ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2328/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2328/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului penal de față;

Prin sentința

penală nr. 60 din 2 martie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, în

baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca

nefondată plângerea formulată de petenta SC A.U.B. SA împotriva ordonanței din

4 august 2009 emisă în Dosarul nr. 1393/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, confirmată prin ordonanța din 22 septembrie 2009 a

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în

lucrarea nr. 1439/11/2/2009, cu consecința menținerii soluției din ordonanța

atacată.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată petenta la 200 lei cheltuieli judiciare

către stat.

S-a reținut

că prin cererea adresată Curții de Apel la data de 21 octombrie 2009, petenta

SC A.U.B. S.A. a formulat plângere împotriva ordonanței din 22 septembrie 2009,

emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București

în Dosarul nr. 1439/11/2/2009, prin care s-a respins - ca neîntemeiată -

plângerea petentei împotriva ordonanței din 4 august 2009, emisă în Dosarul nr.

1393/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând

admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea

cercetărilor penale, privind pe intimatul L.M. - notar public în cadrul Uniunii

Naționale a Notarilor Publici - Biroul Notarilor Publici Asociați L.D.

În drept,

s-au invocat dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Analizând

plângerea formulată, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prin

ordonanța din 4 august 2009, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, în Dosarul nr. 1393/P/2008 s-a dispus - în temeiul în temeiul disp.art.

228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., precum

și art. 38 C. proc. pen., art. 30 alin. (1) lit. a), c), d) și alin. ultim C. proc.

pen., art. 45 alin. (1) și (4) C. proc. pen. rap. la art. 42 C. proc. pen.,

văzând și disp. art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., modificat

prin Legea nr. 79/2007 și art. 209 alin. (3) și (4) C. proc. pen., modificat

prin O.U.G. nr. 60/2006 - neînceperea urmăririi penale față de numiții N.I.B. și

N.C., avocați în cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România - Baroul

Sibiu, pentru săvârșirea infracțiunilor de nerespectarea hotărârilor

judecătorești, prevăzută de art. 271 alin. (2) C. pen. și complicitate la uz de

fals, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 291 C. pen., precum și față de numitul

L.M., notar public în cadrul Uniunii Naționale a Notarilor Publici Biroul

Notarilor Publici Asociați L.D., pentru comiterea infracțiunilor de

nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 alin. (2) Cp., uz de

fals, prev.de art. 291 C. pen., fals intelectual, prev.de art. 289 alin. (1) C.

pen. și neglijență în serviciu, prev.de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen.

Prin aceeași

ordonanță, s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a

cauzei, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București,

în vederea continuării cercetărilor penale față de numiții U.D., C.S., I.M.O.,

F.F.P., T.A.O. și B.L.M.

În motivarea

soluției de netrimitere în judecată s-a arătat că petenta a solicitat, printre

altele, tragerea la răspundere penală a notarului public, pe considerentul că a

săvârșit faptele penale menționate cu prilejul autentificării unui contract.

Actele

premergătoare efectuate în cauză au relevat faptul că în Dosarul penal nr. 1393/P/2008

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, se constată că față de

numiții N.I.B. și N.C., avocați în cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din

România - Baroul Sibiu și L.M., notar public în cadrul Biroul Notarilor Publici

Asociați L.D., nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de nerespectarea

hotărârilor judecătorești, prevăzute de art. 271 alin. (2) C. pen., sesizată de

SC A.U.B. SA, nefiind întrunite, sub aspectul laturii obiective, elementele

constitutive ale acestei infracțiuni.

Referitor la

săvârșirea de către numitul L.M. a infracțiunilor de uz de fals - prevăzută de art.

291 C. pen., fals intelectual - prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. și

neglijență în serviciu - prevăzută de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen., fapte

reclamate de SC A.U.B. SA, ca fiind comise cu ocazia întocmirii încheierilor de

autentificare nr. 2732 din 10 noiembrie 2004 și nr. 3053 din 13 decembrie 2004,

privind actul de lotizare, respectiv contractul de schimb încheiat între SC A.I.

București - Băneasa SA cu numiții N.I.B. și N.C., din analiza actelor existente

în Dosarul penal nr. 1393/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, precum și a situației de fapt reținută prin rechizitoriul nr. 20/P/2005

din 13 august 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.N.A., se constată că sub aspectul laturii subiective nu sunt

întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, nerezultând indicii că

sus-numitul, la autentificarea actului de lotizare nr. 2732 din 10 noiembrie 2004

și a contractului de schimb nr. 3053 din 13 decembrie 2004 a avut cunoștință

despre caracterul nereal al aspectelor consemnate în declarația numitului C.S.,

director general al SN A.I. București - Băneasa SA și în adresa emisă la 05

noiembrie 2004 de către numitul U.D., în calitate de director al SC M.C. SRL.

Prin

ordonanța din 22 septembrie 2009, emisă de Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 1439/11/2/2009, s-a dispus

respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petentă împotriva

ordonanței de neîncepere a urmăririi penale, apreciindu-se de către procurorul

ierarhic superior că soluția adoptată în cauză este legală și temeinică.

Curtea de

Apel a constatat că petenta a urmat procedura instituită de art. 278 și art.

278

1

C. proc. pen., iar soluția de neîncepere a urmăririi penale

dispusă față de intimatul L.M. este legală și temeinică, atâta vreme cât acesta

și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu conform normelor procedurale, potrivit

dispozițiilor art. 43 alin. (3) din Legea nr. 36/1995, înscrisurile referitoare

la actele notariale se redactează potrivit voinței părților și în condițiile

prevăzute de lege.

Astfel, pentru

întocmirea încheierilor nr. 2732 din 10 noiembrie 2004 și nr. 3053 din 13

decembrie 2004 de autentificare a actului de lotizare și a contractului de

schimb, notarul a avut în vedere voința părților implicate, respectiva

numitului N.I.B. și a celui mandatat de Adunarea Generală a Acționarilor

respectiv C.S. care au depus acte în dovedirea calității fiecăruia de

proprietar asupra terenurilor supuse schimbului.

Într-adevăr,

la momentul încheierii contractului, certificatul de proprietate, pentru o

suprafață de 387.514,68 emis pentru SN A.I. București Băneasa SA a fost anulat

parțial de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 6929 din 14

septembrie 2004, în ceea ce privește suprafața de 89.830 mp, însă fără ca

această suprafață să fie identificată prin amplasament sau limite de

vecinătate, aspecte ce au fost soluționate ulterior prin Decizia nr. 517 din 1

noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a Vl-a comercială, rămasă

irevocabilă prin nerecurare.

În raport de

această situație și a mențiunii din cartea funciară că imobilul este în

litigiu, administratorul judiciar al SC A.U. SA - U.D. - a emis o adresă avută

în vedere de către intimatul L.M. (notar public) din care rezulta că pretențiile

SC A.U. SA nu se refereau la terenul în suprafață de 23.392 mp, dată în schimb

de SN A.I. București - Băneasa SA.

În acest

context, bazându-se pe toate documentele ce i-au fost prezentate, numitul L.M. a

procedat la autentificarea celor două înscrisuri (actul de lotizare și

contractul de schimb), în conformitate cu voința părților și a reprezentantului

petentei de la momentul respectiv.

În cauză,

Curtea mai arată că relația de prietenie dintre intimatul L.M. (notar) și

numitul N.l.B. (avocat), invocată de petentă ca indiciu de săvârșire a

infracțiunilor, nu poate conduce la concluzia certă că acesta a cunoscut

activitatea celor trimiși în judecată prin rechizitorul D.N.A., atâta timp cât

din documentele ce i-au fost prezentate, a rezultat voința reprezentanților

legali ai părților.

În același

context, tot din actele premergătoare, se reține și atitudinea procesuală a

reprezentantului petentei, G.A., față de numitul N.I.B., care în actul

intitulat "Declarație" dat în fața notarului public L.M. a menționat

faptul că acuzațiile aduse numitului N.I.B., în legătură cu încheierea celor

două acte autentice nu i-au întărit convingerea că respectivele infracțiuni au

existat și au fost comise de către N.I.B.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs petiționara SC A.U. București SA, solicitând

desființarea în parte a ordonanței atacate,numai în privința intimatului L.M. și

trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de

acesta.

Se arată în

esență că instanța de fond nu a avut în vedere că notarul a autentificat

contractul de schimb la sediul A.I.B.B. (iar nu la sediul său),că a avut în

vedere un extras de carte funciară care nu mai era valabil, că a autentificat

și un act de lotizare în baza unui titlu de proprietate ce fusese anulat

parțial de către instanța de judecată; de asemenea, a autentificat contractul

de schimb, deși conform documentației cadastrale imobilul era în litigiu și nu

a avut în vedere valoarea reală a terenurilor ce au făcut obiectul acestui

contract.

În fine, se

mai susține că petenta a obținut în justiție anularea actului de lotizare și

constatarea nulității absolute parțiale a contractului de schimb.

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că la data de 29 decembrie 2004 petiționara SC A.U.

București SA a formulat o plângere penală împotriva mai multor persoane, între

care și intimatul L.M., imputându-i acestuia din urmă săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 271 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen., art. 289 C. pen. și art.

249 alin. (2) C. pen., faptele presupus a fi fost comise de către acesta în

legătură cu autentificarea actului de lotizare întocmit de SN A.I. București - Băneasa

SA la data de 10 noiembrie 2004 și contractul de schimb încheiat la 13

decembrie 2004 între SN A.I. București-Băneasa SA și numitul N.I.B.

În ce

privește infracțiunea prev. de art. 271 alin. (2) C. pen. Curtea reține că

aceasta presupune o împiedicare a unei persoane de a folosi un imobil deținut

în baza unei hotărâri judecătorești.

Pentru a se

putea reține o asemenea infracțiune, este necesar sa existe, ca situație

premisă,o hotărâre judecătorească executorie prin care s-a dispus asupra

deținerii unui imobil. În ce privește elementul material, pentru existența

infracțiunii este necesar ca împiedicarea folosirii imobilului să fie efectivă.

Or, în cauză

pe de o parte nu se poate vorbi despre existența unei hotărâri judecătorești în

sensul menționat anterior, întrucât prin Decizia nr. 6929 din 14 septembrie

2004 a I.C.C.J., secția de contencios administrativ, nu s-a dispus asupra

deținerii unui imobil de către petiționară, ci s-a anulat parțial un act

administrativ-certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de M.T. pentru

SN A.I.B.B. SA - și a fost obligat același Minister la emiterea unui asemenea

act pentru o suprafață de teren în favoarea petentei.

Pe de altă

parte, prin autentificarea celor două acte de către intimatul notar, folosința

petiționarei asupra suprafeței de teren pe care o reclamă ca aparținându-i, nu

a fost împiedicată în mod direct și efectiv, în sensul afectării aflării în

posesie asupra respectivei suprafețe.

De altfel, din

actele aflate la dosar rezultă că la câteva zile de la data încheierii

contractului de schimb, la datele de 21 și 22 decembrie 2004 petiționara SC A.U.

București SA a depus la biroul de carte funciară două opoziții la intabularea

respectivului contractjntemeiate pe includerea în terenul ce a făcut obiectul

contractului a terenului pentru care urma a-i fi emis certificatul de atestare

a dreptului de proprietate.

Acest demers

al petiționarei a fost avut în vedere de judecător, care a respins cererea de

intabulare a dreptului de proprietate, soluție care a fost menținută ulterior

prin sentința civilă nr. 7570 din 1 septembrie 2005 a Judecătoriei sectorului

1, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2133 din 16 noiembrie 2006 a

Curții de Apel București, secția a Ill-a civilă și pentru cauze cu minori și

familie.

În privința

celorlalte infracțiuni, Curtea reține că intimatul nu a acționat cu forma de

vinovăție cerută de lege, în condițiile în care deși din extrasul de carte

funciară rezulta că imobilul este în litigiu, intimatul a avut la dispoziție

adresa întocmită de numitul U.D., în calitate de reprezentant al

administratorului judiciar al petiționarei, potrivit căreia pretențiile

acesteia îndreptate împotriva SN A.I.B.B. SA pentru obținerea titlului de

proprietate asupra celor 8,9 hectare teren nu se refereau și la parcela de

teren ce urma a face obiectul schimbului.

Referitor la

locul unde au fost autentificate cele două acte,acesta nu reprezintă un aspect

esențial care să conducă la concluzia că se impune începerea urmăririi penale

împotriva intimatului, în condițiile în care actele încheiate au reflectat

voința părților. Tot astfel, este fără relevanță faptul că extrasul de carte

funciară fusese eliberat cu 4 zile anterior încheierii contractului de schimb, neexistând

vreo dovadă că acesta ar fi avut alte mențiuni dacă ar fi fost emis la o dată

mai apropiată de prezentarea la notarul public.

În altă

ordine de idei, nu se poate face abstracție că în conformitate cu art. 99 și

100 din Legea nr. 36/1995 (a notarilor publici și a activității

notariale),petiționara a înțeles să se adreseze instanței comerciale, obținând

constatarea nulității absolute atât a actului de lotizare, cât și (parțial) a

contractului de schimb, prin sentința comercială nr. 1400 din 28 martie 2005 a

Tribunalului București, secția comercială, definitivă prin Decizia comercială nr.

517 din 1 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Mai mult, din

actele dosarului rezultă că între petiționară și una dintre părțile contractului

de schimb (numitul N.I.B.) a fost autentificată de către același notar-intimat

tranzacția judiciară încheiată la 4 octombrie 2007, prin care între altele s-a

recunoscut validitatea parțială a contractului de schimb, numai pentru o

suprafață de 6.368 mp., care nu se suprapune peste terenul petiționarei.

Împrejurarea

că petiționara a obținut în justiție invalidarea totală sau parțială a actelor

autentificate de către intimat nu conduce după sine la concluzia că acesta a

încălcat dispozițiile legii penale, în condițiile în care actele premergătoare

efectuate în cauză nu au conturat elementele constitutive ale infracțiunilor

analizate.

În consecință,

fiind incidente disp.art. 10 lit. d) C. proc. pen. în mod legal și temeinic s-a

dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatului, astfel

încât plângerea petiționarei este neîntemeiată.

Așa

fiind,recursul declarat de către aceasta împotriva soluției dispuse de către

prima instanță este nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea petiționarei la plata cheltuielilor

judiciare ocazionate de soluționarea recursului, conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de petiționara SC A.U. București SA împotriva

sentinței penale nr. 60 din 2 martie 2010 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică,azi 14 iunie 2010.