ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2067/2012

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele ;

Prin

sentința penală nr. 564 din 14 decembrie 2011 a Tribunalului Dolj, secția

penală inculpatul M.V. a fost condamnat, la pedeapsa de 16 (șaisprezece) ani

închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

C. pen. pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit.

I), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen.

În baza

art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul

de 293 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 117 din 2 iulie 2009 a Judecătoriei

Băilești, rest pe care l-a contopit în pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, la care s-a

aplicat un spor de 3 ani, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa totală

de 19 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) C. pen.

În

baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev.

de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În

baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 01 septembrie 2011

la zi, și a fost menținută starea de arest a acestuia.

S-a

luat act că martorul C.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În

baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui cuțit de

vânătoare confecționat artizanal, cu o lungime totală de 30 cm, ridicat de la

inculpat conform procesului verbal de cercetare la fața locului.

A

fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.750 RON cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON reprezintă onorariu apărător oficiu.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că:

Inculpatul

M.V., după ce a fost liberat condiționat, a locuit în comuna G.M., unde a

lucrat păstor la diverse persoane, până în ziua de 23 august 2011, când urmare

înțelegerii pe care a avut-o cu numitul C.M., a început să lucreze la stâna

acestuia, împreună cu ciobanul F.I.C., urmând să aibă grijă de bovinele

acestuia.

În

ziua de 31 august 2011, după ce a consumat mai multe băuturi alcoolice,

inculpatul s-a deplasat la domiciliul său în comuna G.M. și a revenit la stână

în jurul orelor 22:30-23:00 fiind în stare avansată de ebrietate. Pe drum s-a

întâlnit cu ciobanul F.I.C. și cu fiul acestuia U.V.V., care se întorceau cu

oile de la păscut, și împreună cu aceștia s-au deplasat la vagonul de la stână

pentru a mânca și pentru a se culca.

Aici

au găsit pe victima I.M.M. dormind pe patul confecționat din lemn care era

poziționat în partea stângă a vagonului și după ce l-au trezit au consumat câte

o cană cu vin.

În

acest timp între inculpatul M.V. și victima I.M.M. s-a iscat un conflict verbal

în timpul căruia inculpatul îi reproșa victimei că l-a lovit în cap cu mai mult

timp în urmă și se injuriau reciproc.

La

un moment dat, fără ca victima să-l agreseze, inculpatul s-a ridicat în

picioare a scos cuțitul pe care-l avea la brâu într-o teacă de lemn si cu

acesta i-a aplicat o lovitură victimei la nivelul hemitoracelui drept. Imediat

după săvârșirea faptei inculpatul a părăsit vagonul fugind în cultura de

floarea soarelui unde a fost găsit de organele de poliție, care au fost

sesizate de martorii prezenți la fața locului și de stăpânul stânei.

Urmare

loviturii primite victima a căzut în lateral dreapta pe pat și a decedat.

Potrivit

raportului de constatare medico-legală de autopsie nr. 3450/A3/2011 al I.M.L.

Craiova, moartea numitului I.M.M. a fost violentă, și s-a datorat hemoragiei

interne și externe, consecința unei plăgi tăiate - înțepate la nivelul

hemitoracelui drept, penetrantă, cu interesarea plămânului drept.

Pentru

a stabili această situație de fapt, prima instanță a reținut că declarația

inculpatului de recunoaștere a faptei s-a coroborat cu procesele verbale aflate

la dosar, întocmite de organele de cercetare penală și de procuror, cu raportul

de constatare medico-legală și de declarațiile martorilor, acestea constituind,

conform art. 89 și urm C. proc. pen., mijloace de probă suficient de

pertinente, în măsură să contribuie la stabilirea vinovăției inculpatului.

La

stabilirea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului au fost avute în vedere

criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. respective, gradul

de pericol social concret al faptei comise, modalitatea și împrejurările în

care a fost săvârșită fapta (sub influența băuturilor alcoolice) limitele

speciale de pedeapsă prevăzute de textul sancționator, reducerea legală a

limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a recunoscut

și regretat fapta comisă, precum și starea de recidivă, în condițiile art. 37

lit. a) C. pen.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul M.V., criticând

hotărârea primei instanțe sub aspectul temeiniciei.

Prin

motivele scrise depuse la dosar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei

aplicate prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.,

argumentând că nu există niciun impediment legal pentru a se aprecia că

aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. nu

exclude de plano reținerea circumstanțelor atenuante.

Prin

decizia penală nr. 68 din 8 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori, apelul declarat de inculpatul M.V. a fost respins ca

nefondat.

A

fost dedusă arestarea preventivă de la 14 decembrie 2011 la zi și menținută starea

de arest a inculpatului.

În

fine, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare

statului, din care suma de 200 RON reprezentând onoariu pentru avocat oficiu.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că este incontestabil

că decizia inculpatului de recunoaștere a faptei și solicitarea de judecată în

procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. nu

exclude, în principiu, posibilitatea ca instanța, în considerarea datelor care

caracterizează pozitiv conduita inculpatului în cursul procesului penal, să

rețină și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. -

prezentarea în fața autorităților, comportarea sinceră în cursul procesului.

Cu

toate acestea, trebuie subliniat că art. 74 C. pen. în ansamblul său prevede

împrejurări care constituie circumstanțe atenuante judiciare, instanța având

însă posibilitatea, și nu obligația, să decidă în raport de toate împrejurările

cauzei, dacă se impune sau nu să fie reținute în favoarea inculpatului și să li

se dea efectul prevăzut de art. 76 C. pen.

Recunoașterea

unor date sau împrejurări ale realității ca circumstanțe atenuante nu este

posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în

asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul său, sau îl caracterizează

într-o asemenea manieră pe inculpat încât numai aplicarea unei pedepse sub

minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită satisface

imperativul unei juste individualizări a pedepsei.

În

cauză însă inculpatul a comis o infracțiune de o gravitate extremă, fără nicio

justificare plauzibilă, la numai o jumătate de an după eliberarea din

penitenciar din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată pentru

săvârșirea infracțiunilor de viol și incest, și, în acest context,

recunoașterea faptei - în condițiile în care, oricum, infracțiunea fusese

comisă în prezența a doi martori oculari, iar inculpatul a fost depistat

imediat de organele de poliție - este lipsită de relevantă, fiind inevitabilă.

Împotriva

acestei decizii inculpatul a declarat, în termen legal, recursul de față

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen. cu referire la art. 74 și art. 76 C. pen., în raport cu care a

solicit at reducerea pedepsei sub minimul special.

Recursul

nu este nefondat.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut în mod

corect, pe baza probelor administrate, fapta și vinovăția inculpatului și au

făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale, respingând, cu

justificat temei cererea acestuia de a i se acorda circumstanțe atenuante

judicire în condițiile art. 74 alin (1) lit. c) C. pen.; sub acest aspect

instanța de fond (sentință, pag. 3 alin. final), confirmată de instanța de apel

(decizie, pag. 6 alin. (2)) a apreciat judicios că aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu consecința reducerii semnificative (cu 1/3) a

limitelor - minimă și maximă - a pedepsei, este suficientă, nefiind cazul ca

recunoașterii faptei (recunoaștere, de altfel, inevitabilă în contextul

probator al speței) să i se acorde și semnificația prevăzută de art. 74 alin.

(1) lit. c) C. pen.

În

raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei, reflectat de modul în

care inculpatul a conceput- o și săvârșit-o (pe fondul consumului de alcool,

i-a aplicat victimei, cu un cuțit, o lovitură puternică la nivelul

hemitoracelui drept) precum și de datele ce caracterizează persoana

inculpatului (aflat în stare de recidivă postexecutorie), rezultă că instanțele

au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei și au apreciat corect,

în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72

C. pen., că 16 ani închisoare reprezintă un cuantum necesar și suficient

realizării dublei finalități a pdepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea

inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Față

de considerentele ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se

decizia atactă în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să

ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca

nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr.

68 din 8 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de

la 1 septembrie 2011, la 13 iunie 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 13 iunie 2012.