ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5637/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Galați și cu Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, anularea refuzului intrării la frontieră. În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că fapta penală de care este acuzat, nu există până la data condamnării sale definitive, că actul administrativ nu are număr de înregistrare, precum și că i se îngrădește în acest fel dreptul la apărare în fața Parchetului de pe lângă Judecătoria Răducăneni.

Pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că reclamantul figurează în consemn național, precum și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 361 din 12 februarie 2008, Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere prevederile art. 101 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002. Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 105 din 23 septembrie 2008, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului P.A.

formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Totodată, a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive față de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Galați. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, așa cum reiese din considerentele hotărârii următoarele: În cauza dedusă judecății, reclamantul nu a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege. Din actele administrate în cauză reiese că reclamantul, la data de 29 august 2007, a fost surprins de o patrulă în apele teritoriale ale Prutului Românesc, încercând să se reîntoarcă în Moldova după o trecere ilegală a frontierei de stat românesc, figurând astfel în consemn.

A mai arătat instanța că măsura dispusă este legală, potrivit art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamantul P.A. prin mandatar M.L. și pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, considerând-o netemeinică și nelegală. Recurentul-reclamant critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate și susține, în esență, prin motivele de recurs formulate că instanța de fond a omis a se pronunța asupra excepției de nulitate invocată referitoare la „refuzul permisiunii intrării la frontieră”, interdicția consemnată în cuprinsul acestui act administrativ nefiind motivată în fapt și în drept, fiind totodată și nelegală deoarece nu a fost condamnat până în prezent pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei, astfel că beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Recurentul-pârât critică și el sentința primei instanțe pentru nelegalitate și susține în esență că pronunțarea ei s-a făcut cu încălcarea normelor procedurale privitoare la competența instanțelor judecătorești – motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Precizează recurentul-pârât că, așa cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, intimatul-reclamant a solicitat instanței de judecată anularea actului administrativ denumit „Refuzul intrării la frontieră”, indicând și motivele de anulare a acestuia, act administrativ ce a fost emis de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Galați, acesta fiind răspunzător de o eventuală neregularitate a actului. În acest context susține recurentul-pârât, în temeiul art. 2 pct. d) coroborat cu art. 3 pct. 1 C. proc.

civ., precum și art. 10 alin. (1) teza I din Legea contenciosului administrativ, cauza trebuie soluționată de Tribunalul Galați, actul administrativ atacat fiind emis de o autoritate de nivel local. Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța competentă procedural. Intimatul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Galați a depus întâmpinare, ca răspuns la recursurile formulate de reclamantul P.A. și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, solicitând respingerea acestora ca nefondate. În concluziile scrise depuse la dosar recurentul-pârât Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul P.A.

Recursurile formulate de reclamant și pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române sunt fondate și urmează a fi admise în baza art. 312 C. proc. civ., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Este de necontestat faptul că recurentul-reclamant P.A., prin cererea formulată, a solicitat anularea „refuzului intrării la frontieră”, act administrativ emis de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Galați, context în care acestuia nu i s-a mai permis intrarea pe teritoriul României prin Punctul de Frontieră Galați – Rutier, în temeiul art. 8 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 6 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 194/2002.

Într-adevăr, din cuprinsul actului administrativ atacat, rezultă că acest refuz se datorează faptului că reclamantul este o persoană asupra căreia a fost instituit un consemn de nepermitere a intrării în țară, dat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, care a aprobat și interzicerea intrării pe teritoriul României, a acestuia, pe o perioadă de 5 ani conform art. 101 alin. (2) și art. 102 alin. (4) din O.U.G. nr. 194/2002. Or, așa cum s-a arătat reclamantul nu a atacat și măsura interzicerii intrării în România, măsură reglementată de art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, text de lege care reglementează și o procedură specială derogatorie de la dispozițiile Legii contenciosului administrativ și conform căreia oricum nu era competentă material a soluționa litigiul Curtea de Apel Galați.

Faptul că emiterea refuzului s-a făcut având la bază consemnul de nepermitere a intrării în țară instituit de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, nu schimbă regulile competenței materiale, instanța competentă material a soluționa cauza, fiind în speță Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ, întrucât actul administrativ atacat este emis de o autoritate de nivel local, potrivit art. 2 pct. d) coroborat cu art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Așa fiind, se constată că instanța de fond – Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe, motiv de casare de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., astfel încât se impune admiterea celor două recursuri în baza art. 312 C. proc. civ., casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei către instanța competentă material a se pronunța – Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ. În soluționarea cauzei, instanța de fond competentă va analiza și celelalte susțineri ale recurentului-reclamant considerate motive de recurs și care vizează de fapt fondul cauzei, precum și orice alte excepții invocate, cum ar fi excepția nulității actului administrativ atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamantul P.A. împotriva sentinței nr. 105 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, precum și de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră declarat împotriva aceleiași sentințe. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția contencios. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2009.