ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2067/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele ; Prin sentința penală nr. 564 din 14 decembrie 2011 a Tribunalului Dolj, secția penală inculpatul M.V. a fost condamnat, la pedeapsa de 16 (șaisprezece) ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit. I), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 293 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 117 din 2 iulie 2009 a Judecătoriei Băilești, rest pe care l-a contopit în pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de 3 ani, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa totală de 19 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 88 C. pen.

și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 01 septembrie 2011 la zi, și a fost menținută starea de arest a acestuia. S-a luat act că martorul C.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui cuțit de vânătoare confecționat artizanal, cu o lungime totală de 30 cm, ridicat de la inculpat conform procesului verbal de cercetare la fața locului. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.750 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezintă onorariu apărător oficiu.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că: Inculpatul M.V., după ce a fost liberat condiționat, a locuit în comuna G.M., unde a lucrat păstor la diverse persoane, până în ziua de 23 august 2011, când urmare înțelegerii pe care a avut-o cu numitul C.M., a început să lucreze la stâna acestuia, împreună cu ciobanul F.I.C., urmând să aibă grijă de bovinele acestuia. În ziua de 31 august 2011, după ce a consumat mai multe băuturi alcoolice, inculpatul s-a deplasat la domiciliul său în comuna G.M. și a revenit la stână în jurul orelor 22:30-23:00 fiind în stare avansată de ebrietate. Pe drum s-a întâlnit cu ciobanul F.I.C. și cu fiul acestuia U.V.V., care se întorceau cu oile de la păscut, și împreună cu aceștia s-au deplasat la vagonul de la stână pentru a mânca și pentru a se culca.

Aici au găsit pe victima I.M.M. dormind pe patul confecționat din lemn care era poziționat în partea stângă a vagonului și după ce l-au trezit au consumat câte o cană cu vin. În acest timp între inculpatul M.V. și victima I.M.M. s-a iscat un conflict verbal în timpul căruia inculpatul îi reproșa victimei că l-a lovit în cap cu mai mult timp în urmă și se injuriau reciproc. La un moment dat, fără ca victima să-l agreseze, inculpatul s-a ridicat în picioare a scos cuțitul pe care-l avea la brâu într-o teacă de lemn si cu acesta i-a aplicat o lovitură victimei la nivelul hemitoracelui drept. Imediat după săvârșirea faptei inculpatul a părăsit vagonul fugind în cultura de floarea soarelui unde a fost găsit de organele de poliție, care au fost sesizate de martorii prezenți la fața locului și de stăpânul stânei.

Urmare loviturii primite victima a căzut în lateral dreapta pe pat și a decedat. Potrivit raportului de constatare medico-legală de autopsie nr. 3450/A3/2011 al I.M.L. Craiova, moartea numitului I.M.M. a fost violentă, și s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecința unei plăgi tăiate - înțepate la nivelul hemitoracelui drept, penetrantă, cu interesarea plămânului drept. Pentru a stabili această situație de fapt, prima instanță a reținut că declarația inculpatului de recunoaștere a faptei s-a coroborat cu procesele verbale aflate la dosar, întocmite de organele de cercetare penală și de procuror, cu raportul de constatare medico-legală și de declarațiile martorilor, acestea constituind, conform art. 89 și urm C. proc.

pen., mijloace de probă suficient de pertinente, în măsură să contribuie la stabilirea vinovăției inculpatului. La stabilirea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. respective, gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită fapta (sub influența băuturilor alcoolice) limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul sancționator, reducerea legală a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a recunoscut și regretat fapta comisă, precum și starea de recidivă, în condițiile art. 37 lit. a) C. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul M.V., criticând hotărârea primei instanțe sub aspectul temeiniciei. Prin motivele scrise depuse la dosar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., argumentând că nu există niciun impediment legal pentru a se aprecia că aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. nu exclude de plano reținerea circumstanțelor atenuante. Prin decizia penală nr. 68 din 8 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, apelul declarat de inculpatul M.V. a fost respins ca nefondat. A fost dedusă arestarea preventivă de la 14 decembrie 2011 la zi și menținută starea de arest a inculpatului.

În fine, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 RON reprezentând onoariu pentru avocat oficiu. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că este incontestabil că decizia inculpatului de recunoaștere a faptei și solicitarea de judecată în procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. nu exclude, în principiu, posibilitatea ca instanța, în considerarea datelor care caracterizează pozitiv conduita inculpatului în cursul procesului penal, să rețină și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. - prezentarea în fața autorităților, comportarea sinceră în cursul procesului. Cu toate acestea, trebuie subliniat că art. 74 C. pen.

în ansamblul său prevede împrejurări care constituie circumstanțe atenuante judiciare, instanța având însă posibilitatea, și nu obligația, să decidă în raport de toate împrejurările cauzei, dacă se impune sau nu să fie reținute în favoarea inculpatului și să li se dea efectul prevăzut de art. 76 C. pen. Recunoașterea unor date sau împrejurări ale realității ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul său, sau îl caracterizează într-o asemenea manieră pe inculpat încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită satisface imperativul unei juste individualizări a pedepsei.

În cauză însă inculpatul a comis o infracțiune de o gravitate extremă, fără nicio justificare plauzibilă, la numai o jumătate de an după eliberarea din penitenciar din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și incest, și, în acest context, recunoașterea faptei - în condițiile în care, oricum, infracțiunea fusese comisă în prezența a doi martori oculari, iar inculpatul a fost depistat imediat de organele de poliție - este lipsită de relevantă, fiind inevitabilă. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat, în termen legal, recursul de față invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 74 și art. 76 C. pen., în raport cu care a solicit at reducerea pedepsei sub minimul special.

Recursul nu este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale, respingând, cu justificat temei cererea acestuia de a i se acorda circumstanțe atenuante judicire în condițiile art. 74 alin (1) lit. c) C. pen.; sub acest aspect instanța de fond (sentință, pag. 3 alin. final), confirmată de instanța de apel (decizie, pag. 6 alin. (2)) a apreciat judicios că aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu consecința reducerii semnificative (cu 1/3) a limitelor - minimă și maximă - a pedepsei, este suficientă, nefiind cazul ca recunoașterii faptei (recunoaștere, de altfel, inevitabilă în contextul probator al speței) să i se acorde și semnificația prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

În raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei, reflectat de modul în care inculpatul a conceput- o și săvârșit-o (pe fondul consumului de alcool, i-a aplicat victimei, cu un cuțit, o lovitură puternică la nivelul hemitoracelui drept) precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (aflat în stare de recidivă postexecutorie), rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei și au apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., că 16 ani închisoare reprezintă un cuantum necesar și suficient realizării dublei finalități a pdepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Față de considerentele ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atactă în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 68 din 8 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 1 septembrie 2011, la 13 iunie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2012.