ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5637/2009

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată, inițial, pe rolul

Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ

și fiscal, reclamantul P.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul

Județean al Poliției de Frontieră Galați și cu Inspectoratul General al Poliției

de Frontieră, anularea refuzului intrării la frontieră.

În motivarea acțiunii

reclamantul a susținut că fapta penală de care este acuzat, nu există până la data

condamnării sale definitive, că actul administrativ nu are număr de înregistrare,

precum și că i se îngrădește în acest fel dreptul la apărare în fața Parchetului

de pe lângă Judecătoria Răducăneni.

Pârâtul Inspectoratul

Județean al Poliției de Frontieră, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că reclamantul figurează în

consemn național, precum și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați

potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă

nr. 361 din 12 februarie 2008, Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și

fluvială și de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența materială

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, având în vedere prevederile art. 101 alin. (5) din O.U.G.

nr. 194/2002.

Învestită cu soluționarea

cauzei, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 105 din 23 septembrie 2008, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului

P.A. formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră.

Totodată, a respins acțiunea

pentru lipsa calității procesuale pasive față de pârâtul Inspectoratul Județean

al Poliției de Frontieră Galați.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut, așa cum reiese din considerentele hotărârii următoarele:

În cauza dedusă judecății,

reclamantul nu a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege. Din actele

administrate în cauză reiese că reclamantul, la data de 29 august 2007, a fost surprins

de o patrulă în apele teritoriale ale Prutului Românesc, încercând să se reîntoarcă

în Moldova după o trecere ilegală a frontierei de stat românesc, figurând astfel

în consemn.

A mai arătat instanța

că măsura dispusă este legală, potrivit art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, au declarat recurs reclamantul P.A. prin mandatar M.L. și pârâtul

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, considerând-o netemeinică și nelegală.

Recurentul-reclamant critică

sentința pentru netemeinicie și nelegalitate și susține, în esență, prin motivele

de recurs formulate că instanța de fond a omis a se pronunța asupra excepției de

nulitate invocată referitoare la „refuzul permisiunii intrării la frontieră”, interdicția

consemnată în cuprinsul acestui act administrativ nefiind motivată în fapt și în

drept, fiind totodată și nelegală deoarece nu a fost condamnat până în prezent pentru

infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei, astfel că beneficiază de prezumția

de nevinovăție.

Recurentul-pârât critică

și el sentința primei instanțe pentru nelegalitate și susține în esență că pronunțarea

ei s-a făcut cu încălcarea normelor procedurale privitoare la competența instanțelor

judecătorești – motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Precizează recurentul-pârât

că, așa cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, intimatul-reclamant

a solicitat instanței de judecată anularea actului administrativ denumit „Refuzul

intrării la frontieră”, indicând și motivele de anulare a acestuia, act administrativ

ce a fost emis de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Galați, acesta

fiind răspunzător de o eventuală neregularitate a actului.

În acest context susține

recurentul-pârât, în temeiul art. 2 pct. d) coroborat cu art. 3 pct. 1 C. proc.

civ., precum și art. 10 alin. (1) teza I din Legea contenciosului administrativ,

cauza trebuie soluționată de Tribunalul Galați, actul administrativ atacat fiind

emis de o autoritate de nivel local.

Se solicită admiterea

recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța competentă procedural.

Intimatul Inspectoratul

Județean al Poliției de Frontieră Galați a depus întâmpinare, ca răspuns la recursurile

formulate de reclamantul P.A. și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră,

solicitând respingerea acestora ca nefondate.

În concluziile scrise

depuse la dosar recurentul-pârât Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul P.A.

Recursurile formulate

de reclamant și pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române sunt fondate și

urmează a fi admise în baza art. 312 C. proc. civ., pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare:

Este de necontestat faptul

că recurentul-reclamant P.A., prin cererea formulată, a solicitat anularea „refuzului

intrării la frontieră”, act administrativ emis de Inspectoratul Județean al Poliției

de Frontieră Galați, context în care acestuia nu i s-a mai permis intrarea pe teritoriul

României prin Punctul de Frontieră Galați – Rutier, în temeiul art. 8 alin. (2)

lit. a) coroborat cu art. 6 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 194/2002.

Într-adevăr, din cuprinsul

actului administrativ atacat, rezultă că acest refuz se datorează faptului că reclamantul

este o persoană asupra căreia a fost instituit un consemn de nepermitere a intrării

în țară, dat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, care a aprobat și

interzicerea intrării pe teritoriul României, a acestuia, pe o perioadă de 5 ani

conform art. 101 alin. (2) și art. 102 alin. (4) din O.U.G. nr. 194/2002.

Or, așa cum s-a arătat

reclamantul nu a atacat și măsura interzicerii intrării în România, măsură reglementată

de art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, text de lege care reglementează

și o procedură specială derogatorie de la dispozițiile Legii contenciosului administrativ

și conform căreia oricum nu era competentă material a soluționa litigiul Curtea

de Apel Galați.

Faptul că emiterea refuzului

s-a făcut având la bază consemnul de nepermitere a intrării în țară instituit de

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, nu schimbă regulile competenței

materiale, instanța competentă material a soluționa cauza, fiind în speță Tribunalul

Galați, secția de contencios administrativ, întrucât actul administrativ atacat

este emis de o autoritate de nivel local, potrivit art. 2 pct. d) coroborat cu

art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Așa fiind, se constată

că instanța de fond – Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal, a pronunțat sentința cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe,

motiv de casare de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., astfel

încât se impune admiterea celor două recursuri în baza art. 312 C. proc. civ., casarea

hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei către instanța competentă material

a se pronunța – Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ.

În soluționarea cauzei,

instanța de fond competentă va analiza și celelalte susțineri ale recurentului-reclamant

considerate motive de recurs și care vizează de fapt fondul cauzei, precum și orice

alte excepții invocate, cum ar fi excepția nulității actului administrativ atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de reclamantul P.A. împotriva sentinței nr. 105 din 23 septembrie 2008 a Curții

de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, precum și de pârâtul

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră declarat împotriva aceleiași sentințe.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția contencios.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 decembrie 2009.