ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5394/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 5243 din 21

decembrie 2010, Curtea de Apel

București a

admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul

Administrației si Internelor, a respins cererea de

chemare în garanție a

Ministerului

Economiei și Finanțelor și a admis acțiunea formulata de

reclamanții O.S.V.,

V.A.V. și B.D., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Politiei

Române și Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare, astfel

cum a fost precizata, obligând pârâții la plata a

sporului de fidelitate pe anul

2005, calculat

potrivit legii, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data

nașterii

dreptului și până la plata efectivă,în raport de perioada în care

fiecare dintre reclamați a lucrat în cadrul

instituțiilor pârâte către reclamanții

O.S.V.,

V.A.V. și B.D.

Totodată, Curtea

de Apel București a admis acțiunea reclamanților

N.C.C., B.M.S., T.S.M.

,

ș.a.,

în contradictoriu cu pârâta Direcția Regim

Permise de Conducere și înmatriculare, astfel cum a fost precizata,

obligând pârâta la plata sporului de fidelitate pentru perioada 01 ianuarie 2005-31

decembrie 2005 către reclamanți, iar către reclamantul B.C., proporțional

duratei

perioadei lucrate în cursul

anului 2005 la instituția pârâtă, calculat potrivit legii, sumă actualizată cu

indicele de inflație de la data nașterii dreptului și

până la plata efectivă și a respins acțiunea

reclamantului S.N. ca

neîntemeiata.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență

că potrivit

adeverințelor depuse la dosarul cauzei, reclamanții N.C.C.

, B.M.S., B.F., sunt funcționari

publici cu

statut special - polițiști -, iar

în anul 2005 au lucrat în cadrul Direcția Regim

Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, iar reclamanții O.S.V.

,

V.A.V. și B.D., polițiști, au

lucrat, în

anul 2005, în cadrul Direcției Regim Permise de Conducere și

înmatriculare a Vehiculelor, precum și la

Inspectoratul General al Politiei

Române

Prin urmare, prima instanță a apreciat

că în condițiile în care

raporturile de

serviciu, în temeiul cărora reclamanții solicită plata sporului

de fidelitate pe anul 2005, a fost stabilit

exclusiv cu Direcția Regim Permise

de Conducere și înmatriculare a

Vehiculelor și Inspectoratul General al

Politiei

Române, este evident că Ministerul Administrației și Internelor nu

are calitate procesuală pasivă în cauză, motiv

pentru care apare ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în garanție a MFP ca

neîntemeiată.

În ceea ce

privește fondul cauzei, prima instanță a reținut în esență că,

în conformitate cu

art. 6 din O.G. nr. 38/2003 ,pentru activitatea desfășurată în

instituțiile din

sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță

națională, în calitate de militar,

polițist, funcționar public și personal

contractual,

polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de

bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.

S-a mai reținut

în considerentele sentinței atacate că deși printr-o serie

de acte

normative, s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art. 6 din O.G. nr.

38/2003, totuși suspendarea

exercițiului dreptului nu echivalează cu

înlăturarea

lui, atâta timp cât dispozițiile legale care îl reglementează nu au fost

abrogate, având ca efect imposibilitatea temporară a realizării lui în

intervalul

de timp pentru care s-a dispus suspendarea.

Astfel, instanța

de fond a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la

reparația

integrală a pagubei suferite prin neacordarea acestor drepturi, iar

sumele solicitate

cu titlu de spor de fidelitate urmând a fi actualizate la data plății efective

prin aplicarea indicelui de inflație de la data nașterii dreptului

conform art. 1073 C. civ.

Cu privire la cererea formulata de

reclamantul S.N., instanța de fond a constatat că acest reclamant nu este

îndreptățit la

drepturilor salariale

reprezentând sporul de fidelitate aferent anului 2005,

întrucât din actele dosarului nu rezulta ca, în

perioada în discuție acesta ar fi

avut calitatea de funcționar public cu

statut special.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat

recurs pârâta Direcția

Regim Permise de

Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, criticând

soluția pronunțată,

pentru următoarele motive:

Recurenta-pârâtă Direcția Regim

Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor a arătat, în esență că în

mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a

Ministerului Administrației și Internelor, având în vedere că acesta are

calitatea de ordonator principal de credite, sumele reprezentând cheltuieli cu

personalul aflat în raporturi de muncă cu DRPCIV - ordonator terțiar de credite

- fiind alocate de bugetul ordonatorului principal de credite, conform art. 21

alin. (1) și art. 22 din Legea nr. 500/2002.

Înalta Curte examinând cauza în raport

cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., va respinge recursul formulat pentru considerentele ce urmează.

Critica recurentei vizează numai

soluționarea pretins greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a

Ministerului Administrației și Internelor și este nefondată.

Potrivit art. 7 alin. (2) din O.U.G.

nr. 30/2007, Ministrul Administrației și Internelor este ordonator principal de

credite și are obligația stabilită prin art. 34 alin. (1) din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice, de a depune la Ministerul Finanțelor Publice, până

la data de 15 iulie a fiecărui an, propunerile pentru proiectul de buget și

anexele acestuia, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de

cheltuieli și estimativ pentru următorii trei ani, însoțită de documentații și

fundamentări detaliate.

In conformitate cu art. 21 alin. (1)

din același act normativ ordonatorii principali de credite repartizează

creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele

instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori

secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora.

În consecință, în mod corect a

constatat instanța de fond că instituția pârâtă chemată în judecată Ministerul

Administrației și Internelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză,

neavând atribuții cu privire la propunerea proiectului de buget,pentru anul următor

sau repartizarea creditelor bugetare aprobate, aceste atribuții revenind

Ministrului Administrației și Internelor, care nu se confundă cu instituția pe

care o conduce.

Pentru considerentele arătate, Înalta

Curte constată că sentința recurată este legală și temeinică, neexistând motive

de casare sau modificare, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Direcția Regim Permise de Conducere și

înmatriculare a Vehiculelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția

Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor împotriva sentinței

nr. 5243 din data de 21 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

15 noiembrie 2011.