ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5394/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 5243 din 21 decembrie 2010, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul Administrației si Internelor, a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a admis acțiunea formulata de reclamanții O.S.V., V.A.V. și B.D., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Politiei Române și Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare, astfel cum a fost precizata, obligând pârâții la plata a sporului de fidelitate pe anul 2005, calculat potrivit legii, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă,în raport de perioada în care fiecare dintre reclamați a lucrat în cadrul instituțiilor pârâte către reclamanții O.S.V., V.A.V.

și B.D. Totodată, Curtea de Apel București a admis acțiunea reclamanților N.C.C., B.M.S., T.S.M. , ș.a., în contradictoriu cu pârâta Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare, astfel cum a fost precizata, obligând pârâta la plata sporului de fidelitate pentru perioada 01 ianuarie 2005-31 decembrie 2005 către reclamanți, iar către reclamantul B.C., proporțional duratei perioadei lucrate în cursul anului 2005 la instituția pârâtă, calculat potrivit legii, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă și a respins acțiunea reclamantului S.N. ca neîntemeiata. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că potrivit adeverințelor depuse la dosarul cauzei, reclamanții N.C.C.

, B.M.S., B.F., sunt funcționari publici cu statut special - polițiști -, iar în anul 2005 au lucrat în cadrul Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, iar reclamanții O.S.V. , V.A.V. și B.D., polițiști, au lucrat, în anul 2005, în cadrul Direcției Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, precum și la Inspectoratul General al Politiei Române Prin urmare, prima instanță a apreciat că în condițiile în care raporturile de serviciu, în temeiul cărora reclamanții solicită plata sporului de fidelitate pe anul 2005, a fost stabilit exclusiv cu Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor și Inspectoratul General al Politiei Române, este evident că Ministerul Administrației și Internelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care apare ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în garanție a MFP ca neîntemeiată.

În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut în esență că, în conformitate cu art. 6 din O.G. nr. 38/2003 ,pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne. S-a mai reținut în considerentele sentinței atacate că deși printr-o serie de acte normative, s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003, totuși suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu înlăturarea lui, atâta timp cât dispozițiile legale care îl reglementează nu au fost abrogate, având ca efect imposibilitatea temporară a realizării lui în intervalul de timp pentru care s-a dispus suspendarea.

Astfel, instanța de fond a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la reparația integrală a pagubei suferite prin neacordarea acestor drepturi, iar sumele solicitate cu titlu de spor de fidelitate urmând a fi actualizate la data plății efective prin aplicarea indicelui de inflație de la data nașterii dreptului conform art. 1073 C. civ. Cu privire la cererea formulata de reclamantul S.N., instanța de fond a constatat că acest reclamant nu este îndreptățit la drepturilor salariale reprezentând sporul de fidelitate aferent anului 2005, întrucât din actele dosarului nu rezulta ca, în perioada în discuție acesta ar fi avut calitatea de funcționar public cu statut special.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, criticând soluția pronunțată, pentru următoarele motive: Recurenta-pârâtă Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor a arătat, în esență că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, având în vedere că acesta are calitatea de ordonator principal de credite, sumele reprezentând cheltuieli cu personalul aflat în raporturi de muncă cu DRPCIV - ordonator terțiar de credite - fiind alocate de bugetul ordonatorului principal de credite, conform art. 21 alin. (1) și art. 22 din Legea nr. 500/2002.

Înalta Curte examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., va respinge recursul formulat pentru considerentele ce urmează. Critica recurentei vizează numai soluționarea pretins greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor și este nefondată. Potrivit art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/2007, Ministrul Administrației și Internelor este ordonator principal de credite și are obligația stabilită prin art. 34 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, de a depune la Ministerul Finanțelor Publice, până la data de 15 iulie a fiecărui an, propunerile pentru proiectul de buget și anexele acestuia, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli și estimativ pentru următorii trei ani, însoțită de documentații și fundamentări detaliate.

In conformitate cu art. 21 alin. (1) din același act normativ ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora. În consecință, în mod corect a constatat instanța de fond că instituția pârâtă chemată în judecată Ministerul Administrației și Internelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neavând atribuții cu privire la propunerea proiectului de buget,pentru anul următor sau repartizarea creditelor bugetare aprobate, aceste atribuții revenind Ministrului Administrației și Internelor, care nu se confundă cu instituția pe care o conduce.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală și temeinică, neexistând motive de casare sau modificare, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor împotriva sentinței nr. 5243 din data de 21 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2011.