ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 208/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 216 din 26 aprilie 2012, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea prin care reclamantul P.I. solicita anularea și, în subsidiar, modificarea Deciziei de imputare nr. 692763 din 21 ianuarie 2011, emisă de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Galați. De asemenea, instanța de judecată a respins excepțiile formulate de pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, succesor legal al autorității emitente a actului contestat. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâtul.

Analizând sentința atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetența materială a curții de apel de a soluționa în primă instanță cauza, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de instanță din oficiu, Înalta Curte va admite recursurile, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare. Așa cum rezultă din cele ce preced, acțiunea reclamantului are ca obiect Decizia de imputare nr. 692763 din 21 ianuarie 2011, emisă de către o autoritate administrativă locală - Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Galați, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului imputarea sumei de 24.889,83 RON. Actul administrativ sus-menționat, a cărui anulare/modificare este solicitată în cauză, este emis în temeiul O.G.

nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor. Potrivit dispozițiilor art. 43 din acest act normativ, în situația în care, după epuizarea căilor de atac administrative, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condițiile acestei ordonanțe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanței judecătorești competente, potrivit legii. Dispozițiile art. 43 din O.G. nr. 121/1998 nu prevăd, așadar, în mod explicit care este instanța competentă să soluționeze contestația formulată de persoanele interesate, norma legală în discuție fiind una de trimitere la dreptul comun în materie, care este Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Potrivit art. 1 alin. (1) din acest din urmă act normativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată; interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel." Așadar, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.

Pentru stabilirea competenței materiale, prevederile legale aflate în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul valoric. În cauza de față este aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat. Așa fiind, cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de către o autoritate publică de nivel local, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc.

civ., va admite recursurile și, în baza art. 312 alin. (6) din același cod, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamantul P.I. și de pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași împotriva Sentinței civile nr. 216 din 26 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2014. Procesat de GGC - AZ