ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 626/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei.

1.

Obiectul acțiunii.

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamantul S.I., în

contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, a solicitat

suspendarea executării actului administrativ prin care s-a aplicat consemnul

nominal privind măsura interzicerii intrării sale în România pentru perioada 17

martie 2010 - 16 septembrie 2010, până la pronunțarea instanței asupra fondului

cauzei.

Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră București a invocat excepția necompetenței

teritoriale a Curții de Apel Galați, precum și excepția inadmisibilității

acțiunii, arătând că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de

către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, cu sediul în București,

competentă să se pronunțe asupra cauzei, fiind, astfel, Curtea de Apel

București., iar referitor la inadmisibilitate pârâtul a arătat că potrivit art.

105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/ 2002,contestația nu suspendă executarea

măsurilor de îndepărtare.

Prin Sentința nr. 179 din 8 iulie 2010,

Curtea de Apel Galați a respins, ca fiind nefondate excepția necompetenței

teritoriale a instanței de judecată și cea a inadmisibilității acțiunii

invocate de pârâta Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și, totodată,

a respins, ca fiind nefondată cererea de suspendarea executării actului

administrativ formulată de reclamantul S.I., în contradictoriu cu pârâta

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

format convingerea instanței de fond.

Instanța de fond a reținut, în esență, că

reclamantul a chemat în judecată Inspectoratul Județean al Poliției de

Frontieră Galați, deoarece o formațiune a acestuia a constatat încălcarea și a

aplicat sancțiunea interdicției de intrare în România, astfel fiind respectate

prevederile art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002.

Referitor la excepția inadmisibilității

acțiunii, instanța de fond a constatat că și aceasta este neîntemeiată și a

apreciat ca fiind ilogic raționamentul pârâtei potrivit căruia caracterul

executoriu al măsurii contestate de reclamant, nu-l îndreptățește pe acesta să

suspende executarea actului administrativ ce-l nemulțumește, iar a admite un

asemenea punct de vedere ar echivala cu o impietare gravă asupra accesului liber

la o jurisdicție imparțială

Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat

că reclamantul nu a demonstrat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

14 din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind dovedite nici existența vreunui caz

bine justificat, nici iminența unei pagube.

General al Poliției Române împotriva Sentinței nr. 179 din 8 iulie 2010 a

Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile

art. 304 pct. 3 și art. 304

1

C. proc. civ.

4.1. Instanța de fond a reținut în mod eronat

faptul că este competentă să soluționeze cauza, deoarece, deși constatarea

depășirii termenului legal de ședere se realizează faptic la punctul de trecere

a frontierei, instituirea măsurii de nepermitere a intrării materializată prin

emiterea unui act administrativ, se realizează de către Inspectoratul General

al Poliției de Frontieră.

În susținerea acestui motiv de recurs, se

învederează și faptul că în dosarul de fond, privind contestația reclamantului,

Curtea de Apel Galați a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei

la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

4.2. Referitor la soluția instanței de fond

privind respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, se arată că

dispozițiile legale invocate pe fondul cauzei reprezintă o excepție de la

regulile generale de procedură, nefiind posibilă o acțiune separată de

suspendare a actului administrativ, deoarece consecința imediată a actului

administrativ o reprezintă îndepărtarea, respectiv nepermiterea intrării pe

teritoriul României.

II. Considerentele instanței de recurs.

1.1. Potrivit dispozițiilor art. 105 alin.

(5) din O.U.G. nr. 194/2002 republicată, competența de soluționare a

contestației formulată împotriva măsurii de interzicere a intrării în România a

cetățenilor străini revine curții de apel în a cărei rază de competență se află

formațiunea care a dispus această măsură.

Din actele dosarului rezultă că, în ceea ce-l

privește pe reclamant, măsura interzicerii intrării în România a fost luată de

către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și nu de către

Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Galați.

Competența de soluționare a contestației/suspendării

executării măsurii revine Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, și nu Curții de Apel Galați, astfel cum, în mod greșit

s-a pronunțat judecătorul fondului prin sentința recurată.

1.2. Față de acestea, în drept,

constatându-se întrunite motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304

pct. 3 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se casa sentința recurată

și a se trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal.

1.3. Se reține că, în raport de soluția

adoptată, nu mai este necesară pronunțarea și asupra motivului de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., revenind

instanței de fond soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră împotriva Sentinței nr. 179 din 8 iulie 2010 a

Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza la

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

pentru competentă soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

februarie 2011.

Procesat

de GGC - CL