ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 208/2014

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 216 din 26 aprilie 2012,

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins,

ca nefondată, acțiunea prin care reclamantul P.I. solicita anularea și, în

subsidiar, modificarea Deciziei de imputare nr. 692763 din 21 ianuarie 2011,

emisă de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Galați. De asemenea,

instanța de judecată a respins excepțiile formulate de pârâtul Inspectoratul

Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, succesor legal al autorității

emitente a actului contestat.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs atât

reclamantul, cât și pârâtul.

Analizând sentința

atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetența

materială a curții de apel de a soluționa în primă instanță cauza, prevăzut de

art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de instanță din oficiu, Înalta Curte va

admite recursurile, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Așa cum rezultă din

cele ce preced, acțiunea reclamantului are ca obiect Decizia de imputare nr.

692763 din 21 ianuarie 2011, emisă de către o autoritate administrativă locală

- Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Galați, prin care s-a

stabilit în sarcina reclamantului imputarea sumei de 24.889,83 RON.

Actul administrativ

sus-menționat, a cărui anulare/modificare este solicitată în cauză, este emis

în temeiul O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.

Potrivit

dispozițiilor art. 43 din acest act normativ, în situația în care, după

epuizarea căilor de atac administrative, persoanele obligate la repararea

prejudiciului în condițiile acestei ordonanțe consideră că au fost lezate

într-un drept legitim se pot adresa instanței judecătorești competente, potrivit

legii.

Dispozițiile art. 43

din O.G. nr. 121/1998 nu prevăd, așadar, în mod explicit care este instanța

competentă să soluționeze contestația formulată de persoanele interesate, norma

legală în discuție fiind una de trimitere la dreptul comun în materie, care

este Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din acest din urmă act normativ, orice persoană care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate

publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal

a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente

pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului

legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată; interesul legitim poate fi

atât privat, cât și public.

De asemenea, conform

dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată,

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până

la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de

500.000 lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și

fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede

altfel."

Așadar, specificul

litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și

administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli

imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.

Pentru stabilirea

competenței materiale, prevederile legale aflate în discuție instituie două

criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul

administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și,

respectiv, criteriul valoric.

În cauza de față este

aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ

contestat.

Așa fiind, cum

obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de către o

autoritate publică de nivel local, competența de soluționare a cauzei revine

secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de

ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite

recursurile și, în baza art. 312 alin. (6) din același cod, va casa sentința

atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Galați,

secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamantul P.I. și de pârâtul Inspectoratul Teritorial al

Poliției de Frontieră Iași împotriva Sentinței civile nr. 216 din 26 aprilie

2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 ianuarie 2014.

Procesat

de GGC - AZ