ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1300/2019

Obiectul acțiunii. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel, la data de 12.09.2017 sub nr. x/2017, astfel cum a fost completată, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontieră Iași - Punctul de Frontieră Galați-Portuar și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, a formulat cerere de suspendare act administrativ, respectiv Adresa (dispoziția) nr. x din 31.08.2017 emisă de Punctul de Frontieră Galați - Portuar din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași - Sectorul Poliției de Frontieră Galați, prin care s-a dispus măsura interzicerii intrării în România, întrucât a încălcat regimul vamal și Nota-raport nr. x din 31.08.2017.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 5014 din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași și s-a respins cererea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa calității procesuale pasive. S-a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, ca neîntemeiată. S-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, privind suspendarea executării Adresei nr. x/31.08.2017 și a Notei-raport nr. x/31.08.2017, ca neîntemeiată.

Recursul. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, a fost criticată soluția primei instanțe pentru greșita apreciere asupra condițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu privire la cazul bine justificat și la paguba iminentă. S-a arătat că lipsa de motivare afectează actul administrativ de arbitrariu făcându-l susceptibil de abuz. S-a mai arătat că reclamantul, în calitate de comandant de navă maritimă, efectuează curse maritime regulate în România, prin măsura adoptată fiind pus în imposibilitatea exercitării funcției, cu consecința concedierii sale. A fost criticată soluția primei instanțe și sub aspectul greșitei soluționări a excepției calității procesuale pasive a ITFP Iași. Pentru toate aceste motive, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și admiterea cererii de suspendare.

Apărările intimaților Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a solicitat respingerea recursului, arătând că sentința atacată este legală și temeinică, recurentul nefăcând dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Prin notele de ședință depuse la data de 25.02.2019 s-a invocat lipsa de obiect a recursului în raport de soluția asupra acțiunii în anulare pronunțată în Dosarul nr. x/2017. Prin întâmpinarea depusă la filele x intimatul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

Considerentele și soluția instanței de recurs Cu privire la excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Iași Deși prin cererea de recurs, recurentul nu a încadrat memoriul său de recurs în mod explicit în motivele de casare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. permite evitarea sancțiunii nulității recursului, în cazul în care motivele invocate se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ. Or, din lecturarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că toate criticile pot fi subsumate motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"). Ca urmare, se va respinge excepția nulității recursului, ca nefondată. Sub aspectul situației de fapt se reține că reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată suspendarea executării Adresei (dispoziției) nr. x din 31.08.2017 emisă de Punctul de Frontieră Galați - Portuar din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași - Sectorul Poliției de Frontieră Galați, prin care s-a dispus măsura interzicerii intrării în România, întrucât a încălcat regimul vamal și a Notei-raport nr. x din 31.08.2017. Recurentul și-a întemeiat cererea de suspendare pe dispozițiile art. 15 și 14 din Legea nr. 554/2004, care prevăd că suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond. Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, până la data rămânerii definitive a soluției instanței învestită cu acțiunea în anulare. Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect. Înalta Curte constată că din verificarea portalului instanțelor de judecată, rezultă că prin Sentința civilă nr. 4434 din data de 01.11.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017 s-a respins cererea în anulare formulată de reclamantul A. împotriva Adresei (dispoziției) nr. x din 31.08.2017 emisă de Punctul de Frontieră Galați - Portuar din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași - Sectorul Poliției de Frontieră Galați, prin care s-a dispus măsura interzicerii intrării în România și a Notei-raport nr. x/31.08.2017. Totodată, s-a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect. Or, conform dispozițiilor art. 29 din C. proc. civ. "acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces". Totodată, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind justificarea interesului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac. Înalta Curte reține că, obiectul acțiunii reclamantului îl constituie suspendarea executării Adresei nr. x/31.08.2017 și a Notei-raport nr. x/31.08.2017 până la soluționarea definitivă a cauzei care formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Reține Înalta Curte de Casație și Justiție că, potrivit dispozițiilor art. 106 3 alin. (5) din Ordonanța de urgență nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, care prevăd că - Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă - sentința pronunțată de curtea de apel, învestită cu soluționarea acțiunii în anulare este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Având în vedere că toate aceste aspecte, Înalta Curte urmează a constata că acțiunea reclamantului privind suspendarea actului administrativ este lipsită de interes.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. În concluzie, rejudecând cauza în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul urmează să fie admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și respingerea, ca lipsită de interes, a cererii de suspendare.