ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2527/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2527/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor penale de față;

Prin încheierea nr. 12/MP din 15 iunie 2011 a Curții

de Apel

Alba Iulia, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 768/57/2011, în

baza art. 160/2 alin. (2) rap.

la art. 160/8a alin. (6) C. proc. pen. a fost respinsă cererea de liberare

provizorie sub control judiciar formulată de inculpații S.M.I. și I.D.I.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. au fost

obligați inculpați să plătească statului suma

de câte 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a reținut că prin cererea formulată de inculpații S.M.I.

și I.D.I., înregistrată la această instanță sub dosar nr. 768/57/2011 s-a

solicitat liberarea provizorie sub control judiciar în baza disp. art. 160/2 și

urm. C. proc. pen.

In motivarea cererii inculpații au arătat că sunt

cercetați în stare de arest preventiv în dosarul nr. 114/D/P/2010 al

D.I.I.C.6.T. -Serviciul Teritorial Alba-Iulia pentru săvârșirea infracțiunilor

de sprijinire a unui grup infracțional nestructurat, complicitate la evaziune

fiscală, favorizarea infractorului, conflict de interese și omisiunea sesizării

organelor judiciare, fapte prev. de art. 8 din Legea 39/2003, art. 26 rap. la

art. 9 lit. b) din Legea 241/2005, art. 264 C. pen., art. 253/1 C. pen. și art.

263 alin. (1) și (2) C. pen.

S-a susținut că în starea de fapt reținută de organele

de urmărire penală nu s-a făcut referire la vreun grup infracțional, în ce fel

au sprijinit membrii acestui grup, pe cine ar fi favorizat și care sunt faptele

ce li se impută, fapte care nu sunt probate, astfel că se solicită a se

constata că în cauză nu subzistă elementele constitutive ale infracțiunilor.

Se mai arată că în cauză nu există nici o probă că ar

fi săvârșit faptele ce lise impută și în raport de lipsa de temeinicie a

învinuirilor ce li se aduc, față de faza în care se află cauza, și față

de datele ce le caracterizează conduita și

competența profesională

să se constate că sunt îndeplinite condițiile

cerute de art. 160/2 C. proc. pen. și să se dispună liberarea lor provizorie

sub control judiciar.

Se mai solicită ca

la judecarea cererii să se aibă în vedere și

elementele care definesc și

conturează profilul socio-moral, lipsa antecedentelor penale, conduita

ireproșabilă în profesie, în societate și în familie, ținuta și prestigiul de

care s-au bucurat în societate.

De asemenea se mai solicită a se avea în vedere

vârsta, starea de sănătate și de necesitatea unei proporții între interesul

general al bunei desfășurări a procesului penal și interesele legitime

personale.

În sprijinul cererii formulate s-au invocat

prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) din CEDO precum și practica în această

materie a CEDO.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța de

fond a constatat că cererea inculpaților nu este întemeiată, pentru

considerentele ce vor urma:

Prin ordonanța din data de 11 mai 2011 ora 18.45

D.I.I.CO.T Serviciul Teritorial Alba-Iulia a dispus punerea în mișcare a acțiunii

penale față de inculpații C.D.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de: sprijinire

a unui grup infracțional nestructurat prev. de art. 8 din Legea 39/2003, complicitate

la evaziune fiscală prev. de art. 26 rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005,

favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., conflict de interese prev.

de art. 253/1 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art.

263 alin. (1) și (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., D.I.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de: sprijinire a unui grup infracțional

nestructurat prev. de art. 8 din Legea 39/2003, favorizarea infractorului prev.

de art. 264 C. pen., conflict de interese prev. de art. 253/1 C. pen.,

omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 alin. (1) și (2) C.

pen., fals în declarații prev. de art. 292 C. pen., totul cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen., S.M.I.,

pentru săvârșirea

infracțiunilor de: sprijinire a unui grup infracțional

nestructurat

prev. de art. 8 din Legea 39/2003, complicitate la evaziune fiscală prev. de

art. 26 rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, favorizarea

infractorului prev. de art. 264 C. pen., conflict de interese prev. de art.

253/1 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 alin.

(1) și (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și I.D.I.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de: sprijinire a unui grup infracțional

nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la evaziune

fiscală prev. de art. 26

rap. la art. 9 lit.

b) din Legea nr. 241/2005, favorizarea infractorului prev.

de art. 264 C.

pen., conflict de interese prev. de art. 253/1 C. pen., omisiunea sesizării

organelor judiciare prev. de art. 263 alin. (1) și (2) C. pen., totul cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

În cauză s-au reținut următoarele:

În perioada anilor 2007-2010, numiții A.L., L.C.I.,

A.E., A.(J.)R. și G.M., în calitate de asociați, administratori, director

general, responsabil vânzări și director economic la SC P. SA, s-au constituit

într-o grupare infracțională, având ca scop sustragerea de la plata impozitelor

și taxelor datorate statului, prin efectuarea mai multor activități comerciale

neînregistrate în evidențele contabile ale societății sau

efectuarea unor înregistrări nelegale, ambele cu

consecințe fiscale

(prejudiciu totalin. (2).300.597 lei aproximativ

561.000 EURO), însușindu-și astfel, în mod ilegal, importante sume de bani din

societate, sume care au fost transferate în alte societăți, bunuri materiale

(ex. mașini de lux, etc.) sau în Italia.

Astfel, numiții A.L., L.C.I. și G.A.M., nu au

înregistrat în evidențele contabile ale societății pe care o conduceau,

valoarea reală a balastului pe care-l exploatau din terasele și albiile

Mureșului achiziționate de la SC E.X. SRL în 01 iulie 2008 (Blandiana 3 - în

albia Mureșului și Căptălani-lruga - în terasă), balast care apărea astfel, în

mod fictiv, cumpărat de la această din urmă societate, la prețuri mult reduse

față de prețul pieței, deși era exploatat efectiv de cumpărătorul SC P. SA, de

pe suprafețele nou achiziționate. în realitate, faptic, așa cum am arătat

anterior, balastul era exploatat și folosit de SC P. SA cu mijloacele proprii

și de pe suprafețele proaspăt achiziționate, dar scriptic, balastul era

exploatat de SC E.X. SRL și vândut către SC P. SA cu prețuri mult subevaluate,

față de prețul de vânzare practicat pe piață în acea perioadă.

Acest mod de a proceda, s-a aplicat și datorită

împrejurării că SC P. SA nu deținea la acea dată (iulie 2008-mai 2009) licență

de exploatare pentru suprafețele cumpărate, dar aceste licențe erau deținute de

fostul proprietar, SC E.X. SRL, respectiv: licența nr. 9867 din 30 ianuarie

2008, cu valabilitate până în 30 ianuarie 2009 pentru Blandiana 3 - în albia

Mureșului și licența nr. 10507 din 16 iunie 2008, cu valabilitate până în 16

iunie 2009 pentru zona Căptălani-lruga - în terasă.

Efectuarea acestor manopere, au determinat

neevidențierea și neplata integrală a taxelor datorate bugetului statului,

aferente acestor exploatări, taxe care, în cazul în care SC P. SA ar fi

procedat scriptic legal și își obținea licențele de exploatare, ar fi fost la o

valoare mult mai mare, respectiv aferente plății: redevențelor miniere pentru

cantităților de balast exploatate

(209.467

tone) și ulterior vândute de SC P. SA la valorile existente pe piață și nu la

valori subevaluate, întrucât redevența se calcula raportat la valoarea

producției miniere realizată; taxelor de

autorizare pentru exploatare ce

ar fi trebuit plătite de SC P. SA; precum și taxelor de mediu pentru utilizarea

albiilor Mureșului.

Mai mult, deși SC P. SA, a cumpărat de la SC E.X. SRL,

în 01 iulie 2008, toate aceste suprafețe de teren, utilaje și stocuri, transfer

care s-a realizat împreună cu personalul angajat care le deservea, între cele

două societăți precizate anterior, s-a încheiat pentru perioada 01 iulie 2008 -

01 mai 2009, un contract fictiv de închiriere purtând nr. 954 din 30 iunie 2008

prin care, SC E.X. SRL închiria și utiliza de la SC P. SA, pentru suma de

10.000 EURO - chirie, un utilaj (excavator) pentru exploatarea balastului de pe

suprafețele de teren pentru care deținea licențele de exploatare, dar pe care

le vânduse anterior, balast care era ulterior vândut, așa cum am precizat deja,

tot către SC P. SA cu sume mult diminuate.

Astfel, în mod evident, din punctul de vedere al SC

E.X. SRL, această societate nu a înregistrat deloc cheltuieli de exploatare,

nici faptic și nici scriptic, deoarece în mod real cheltuielile aferente

exploatării au fost suportate și înregistrate, în totalitate de SC P. SA. Din

acest motiv, nu s-a simțit nevoia încheierii unui contract de închiriere la

momentul tranzacției și nu s-au emis facturi pentru plata chiriei utilajului

aparent folosit, respectiv nu s-au evidențiat aspecte privind plata

personalului care-l deservea și a consumabilelor necesare utilizării acestuia, fapt

ce dovedește încă o dată, activitatea operațiunilor scriptice precizate.

De altfel, așa cum reiese din materialul probator

administrat în cauză, respectiv înregistrările ambientale ale discuțiilor

purtate între S.M. și I.D. cu administratorul SC E.X. SRL - L.E., cu ocazia

controlului realizat de aceștia în 2009 pe tema redevențelor, contractul de

închiriere nr. 954 din 30 iunie 2008 nici nu exista la acea dată, încheierea

acestuia fiind sugerată de inspectorii D.G.F.P. Alba – S.M. și I.D., pentru a

acoperii ilegalitățile comise, prejudiciante pentru bugetul statului și

localizate la SC P. SA.

Mai mult, tot pentru a încerca acoperirea acestor

ilegalității, ulterior începerii controlului dispus de D.I.I.C.O.T. la SC P. SA

și audierea numitului L.E. - adm. la SC E.X. SRL, respectiv în 14 aprilie 2011,

SC P. SA a emis factura seria PMP nr. 61000071/2011, aferentă contractului de

închiriere nr. 954/2008 pentru excavatorul precizat anterior, deși așa cum am

arătat deja, această situație era fictivă.

În aceste condiții, așa cum reiese și din materialul

probator administrat în cauză, au fost înregistrate cheltuielile aferente

exploatării reale a balastului de către SC P. SA, dar această societate nu a

plătit taxele datorate bugetului statului pentru obținerea licențelor și mediu

(utilizarea albiilor Mureșului), iar redevența minieră nu s-a plătit la

valoarea reală, funcție de valoarea producției miniere realizată, așa cum era

legal, ci la o valoare mult diminuată, așa cum aceasta era facturată de SC

E.X. SRL către SC P. SA. Astfel s-a cauzat

bugetului

statului un prejudiciu de 92.062 lei.

Toate aceste fapte au generat prejudicii bugetului

statului și au fost constatate de inspectorii S.M. și I.D., dar aceștia nu au

luat măsuri de coroborare a contabilității celor două societăți cu operațiunile

comerciale faptice derulate, așa cum aveau obligația, ci le-au trecut cu

vederea pentru a obține personal, foloase materiale ilegale.

În concluzie s-a reținut în sarcina inculpaților S.M.I.

și I.D.I. că în calitate de funcționari publici cu atribuții de control

angajați ai D.G.F.P. Alba, identificau și furnizau și

ei contabili agenților economici protejați (ex. J.R. la SC

P.

SA), le acordau consultanță și sfaturi pentru a-și acoperii ilegalitățile

efectuate, iar ulterior îi controlau, dar în domeniul lor de activitate,

respectiv al redevențelor miniere și celelalte taxe aferente exploatării

balastului.

Astfel, inc. S.M. și I.D.I., sunt cei care au

recomandat-o pe numita J.R. ca și director

economic la

SC P. SA și îi acordau acesteia consultanță în domeniul

redevențelor, activități pe care le efectuau însă contra cost, respectiv pentru

sume de aproximativ 4.000-5.000 lei, sume probate în cauză ca fiind primite de

către aceștia (A.L., vol. 10, fila 82-88).

Această consultanță se derula prin deplasarea efectivă

a susnumiților la sediul SC P. SA, efectuarea calculelor și înregistrărilor

împreună cu contabila, acordarea sfaturilor cu privire la acoperirea

neregulilor constatate pentru ascunderea lor, neluarea acestora în considerare

și efectuarea ulterioară a unor controale formale în care constatau aspecte

neesențiale pentru a crea o aparență de legalitate și realitate.

Inculpații S.M.I. și I.D.I. deși au constatat nereguli

majore în evidențele SC P. SA, le-au ascuns și nu le-au prezentat autorităților

competente ori șefilor lor ierarhici prin materialele de control întocmite,

creând astfel prejudicii statului în favoarea contribuabilului protejat. Mai mult,

inc. S.M., în interceptările redate, i-a solicitat numitei J.R. - dir. ec. la

SC P. SA, să prezinte controlului trimis de D.I.I.C.O.T. rezultatele

controalelor sale, care nu corespundeau evidențelor contabile existente și nu

situația înregistrărilor existente în evidențele firmei (vol. 9, fila 185-194).

Inculpații S.M.I. și I.D.I. sunt cercetați și pentru

săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, fapte pentru care s-a disjuns și

declinat cauza în vederea cercetărilor la DNA - Serviciul teritorial Alba-Iulia.

Din actele de la dosar a rezultat că inculpații

cunoșteau cu toții activitatea infracțională a persoanelor din conducerea SC P.

SA, au sprijinit aceste activități și le-au ascuns, favorizând astfel

învinuiții, nesesizând organele judiciare referitor la faptele penale

constatate și aflându-se în conflict de interese în raport de calitățile

oficiale pe care le dețineau și activitățile desfășurate efectiv în favoarea

societăților controlate sau pe care urmau a le controla în virtutea atribuțiunilor

de serviciu.

Prin încheierea penală nr. 6/MP din 12 mai 2011

pronunțată de către Curtea de Apel Alba-Iulia în dosarul nr. 626/57/2011 a fost

admisă propunerea de arestare preventivă a inculpaților C.D.N., D.I., S.M.I. și

I.D.I. formulată de către D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Alba-Iulia și pe

cale de consecință s-a dispus în temeiul art. 149/1 alin. (10) C. proc. pen.

raportat la art. 143 C. proc. pen. și art. 148 alin. (1) lit. b) și f) C. proc.

pen. luarea acestei măsuri preventive față de inculpații sus menționați, pe o

durată de 29 de zile, începând cu 12 mai 2011 și până la data de 09 iunie 2011.

S-a apreciat de către Curte că în cauză sunt întrunite

exigențele art. 143 C. proc. pen., în sensul existenței unor indicii

temeinice cu privire la săvârșirea de către

inculpați a infracțiunilor

prev. de art. 8 din Legea 39/2003, art. 26

rap. la art. 9 lit. b) din

Legea 241/2005,

art. 264 C. pen., art. 253/1 C. pen., art. 263

alin. (1), (2) C. pen.,

precum și a infracțiunii prev. de art. 292 C. pen. în ce-l privește pe

inculpatul D.I.

Referitor la cerințele art. 148 lit. b) și f) C. proc.

pen. Curtea a statuat că în cauză există riscuri semnificative ca inculpații să

influențeze administrarea justiției, iar pe

de altă parte lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică.

Prin decizia penală nr. 2042 din 17 mai 2011

pronunțată în

dosarul nr. 4075/1/2011 Înalta

Curte de Casație și Justiției, secția

penală, a respins ca nefondate

recursurile declarate de inculpații C.D.N., D.I., S.M.I. și I.D.I. împotriva

încheierii nr. 6/MP din 12 mai 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală.

Prin încheierea penală nr. 2326 din 8 iunie 2011

pronunțată de Înalta Curte de Casați și Justiție în dosarul nr. 718/57/2011 s-a

admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba-Iulia

împotriva încheierii penale nr. 11/MP din 3 iunie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia

și s-a dispus în baza art. 155, art. 148 lit. b) C. proc. pen. prelungirea

măsurii arestării preventive față de inculpații C.D.N., D.I. și S.M.I., iar în

baza art. 155, art. 148 lit. f) C. proc. pen. prelungirea măsurii arestării

preventive luată față de inc. I.D.I., începând cu data de 10 iunie 2011 și până

la 9 iulie 2011, inclusiv.

Curtea, analizând cererea formulată de inculpații S.M.I.

și I.D.I. prin prisma disp. art. 160/2 alin. (2) C. proc. pen. a constatat că

aceasta este neîntemeiată.

Astfel, art. 160/2 C. proc. pen. instituie condițiile

de admisibilitate ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar

reglementând prin norme imperative cazurile în care se poate lua în discuție

oportunitatea acestei măsuri ( existența unor infracțiuni din culpă ori

existența unor infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa

închisorii ce nu depășește 18 ani) precum și cazurile în care nu este permisă

acordarea ei (există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe

învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca

să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau

experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea

fapte).

Potrivit dispozițiilor art. 136 C. proc. pen. scopul

măsurilor preventive este acela de a asigura buna desfășurare a procesului

penal ori împiedecarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală, judecată

ori executarea pedepsei iar în alegerea măsurii instanța este ținută să aibă în

vedere alături de scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii,

starea de sănătate, vârsta, antecedentele și celelalte situații privind

persoana față de care se ia măsura.

Privind din această perspectivă cererea formulată de

inculpați Curtea reține că infracțiunile care au determinat luarea măsurii

preventive a arestării inculpaților se încadrează în sfera unor infracțiuni

grave având în vedere calitatea acestora. Curtea mai reține că indiciile

existente în acest moment la dosarul cauzei relevă o implicarea activă a

inculpaților în săvârșirea faptelor.

Față de inculpații petenți s-a prelungit măsura

arestării preventive relativ recent, în cauză fiind făcute cercetări în ce-i

privește pentru stabilirea întregii activități infracționale. Mai mult,

inculpații sunt cercetați și de către DNA - Serviciul Teritorial Alba-Iulia,

pentru fapte de corupție.

Inculpații și-au bazat în principal cererea formulată

pe argumente de nevinovăție, pe lipsa probelor și contestarea existentei

elementelor constitutive ale infracțiunilor care s-au reținut în sarcina lor.

Se constată că din această perspectivă și în acest

cadru procesual Curtea nu are a analiza vinovăția inculpaților și aspectele de

fond ale cauzei, ci doar de a stabili dacă cererea inculpaților formulată în

temeiul disp. art. 160/2 C. proc. pen. este sau nu întemeiată raportat la cerințele

acestei dispoziții legale.

Analizând actele și lucrările dosarului Curtea a

constatat că până în prezent subzistă indicii temeinice că inculpații ar fi

săvârșit faptele pentru care sunt acuzați.

Mai mult, la

luarea și prelungirea măsurii arestării preventive

față de inculpatul S.M.I.

s-au reținut disp. art. 148 lit. b) C. proc. pen. referitoare la existența

probelor că ar încerca să influențeze desfășurarea anchetei penale, iar Curtea

nu poate ignora în

aprecierea îndeplinirii

condițiilor prev. de art. 160/2 C. proc. pen. existența

acestei

împrejurări care conduce la concluzia că cererea inculpatului este

neîntemeiată.

În ce-l privește pe inculpatul I.D.I. Curtea

apreciază că în această fază a procedurilor nu se

impune liberarea sa provizorie sub control judiciar raportat la împrejurările

în care se

presupune că ar fi săvârșit faptele pentru care s-a dispus

arestarea sa preventivă.

Susținerile inculpaților că faptele de care sunt

bănuiți nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și că nu ar avea

posibilitatea de a influența ancheta nu sunt prin ele însele suficiente pentru

a se putea dispune liberarea lor provizorie.

Referitor la condiția pericolului concret pentru

ordinea publică, din analiza probelor de la dosar rezultă că inculpații în

calitate de funcționari publici, de persoane cu

atribuții de control în

domeniul fiscal, obligați să vegheze la

respectarea și aplicarea legii, s-au folosit de funcțiile avute pentru a obține

foloase, de a favoriza societăți comerciale în obținerea de venituri ilicite și

de a sprijini activitatea infracțională a unui grup constituit în vederea

eludării plății taxelor și impozitelor datorate statului, omițând sesizarea

organelor judiciare, deși aveau această obligație legală.

Starea de pericol social pentru ordinea publică este

evidentă și se reflectă în amploarea evaziunii fiscale datorate chiar

comportamentului unor funcționari cu atribuții în colectarea taxelor și

impozitelor.

Rezonanța socială a

unor astfel de fapte grave, atât in rândul

comunității locale, dar si la

nivelul întregii ordini sociale, intr-un context în care asemenea fapte se

încearcă a fi devoalate, determină o așteptare justificată a opiniei publice

care se așteaptă la o reacție cât mai promptă si eficientă a organelor

judiciare.

În cazul de față, săvârșirea unor infracțiuni grave ca

cele săvârșite de inculpați - incompatibile cu funcțiile deținute și

implicând funcționari cu atribuții de control,

având în vedere natura

relațiilor socio-profesionale afectate, face ca

lăsarea in libertate a inculpaților să constituie un pericol pentru ordinea

publica.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a acceptat, in

cauza

Letelleier c. Franței că, in

circumstanțe excepționale, prin gravitatea

lor deosebită si prin reacția

publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare

sociala de natura sa justifice

detenția

înainte de proces, cel puțin pentru un timp.

Gradul de pericol social al faptelor grave săvârșite

de persoane care sunt datoare să aplice legea și să verifice respectarea acesteia

în domeniul fiscal este dat și de calitatea persoanei, iar funcțiile deținute

de inculpați și care au abuzat de aceste funcții abuzează de fapt de încrederea

inerentă funcției

publice, iar faptele

necinstite afectează direct, prin percepția creată

la nivelul opiniei

publice, un întreg corp profesional.

Periculozitatea acestor fapte are efecte directe in

rândul contribuabililor onești care pot fi determinați la rândul lor să apeleze

la astfel de metode ilegale, încurajați de comportamentul infracțional al

funcționarilor cu atribuții de control care încalcă legea, iar măsura

preventivă a arestării este întemeiată pe elementele substanțiale ce trebuie sa

asigure pedepsirea și descurajarea unor astfel de comportamente.

Curtea arată că deși la dosar nu există date

referitoare la o conduită neconformă a inculpaților anterior cercetării lor în

cauză există totuși dubii suficient de puternice, apte să justifice în mod rezonabil

presupunerea că atașamentul inculpaților față de normele de conviețuire socială

nu sunt suficient de puternice pentru a-i împiedica, având în vedere și miza

procesului, să încerce îngreunarea procedurilor judiciare. Important de

subliniat este și faptul că în cauză au calitatea de coinculpați mai mulți

inculpați și învinuiți bănuiți de săvârșirea unor infracțiuni grave, pe care

inculpații i-au ajutat să beneficieze de pe urma faptelor săvârșite.

In consecință, pericolul social concret pe care

lăsarea inculpaților în libertate îl reprezintă pentru ordinea publică, este

actual și el a fost reafirmat și prin hotărârea recentă de prelungire a măsurii

arestării preventive. în vederea bunei desfășurări a procesului penal, în

această fază a procedurilor se impune starea de detenție preventivă a

inculpaților.

Jurisprudența CEDO a statuat că în cazul

infracțiunilor de corupție, controlul continuu și limitarea contactului

inculpatului cu alte persoane poate fi esențial în a putea evita ascunderea

probelor, și mai important, influențarea martorilor (Dudek vs Polonia). În

speța prezentă faptele prezumat a fi fost săvârșite de către inculpați sunt

dintre acelea în legătură cu serviciul iar acuzația de conflict de interese

este asimilată unei fapte de corupție, astfel că și în acest caz se justifică

detenția provizorie.

De altfel, interesul public pentru apărarea ordinii de

drept este precumpănitor față de libertatea persoanei, iar acuzația săvârșirii

unor fapte de asemenea natură justifică necesitatea detenției preventive a

inculpaților.

Curtea apreciază că printre riscurile pertinente care

sunt de natură să justifice luarea față de persoanele în cauză a unei detenții

provizorii sunt acelea că inculpații odată eliberați vor suprima probe sau vor

exercita presiuni asupra martorilor, ori vor stabili înțelegeri dăunătoare

anchetei, cu diferite persoane capabile să le ofere un sprijin (

Ringeisen/Austria 1998).

Vizând aspectele de ordin personal invocate de către

inculpați și care, pot reprezenta, în accepția textului de lege prev. de art.

136 alin. (8) C. proc. pen. cât și a jurisprudenței CEDO, criterii relevante în

luarea și menținerea unei măsuri privative, Curtea consideră, fără a le nega,

faptul că necesitatea ocrotirii unui interes de ordine publică, precumpănitor

general al societății primează în acest moment, protejării celui privat al

inculpaților.

Aspectele personale invocate de către inculpați nu

sunt suficient de puternice pentru a constitui un temei de admitere a

cererilor, intereselor personale ale inculpaților de a fi judecați în stare de

libertate opunându-i-se necesitatea ocrotirii interesului general al

societății, care este precumpănitor.

Pentru aceste motive Curtea apreciază liberarea

provizorie sub control judiciar nu este aptă să satisfacă, la acest moment

procesual, exigențele scopului impus de art. 136 C. proc. pen., astfel că

cererile au fost respinse ca neîntemeiate.

Împotriva acestei

încheieri au declarat recurs inculpații S.M.I.

și I.D.I., solicitând să

se constate că sunt întrunite toate condițiile procedurale penale din punctul

de vedere al limitelor pedepsei al infracțiunilor pentru care, inculpații sunt

cercetați, cât și în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea

reținută în sarcina acestora nu depășește 18 ani închisoare. Totodată,

apărătorul a arătat că inculpații și-au îndeplinit în mod corect atribuțiile de

serviciu constatând nereguli în materialele de control întocmite și aplicând

sancțiuni de 1 miliard lei vechi.

S-a precizat că natura faptelor, gravitatea și

efectele lor nu

justifică în sine

necesitatea continuării prevenției în lipsa unor fapte

care să demonstreze

că eliberarea acuzatului ar aduce cu adevărat prejudicii ordinii publice.

Recursurile sunt nefondate. Liberarea provizorie sub

control judiciar sau pe cauțiune este o măsură facultativă, ceea ce înseamnă că

beneficiul liberării provizorii nu este un drept al învinuitului sau

inculpatului, ci doar o vocație pe care acesta o are la punerea în libertate,

subsumată unor condiții și garanții.

Din reglementarea instituției liberării provizorii,

rezultă că aceasta presupune mai întâi verificarea unor condiții de

admisibilitate a cererii, iar ulterior aprecierea instanței investită cu

soluționarea ei cu privire la oportunitatea

cercetării învinuitului sau

inculpatului în stare de libertate.

Pentru admiterea în principiu a cererii de liberare

provizorie trebuie îndeplinite deopotrivă condițiile

prev.

de

art. 160/2 alin. (1) și (2) C. proc. pen., însă simpla

constatare a întrunirii din punct de vedere formal a acestor condiții nu atrage

după sine și admiterea pe fond a cererii, ci aceasta presupune o apreciere a

judecătorului dacă este sau nu oportună acordarea liberării provizorii.

În acest context, Curtea constată că, deși legea nu

precizează criteriile ce urmează a sta la baza acestei aprecieri, nu se poate

face abstracție de fapta ce face obiectul cercetărilor, de împrejurările

concrete în care se presupune că aceasta ar fi fost săvârșită, dar și de

circumstanțele personale ale inculpatului. inclusiv conduita sa procesuală,

după cum nu este de neglijat

stadiul în care

se află procesul penal la momentul formulării cererii.

În urma analizării

acestor criterii, urmează a se aprecia dacă

buna desfășurare în

continuare a procesului penal poate fi asigurată exclusiv prin privarea de

libertate a învinuitului sau inculpatului ori dacă aceasta se poate realiza și

prin liberarea provizorie sub control judiciar.

Or, din această perspectivă, Curtea constată că

inculpații sunt cercetați în stare de arest din data de 12 mai 2011 pentru

săvârșirea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional nestructurat,

complicitate la evaziune fiscală, favorizarea infractorului, conflict de

interese și omisiunea sesizării organelor judiciare, fapte prev. de art. 8 din

Legea 39/2003, art. 26 rap. la art. 9 lit. b) din Legea 241/2005, art. 264 C.

pen., art. 253/1 C. pen. și art. 263 alin. (1) și (2) C. pen., reținându-se că

în calitate de funcționari publici cu atribuții de control angajați ai D.G.F.P.

Alba, deși au constatat fapte cauzatoare de prejudicii bugetului de stat în

legătură cu activitatea SC E.X. SRL și SC P. SA, aceștia nu au luat măsuri de

coroborare a contabilității celor două societăți cu operațiunile comerciale

faptice derulate, așa cum aveau obligația, nesesizând organele judiciare

referitor la faptele penale constatate, ci le-au trecut cu vederea pentru a

obține personal, foloase materiale ilegale.

De asemenea, cei doi inculpați identificau și furnizau

și ei contabili agenților economici protejați (ex. J.R. la SC P. SA), le

acordau consultanță și sfaturi pentru a-și acoperii ilegalitățile efectuate,

iar ulterior îi controlau, dar în domeniul lor de activitate, respectiv al

redevențelor miniere și celelalte taxe aferente exploatării balastului,

aflându-se în conflict de interese în raport de calitățile oficiale pe care le

dețineau și activitățile desfășurate efectiv în favoarea societăților

controlate sau pe care urmau a le controla în virtutea atribuțiunilor de

serviciu.

Curtea apreciază că gradul de pericol social concret

al faptelor ce le sunt imputate inculpaților (aceștia fiind cauzați că au

contribuit, contrar atribuțiilor de serviciu, la prejudicierea bugetului de

stat cu importante sume de bani), ca și stadiul în care cercetările se află

(urmărirea penală fiind în plină desfășurare), prin raportare și la durata

scursă de la momentul arestării preventive a acestuia, ca și poziția procesuală

adoptată de inculpați, conduc la concluzia că la această dată liberarea

provizorie a inculpaților nu este oportună, fiind de natură a afecta buna

desfășurare în continuare a procesului penal.

În privința circumstanțelor personale invocate de

către inculpați, acestea au existat și la momentul luării măsurii arestării

preventive, fiind așadar evaluate de organul judiciar atunci când a

dispus privarea de libertate a inculpaților. Tot

astfel, criticile vizând

lipsa de temeinicie a acuzaților nu pot face

obiectul analizei

instanței investite cu

soluționarea unei cereri de liberare provizorie,

ci reprezintă chestiuni

care țin de fondul cauzei.

În consecință, cererea fiind nefondată, în mod corect

aceasta a fost respinsă de către instanța de fond, sens în care conform art. 385/15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. vor fi respinse și recursurile

declarate de inculpați, cu obligarea lor la plata

cheltuielilor judiciare

către stat conform art.192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

recurenții inculpați S.M.I. și I.D.I. împotriva încheierii nr. 12/MP din 15

iunie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul

nr. 768/57/2011.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 125

lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei,

reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 iunie 2011.