ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 995/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

Prin decizia nr. 67

din 17 martie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu

minori și familie a respins ca tardivă cererea de revizuire a deciziei nr.

1005/ R din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Botoșani. Temeiul de drept al

cererii de revizuire l-a constituit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Împotriva acestei

hotărâri revizuenta a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici:

Instanța de apel a

ridicat din oficiu excepția tardivității introducerii cererii de revizuire,

mandatarului revizuentei luându-i-se dreptul de a face apărarea pe excepție.

Din hotărâre nu

rezultă faptul că excepția ar fi fost pusă în discuția ambelor părți, iar din

încheierea de ședință reiese că mandatarul revizuentei nu ar fi fost

împuternicit să o reprezinte și în revizuire, cu toate că din procura existentă

la dosar rezulta că mandatarul o putea reprezenta atât la curtea de apel, cât

și la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În mod greșit a fost

respinsă cererea mandatarului de amânare a judecății pentru a depune o altă

procură.

Nu i s-a comunicat

întâmpinarea astfel încât i s-a luat dreptul la apărare.

În mod greșit nu s-a

făcut aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. și a fost obligată la un

onorariu de 20.000.000 lei vechi deși întâmpinarea nu a fost făcută sub

aspectul problemei tardivității, ci s-au invocat chestiuni de fond. Avocatul nu

s-a prezentat la ședințele de judecată și nu a depus concluzii.

Recursul nu este

întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Conform art. 68 alin.

(4) C. proc. civ., dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat,

mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului

juridic care, potrivit legii, reprezintă partea.

În aceste condiții,

nedând cuvântul mandatarului neavocat al revizuentei, instanța a făcut

aplicarea corectă a dispozițiilor procedurale enunțate.

Pe de altă parte,

câtă vreme prin întâmpinare nu a fost invocată excepția tardivității

revizuirii, ci aceasta a fost ridicată din oficiu, prin necomunicarea

întâmpinării revizuentei nu i s-a produs nicio vătămare procesuală, de natură

să justifice incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ.

Întrucât mandatarul

neavocat a solicitat acordarea unui termen doar pentru a depune o altă procură,

care, oricum, față de art. 68 alin. (4) C. proc. civ., nu-l îndreptățea să pună

concluzii verbale, iar nu pentru a depune concluzii scrise asupra excepției

tardivității, instanța nu a nesocotit dreptul la apărare al revizuentei prin

neacordarea termenului solicitat, în condițiile în care a amânat pronunțarea o

săptămână tocmai pentru a da posibilitate revizuentei să depună concluzii

scrise asupra excepției invocate.

Nu este întemeiată

nici critica privitoare la nesocotirea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C.

proc. civ. conform cu care, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze

onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor

minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau

de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Împrejurarea că

hotărârea finală a fost pronunțată în raport de aspecte care nu au fost invocate

prin întâmpinare nu înseamnă că activitatea avocatului nu a fost de natură să

justifice onorariul convenit cu partea care l-a angajat.

Exercitarea unei căi

extraordinare de atac prin care se tindea la repunerea în discuție a unor

raporturi juridice irevocabil stabilite printr-o hotărâre judecătorească a fost

de natură să-i determine pe intimații C.S. și R.V. să recurgă la serviciile

unei persoane calificate, care să le facă apărări în cauză.

Întrucât „munca

îndeplinită de avocat” nu se rezumă doar la prezența efectivă a acestuia în

instanță și punerea de concluzii orale, nu se impunea aplicarea art. 274 C.

proc. civ.

Față de cele ce

preced, criticile formulate nu sunt întemeiate, astfel încât în raport de

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de revizuenta I.C.E. împotriva deciziei nr. 67 din 17 martie

2010 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 februarie 2012.