contractului, nu a probat disponibilitatea sa pentru cooperare în realizarea

intereselor contractuale.

În etapa concilierii

nu a cooperat și nu s-a manifestat activ, încercările apelantei de a executa

contractul lovindu-se constant de pasivitatea/lipsa de flexibilitate a

intimatei.

Nici în cursul

litigiului intimata nu a reușit să justifice obiectiv de ce mai consideră că,

cerințele pentru eliberarea celei de-a treia tranșe nu sunt îndeplinite.

În tot acest răstimp,

chiar și după ce hotărârile irevocabile i-au fost prezentate, a înțeles să se

raporteze doar la conjunctura existentă la momentul inițierii procedurii

concilierii.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs pârâta SC L.B.B.W. I. ROMÂNIA SRL solicitând

modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii doar în parte a

apelului formulat de L.S.C.I. SA cu consecința compensării cheltuielilor de

judecată ale părților.

Curtea de Apel Cluj a

reținut că este inadmisibilă cererea formulată de reclamanta L.S.C.I. SA având

ca obiect constatarea faptului că, la 19 februarie 2010 aceasta ar fi

îndeplinit toate condițiile de eliberare a tranșei trei din contractul de cont escrow

perfectat la data de 15 februarie 2008.

Obiectiv vorbind,

cererea intimatei-reclamante de apel a fost admisă doar în parte, ceea ce în

înțelesul art. 274 C. proc. civ. înseamnă că aceasta a căzut, la rândul său,

parțial în pretenții.

La fondul cauzei

intimata-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar culpa procesuală

îi aparține în întregime acesteia.

Sunt invocate

dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În cauză SC L.C.S. I.

SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul

prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că

acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Prin decizia atacată

a fost soluționată chestiunea cheltuielilor de judecată în considerarea

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. și prin raportare la soluția pronunțată.

Astfel, a fost respins un singur capăt de cerere, însă pretențiile L.C.S. au

fost admise în totalitate, fiind obligate L.B.B.W. și B.R.D. la semnarea

notificării comune și eliberarea în totalitate a ratei 3 din prețul stabilit.

Nu se poate vorbi

despre încuviințarea numai în parte a pretențiilor L.C.S., deoarece aceste

pretenții vizează dreptul de creanță pentru rata 3 – suma de 750.000 Euro –

drept de creanță care a fost recunoscut exclusiv în favoarea L.C.S.

Recurenta a fost

obligată la plata taxelor judiciare de timbru în fond și apel, precum și a onorariului

de avocat.

În ceea ce privește

admisibilitatea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată

efectuate în fond, în faza apelului, aceasta nu reprezintă o cerere nouă,

inadmisibilă în calea de atac conform prevederilor art. 294 C. proc. civ.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de casare sau

modificare a deciziei atacate și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Prin cererea

înregistrată la 12 aprilie 2011 petenta B.R.D. – G.G. SA, prin sucursala Cluj,

a solicitat în temeiul art. 281

1

C. proc. civ. lămurirea

dispozitivului deciziei civile nr. 60 din 1 aprilie 2011, întrucât prin

dispozitivul deciziei pronunțate s-a dispus obligarea intimatei la plata sumei

de 68.775 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și apel, iar în speță

există două intimate – petenta și SC L.B.B.W. I. ROMÂNIA SRL, însă din

dispozitivul hotărârii nu reiese care dintre intimate este obligată la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de la

10 iunie 2011 Curtea de Apel Cluj a respins cererea de lămurire a

dispozitivului deciziei, reținându-se că din motivarea deciziei rezultă cu

claritate despre ce intimată este vorba.

Astfel, se reține

„culpa procesuală a intimatei L.B.B.W. I. ROMÂNIA SRL, fiind dovedită aceasta va

fi obligată să plătească apelantei în temeiul art. 274 C. proc. civ. cheltuieli

de judecată în fond și apel în sumă de 68.775 Ron.

Ulterior, la 7 iulie

2011, petenta SC L.B.B.W. I. ROMÂNIA SRL a solicitat lămurirea, completarea și

îndreptarea dispozitivului deciziei nr. 60 din 1 aprilie 2011 în sensul de:

1) a se îndrepta

eroarea materială strecurată în prima fază a dispozitivului deciziei în sensul

că apelul a fost admis în parte, în temeiul art. 281 C. proc. civ., cu

consecința rectificării hotărârii pe acest aspect;

2) în caz de

respingere a acestei cereri, să se lămurească dispozitivul hotărârii în sensul

de a se corobora admiterea în totalitate a apelului cu admiterea excepției

inadmisibilității cererii apelantei-reclamante de a se constata faptul că la

data de 10 februarie 2010 aceasta a îndeplinit condițiile de eliberare a

tranșei a treia din contractul de cont escrow, în temeiul art. 281

1

C.

proc. civ., având în vedere că excepția fusese admisă încă de instanța de fond

și admiterea ei este potrivnică ideii de admitere în totalitate a apelului,

urmând a fi înlăturată această contradicție;

3) să se completeze

dispozitivul deciziei cu privire la două aspecte:

a) defalcarea

cheltuielilor de judecată acordate apelantei-reclamante pentru fond și apel pe

categorii;

b) soluționarea

cererii petentei de acordare a cheltuielilor de judecată dovedite constând din

onorarii de avocat față de respingerea ca inadmisibilă a unui capăt de cerere

din petiția apelantei-reclamante, cu consecința compensării, în tot sau în

parte, a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă

nr. 150 din 9 septembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins această cerere,

reținând că aceasta este neîntemeiată.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs SC L.B.B.W. I. ROMÂNIA SRL, criticând-o sub

următoarele aspecte:

Cererea

intimatei-reclamante de apel a fost admisă doar în parte, instanța

recalificând, fără a pune în discuția părților acest aspect, primul capăt de

cerere, ceea ce nu schimbă împrejurarea că partea reclamantă în înțelesul art. 274

C. proc. civ., a căzut în pretenții.

Solicitarea de

cheltuieli direct în apel, face să se eludeze un principiu fundamental de drept

consacrat de dispozițiile art. 292 alin. (1) C. proc. civ.

Culpa procesuală

aparține în întregime reclamantei, iar sancționarea recurentei cu obligarea la

plata cheltuielilor de judecată în aceste condiții este o sancțiune mult prea

aspră față de comportamentul nefiresc al adversarei și conduce la concluzia

aplicării greșite de către instanța de apel a prevederilor art. 274 și art. 276

C. proc. civ.

În cauză L.C.S. I. SA

a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului împotriva deciziei nr.

150/2011.

Criticile aduse

deciziei sunt neîntemeiate și recursul urmează a fi respins pentru următoarele

considerente.

În mod corect

instanța a respins cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 60 din 1

aprilie 2011.

Astfel, recurenta a

solicitat completarea dispozitivului deciziei sus-menționate, prin compensarea

cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel nu a

omis a se pronunța asupra unei cereri conexe sau incidentale, astfel încât în

cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ.

Instanța de apel a

soluționat chestiunea cheltuielilor de judecată prin raportare la soluția

pronunțată.

Deși a admis în parte

acțiunea, respingând unul dintre capetele de cerere, a recunoscut pretențiile L.C.S.

în totalitate, obligând L.B.B.W. și B.R.D. la semnarea notificării comune și

eliberarea în totalitate a ratei 3 din prețul stabilit.

Textul art. 276 C.

proc. civ. reglementează ipoteza în care instanța nu a tranșat dreptul dedus

judecății în favoarea unei singure părți, ci a înțeles să recunoască acest

drept parțial pentru fiecare dintre părți.

În speță, nu se poate

vorbi despre încuviințarea numai în parte a pretențiilor L.C.S., deoarece

aceste pretenții vizează dreptul de creanță pentru rata 3 – suma de 750.000 Euro

și dobânda aferentă – drept de creanță care a fost recunoscut exclusiv în

favoarea L.C.S.

În ipoteza în care

instanța de apel ar fi recunoscut dreptul de creanță al L.C.S. numai cu privire

la o parte din suma ce constituia rata a 3-a din preț, stabilind că diferența

se cuvine L.B.B.W., ar fi fost îndeplinite condițiile art. 276 C. proc. civ. și

s-ar fi pus problema aprecierii asupra cheltuielilor de judecată reciproce ale

părților.

În speță însă

instanța nu a omis a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește

admisibilitatea solicitării cheltuielilor de judecată efectuate în fond, în

faza apelului, aceasta nu reprezintă o cerere nouă, inadmisibilă în calea de

atac conform prevederilor art. 294 C. proc. civ.

Față de aceste

considerente, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

împotriva deciziei nr. 150 din 9 septembrie 2011 urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC L.B.B.W. I. ROMÂNIA SRL București împotriva deciziei nr. 60

din 1 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, și recursul declarat de aceeași recurentă împotriva

deciziei nr. 150 din 9 septembrie 2011 pronunțată de aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 8 martie 2012.