ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1498/2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1498/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursurilor,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Botoșani sub nr. 259/40 din 22 ianuarie 2014, Direcția Generală a

Finanțelor Publice Iași, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice

Botoșani, în numele Statului Român a solicitat revizuirea Sentinței civile nr.

586 din 4 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 6111/40/2011 al Tribunalului

Botoșani, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5, 7 C. proc.

civ.

În argumentarea

cererii de revizuire, revizuenta a arătat că, prin Sentința civilă nr. 586 din

4 aprilie 2013, Tribunalul Botoșani, a admis în parte cererea, a constatat că

tatăl reclamantei S.A.I. a suferit o condamnare politică prin Sentința penală

nr. 43 din 04 februarie 2013, dată în Dosarul nr. 57/1953 al Tribunalului

Militar Iași, în baza Decretului nr. 190/1947; s-a constatat că tatălui

reclamantei și bunicii paterne li s-au aplicat măsuri administrative cu

caracter politic de dislocare și stabilire de domiciliu obligatoriu în județul

Botoșani la 01 martie 1949, a fost obligat Statul Român, reprezentat prin

Ministerul Finanțelor Publice, să plătească reclamantei cu titlu de despăgubiri

materiale suma de 257.833,37 lei, reprezentând contravaloarea conacului

confiscat, situat în sat Talpa, comuna Bârgăoani, județul Neamț, fiind respinse

ca nefondate celelalte cereri, hotărârea rămânând irevocabilă prin Decizia

civilă nr. 1348 din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel Suceava.

Prin Sentința civilă

nr. 67/C din 30 ianuarie 2013 Tribunalul Neamț, rămasă definitivă prin Decizia

civilă nr. 971 din 10 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău pronunțată în Dosarul

nr. 2813/103/2012, a fost admisă în parte cererea formulată de S.E. și S.I., în

sensul că, s-a constatat caracterul politic al condamnării suferite de

defunctul S.A., prin Sentința penală nr. 43 din 04 februarie 2013 a

Tribunalului Militar Iași, pentru delictul de deținere de armament și muniție

aparținând armatei, prevăzută și pedepsită de art. 549 C.J.M., combinat cu art.

335 C. pen., a respins ca neîntemeiată cererea de constatare caracter politic

al măsurii dislocării și stabilirii domiciliului obligatoriu în privința

aceluiași autor, la data de 01 martie 1949 formulate de reclamantă și

intervenientă, a respins ca nefondată cererea de acordare de despăgubiri pentru

prejudiciul material și moral formulate de reclamantă și intervenientă

accesorie în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

În acest context,

revizuenta a solicitat să se constate că cele două hotărâri sunt contradictorii

și că prima hotărâre judecătorească, respectiv Sentința civilă nr. 67/C din 30

ianuarie 2013 a Tribunalului Neamț are autoritate de lucru judecat, context în

care, Sentința civilă nr. 586/2013 a Tribunalului Botoșani este nelegală,

astfel că cererea de revizuire este admisibilă, instanța având posibilitatea,

conform dispozițiilor procedurale, să anuleze cea de-a doua hotărâre.

Prin Sentința civilă

nr. 202 din 12 februarie 2014, Tribunalul Botoșani, în temeiul art. 322 pct. 7

coroborat cu art. 323 alin. (2) teza ultimă C. proc. civ., a admis excepția

necompetenței materiale a instanței și a declinat cererea de revizuire în

favoarea Curții de Apel Bacău, unde cauza a fost înregistrată cu nr.

259/40/2014.

Curtea de Apel Bacău,

secția I civilă, prin Sentința nr. 1 din 2 februarie 2015 a respins excepția

nulității Hotărârii nr. 202/2014 pronunțată în Dosarul nr. 259/40/2014 al

Tribunalului Botoșani, ca nefondată.

A disjuns cererea de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., fiind

admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Bacău în ceea ce

privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C.

proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire, în

favoarea Tribunalului Botoșani.

A constatat ivit

conflictul negativ de competență cu privire la cererea de revizuire formulată

în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar în temeiul art. 21 C. proc. civ.,

a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție ca regulator

de competență.

Referitor la cererea

de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., au fost

respinse ca nefondate, excepția netimbrării cererii de revizuire, excepția

lipsei calității procesuale active a revizuentei, excepția lipsei calității de

reprezentant al revizuentei, respectiv, al consilierului juridic al acesteia,

precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților S.E. și

S.I.

A fost respinsă

cererea de repunere în termenul de revizuire, ca nefondată, fiind admisă

excepția tardivității cererii de revizuire.

În consecință, a fost

respinsă ca tardiv formulată, cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cerere îndreptată împotriva Sentinței civile nr.

586 din 04 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6111/40/2011 al Tribunalului

Botoșani.

Totodată, a fost

obligată revizuenta să plătească intimatei S.G. suma de 1059, 60 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare transport și onorariu

notarial.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut referitor la cererea de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., că este nefondată excepția

nulității Sentinței civile nr. 202/2014, întrucât competența de soluționare a

cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile evocate revine instanței care a

pronunțat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere, în speță,

Tribunalului Botoșani.

Referitor la cererea

de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța

a apreciat că excepțiile invocate sunt nefondate, pentru următoarele

considerente:

Privitor la excepția

netimbrării cererii de revizuire, instanța a avut în vedere faptul că cererile

întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, republicată, sunt scutite de

plata taxei de timbru, în considerarea principiului egalității de tratament

juridic fiind scutite de la plata taxei judiciare de timbru și cererile, în

speță, căile de atac, exercitate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, în contradictoriu cu persoanele prevăzute la art. 5 alin. (1) din

Legea nr. 221/2009, republicată, totodată reținându-se și dispozițiile O.U.G.

nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora, sunt scutite

de plata taxei judiciare de timbru, orice alte acțiuni, cereri sau acte de

procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară

de timbru.

Excepția lipsei

calității procesuale active a revizuentei s-a apreciat a fi nefondată, având în

vedere faptul că revizuenta nu a acționat în apărarea unui interes propriu, ci

a Statului Român, reprezentat în litigiile întemeiate pe dispozițiile Legii nr.

221/2009 republicată, de Ministerul Finanțelor Publice.

De asemenea,

nefondată s-a apreciat și excepția lipsei calității de reprezentant al Statului

Român a însuși Ministerului Finanțelor Publice, în absența unei împuterniciri

exprese dată de acesta din urmă Ministerului Finanțelor Publice, întrucât

calitatea de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul

Român, izvorăște din însăși Legea specială, în speță Legea nr. 221/2009,

republicată, prin art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (9).

Nefondată s-a

constatat a fi și excepția lipsei calității de reprezentant al consilierului

juridic al revizuentei, întrucât cererea de revizuire a fost promovată de

Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Iași - A.J.F.P. Botoșani,

prin reprezentant legal - șef administrație juridică - semnată de șeful

biroului juridic și consilierul juridic a cărei calitate se contestă în speță,

aceasta din urmă fiind mandat cu reprezentarea intereselor revizuentei conform

mandatului de reprezentare din 27 ianuarie 2014, respectiv din 03 martie 2014,

confirmată prin mandatele din 24 septembrie 2014 și din 09 ianuarie 2015,

anexate concluziilor scrise depuse la Curtea de Apel Bacău, care au fost emise

de Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Iași - A.F.P.J.

Botoșani, în considerarea dispozițiilor art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr.

74/2013, art. 7 pct. 32 din H.G. nr. 250/2013, Circulara nr. 255797 din 25

octombrie 2013 a Ministerului Finanțelor Publice.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a intimaților S.E. și S.I., excepție

invocată de aceasta din urmă, se constată că este nefondată, urmând a fi

respinsă, întrucât părțile procesului, având ca obiect revizuirea unei hotărâri

judecătorești, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu pot

fi decât părțile litigiilor deduse judecății, soluționate prin hotărârile a

căror contrarietate se invocă.

Asupra excepției

tardivității cererii de revizuire, s-a reținut că, față de data comunicării

Sentinței civile nr. 586 din 04 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul nr.

6111/40/2011, respectiv data de 14 iunie 2013, cererea de revizuire promovată

la data de 22 ianuarie 2014, apare ca fiind promovată cu depășirea termenului

de o lună prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal au declarat recurs revizuentul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice București - Direcția Generală Regională a

Finanțelor Publice Iași - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice

Botoșani și recurenta S.G.

Prin cererea de

recurs formulată de revizuentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

București - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - prin

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani, întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a solicitat admiterea acestuia,

modificarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea cererii de revizuire

astfel cum a fost formulată, în sensul anulării Sentinței nr. 586 din 04

aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. 6111/40/2011.

În susținerea cererii

de recurs, revizuentul arată că cererea de revizuire formulată de Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5

și 7 C. proc. civ. este temeinică și legală, sens în care solicită să se

constate că în cauză există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același

grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri precum și

faptul că există înscrisuri doveditoare - Sentința nr. 67C din 30 ianuarie 2013

- reținute de partea potrivnică, care dacă ar fi fost cunoscute ar fi dus la

pronunțarea unei alte soluții în Dosarul nr. 6111/40/2011.

În acest sens, se

susține că înscrisul reprezentat de Sentința civilă nr. 67C din 30 ianuarie

2013 a Tribunalului Neamț a fost descoperit de revizuent, ca reprezentant al

Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice conform mandatului, după

pronunțarea hotărârii dată de Tribunalul Botoșani, ca instanța de fond cât și

după pronunțarea recursului, respectiv la data de 21 ianuarie 2014, când

A.J.F.P. Neamț a comunicat prin fax acest înscris.

O altă critică a

recurentului privește greșita respingere a cererii de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ca tardiv formulată, precum și cea

de respingere a cererii de repunere în termenul de revizuire, având în vedere

că aceasta este netemeinică, în condițiile art. 103 C. proc. civ., întrucât se

apreciază că decăderea nu operează în cauză, întrucât partea a fost împiedicată

de o împrejurare mai presus de voința sa, respectiv de a avea cunoștința de

existența dosarului judecat de Tribunalul Neamț.

În ceea ce privește

cheltuielile de judecată la care a fost obligat revizuentul, acesta consideră

că instanța de recurs trebuie să dispună respingerea acestora ca netemeinice și

nelegale.

În acest sens,

recurentul apreciază că nu sunt îndeplinite toate condițiile pentru acordarea

cheltuielilor de judecată, respectiv că partea care le solicită, trebuie să fi

câștigat în mod irevocabil procesul, ori cauza de față nu se încadrează în

această situație.

În ceea ce privește

recursul declarat de recurenta S.G., se solicită admiterea acestuia,

modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei

calității de reprezentant al revizuentei, respectiv a consilierului juridic

L.M., excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor S.I. și S.E.,

excepția lipsei de interes a Statului Român în promovarea revizuirii Sentinței

nr. 586 din 04 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Botoșani, în Dosarul nr.

6111/40/2011, și pe cale de consecință, respingerea cererii de revizuire.

Recurenta a solicitat

în cadrul motivelor de recurs, amendarea recurentului-revizuent, conform art.

108 C. proc. civ., pentru introducerea cu rea-credință a cererii de revizuire.

Prin întâmpinarea

depusă la data de 22 mai 2015, recurentul-revizuent a solicitat respingerea

recursului recurentei S.G. ca fiind nefondat.

Analizând decizia

atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate

și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursurile

declarate de revizuentul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice

București - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - prin

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani și de recurenta S.G. sunt

nefondate, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost

dată cu aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei

legal.

În susținerea acestui

motiv de recurs, recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

București - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - prin

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani consideră că în mod

greșit Curtea de Apel Bacău nu a apreciat că cererea de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este temeinică și legală, având în

vedere existența unor înscrisuri doveditoare, respectiv Sentința nr. 67C din 30

ianuarie 2013, reținute de partea potrivnică.

Această critică nu

poate fi primită, întrucât, așa cum s-a menționat anterior, prin Sentința nr. 1

din 2 februarie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă a fost admisă

excepția necompetenței materiale a instanței în ceea ce privește cererea de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., fiind

declinată competența de soluționare a cererii de revizuire, în favoarea

Tribunalului Botoșani. Mai mult decât atât, hotărârile pronunțate în cererile

de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu sunt

supuse căii extraordinare de atac a recursului.

În ceea ce privește

critica întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul

apreciază că cerere de revizuire este admisibilă, având în vedere că în cauză

existau hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad, care încalcă

autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Aceste susțineri sunt

nefondate, în raport de soluția pronunțată în hotărârea recurată, întrucât față

de data comunicării Sentinței civile nr. 586 din 04 aprilie 2013, respectiv 14

iunie 2013, cererea de revizuire formulată la data de 22 ianuarie 2014, apare

ca fiind promovată cu depășirea termenului de o lună prevăzut de dispozițiile art.

324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Față de această

situație, când legea procesuală stabilește un termen fix pentru exercitarea

unui drept, iar partea lasă să expire acest termen, fără a beneficia de el,

intervine decăderea, potrivit dispozițiilor art. 103 C. proc. civ.

Astfel, susținerea

revizuentului, potrivit căruia, cererea de revizuire a fost introdusă pe rolul

Tribunalului Botoșani abia la data de 22 ianuarie 2014 întrucât aceasta a luat

cunoștință de Sentința civilă nr. 67/C/2013, pronunțată în Dosarul nr.

2813/103/2012 al Tribunalului Neamț, sentință în raport de care se susține

contrarierate de hotărâri, abia la data de 21 ianuarie 2014, când aceasta i-a

fost transmisă prin fax de către D.G.F.P. Neamț, nu poate fi reținută în cauză

ca dată de început al termenului de revizuire.

Aceasta deoarece, în

ambele cauze a figurat ca parte Statul Român - prin Ministerul Finanțelor

Publice București, căruia i s-au comunicat atât acțiunile cât și hotărârile,

conform filei 115 din Dosarul nr. 2813/103/2012 al Tribunalului Neamț,

respectiv fila 192 din Dosarul nr. 6111/40/2011 al Tribunalului Botoșani,

calitatea de parte neputând fi confundată cu cea de mandatar al acestuia,

conform împuternicirilor de reprezentare date MFP - D.G.F.P. Neamț, respectiv

D.G.F.P. Iași - A.N.A.F. - D.G.F.P. Botoșani.

În ceea ce privește

critica referitoare la cheltuielile de judecată la care a fost obligat

revizuentul, se constată că este nefondată, având în vedere că, în speță au

fost corect aplicate dispozițiile art. 274 C. proc. civ., potrivit cărora,

partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească

cheltuielile de judecată, iar această parte este chiar recurenta.

În raport de soluția

pronunțată asupra recursului revizuentului Statul Român - prin Ministerul Finanțelor

Publice București, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea

recursului declarat de recurenta S.G., având în vedere că soluția îi este

favorabilă, iar în ceea ce privește solicitarea acesteia formulată în cadrul

motivelor de recurs, privind amendarea recurentului-revizuent, conform art. 108

C. proc. civ., pentru introducerea cu rea-credință a cererii de revizuire, se

constată că această dispoziție legală nu este incidență în cauză.

Pentru toate

argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează să respingă recursurile declarate de revizuentul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București - Direcția Generală

Regională a Finanțelor Publice Iași - prin Administrația Județeană a Finanțelor

Publice Botoșani și de recurenta S.G. împotriva Sentinței nr. 1 din 2 februarie

2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de revizuentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice București - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași -

prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani și de recurenta S.G.

împotriva Sentinței nr. 1 din 2 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iunie 2015.

Procesat

de GGC - NN