ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1498/2015

Asupra recursurilor, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani sub nr. 259/40 din 22 ianuarie 2014, Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani, în numele Statului Român a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 586 din 4 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 6111/40/2011 al Tribunalului Botoșani, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5, 7 C. proc. civ. În argumentarea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că, prin Sentința civilă nr. 586 din 4 aprilie 2013, Tribunalul Botoșani, a admis în parte cererea, a constatat că tatăl reclamantei S.A.I.

a suferit o condamnare politică prin Sentința penală nr. 43 din 04 februarie 2013, dată în Dosarul nr. 57/1953 al Tribunalului Militar Iași, în baza Decretului nr. 190/1947; s-a constatat că tatălui reclamantei și bunicii paterne li s-au aplicat măsuri administrative cu caracter politic de dislocare și stabilire de domiciliu obligatoriu în județul Botoșani la 01 martie 1949, a fost obligat Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, să plătească reclamantei cu titlu de despăgubiri materiale suma de 257.833,37 lei, reprezentând contravaloarea conacului confiscat, situat în sat Talpa, comuna Bârgăoani, județul Neamț, fiind respinse ca nefondate celelalte cereri, hotărârea rămânând irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1348 din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel Suceava.

Prin Sentința civilă nr. 67/C din 30 ianuarie 2013 Tribunalul Neamț, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 971 din 10 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău pronunțată în Dosarul nr. 2813/103/2012, a fost admisă în parte cererea formulată de S.E.

și S.I., în sensul că, s-a constatat caracterul politic al condamnării suferite de defunctul S.A., prin Sentința penală nr. 43 din 04 februarie 2013 a Tribunalului Militar Iași, pentru delictul de deținere de armament și muniție aparținând armatei, prevăzută și pedepsită de art. 549 C.J.M., combinat cu art. 335 C. pen., a respins ca neîntemeiată cererea de constatare caracter politic al măsurii dislocării și stabilirii domiciliului obligatoriu în privința aceluiași autor, la data de 01 martie 1949 formulate de reclamantă și intervenientă, a respins ca nefondată cererea de acordare de despăgubiri pentru prejudiciul material și moral formulate de reclamantă și intervenientă accesorie în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

În acest context, revizuenta a solicitat să se constate că cele două hotărâri sunt contradictorii și că prima hotărâre judecătorească, respectiv Sentința civilă nr. 67/C din 30 ianuarie 2013 a Tribunalului Neamț are autoritate de lucru judecat, context în care, Sentința civilă nr. 586/2013 a Tribunalului Botoșani este nelegală, astfel că cererea de revizuire este admisibilă, instanța având posibilitatea, conform dispozițiilor procedurale, să anuleze cea de-a doua hotărâre. Prin Sentința civilă nr. 202 din 12 februarie 2014, Tribunalul Botoșani, în temeiul art. 322 pct. 7 coroborat cu art. 323 alin. (2) teza ultimă C. proc. civ., a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat cererea de revizuire în favoarea Curții de Apel Bacău, unde cauza a fost înregistrată cu nr. 259/40/2014.

Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin Sentința nr. 1 din 2 februarie 2015 a respins excepția nulității Hotărârii nr. 202/2014 pronunțată în Dosarul nr. 259/40/2014 al Tribunalului Botoșani, ca nefondată. A disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., fiind admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Bacău în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire, în favoarea Tribunalului Botoșani. A constatat ivit conflictul negativ de competență cu privire la cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar în temeiul art. 21 C. proc.

civ., a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție ca regulator de competență. Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., au fost respinse ca nefondate, excepția netimbrării cererii de revizuire, excepția lipsei calității procesuale active a revizuentei, excepția lipsei calității de reprezentant al revizuentei, respectiv, al consilierului juridic al acesteia, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților S.E. și S.I. A fost respinsă cererea de repunere în termenul de revizuire, ca nefondată, fiind admisă excepția tardivității cererii de revizuire. În consecință, a fost respinsă ca tardiv formulată, cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., cerere îndreptată împotriva Sentinței civile nr. 586 din 04 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6111/40/2011 al Tribunalului Botoșani. Totodată, a fost obligată revizuenta să plătească intimatei S.G. suma de 1059, 60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare transport și onorariu notarial. Pentru a decide astfel, instanța a reținut referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., că este nefondată excepția nulității Sentinței civile nr. 202/2014, întrucât competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile evocate revine instanței care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere, în speță, Tribunalului Botoșani.

Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța a apreciat că excepțiile invocate sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Privitor la excepția netimbrării cererii de revizuire, instanța a avut în vedere faptul că cererile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, republicată, sunt scutite de plata taxei de timbru, în considerarea principiului egalității de tratament juridic fiind scutite de la plata taxei judiciare de timbru și cererile, în speță, căile de atac, exercitate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu persoanele prevăzute la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, republicată, totodată reținându-se și dispozițiile O.U.G.

nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, orice alte acțiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru. Excepția lipsei calității procesuale active a revizuentei s-a apreciat a fi nefondată, având în vedere faptul că revizuenta nu a acționat în apărarea unui interes propriu, ci a Statului Român, reprezentat în litigiile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 221/2009 republicată, de Ministerul Finanțelor Publice.

De asemenea, nefondată s-a apreciat și excepția lipsei calității de reprezentant al Statului Român a însuși Ministerului Finanțelor Publice, în absența unei împuterniciri exprese dată de acesta din urmă Ministerului Finanțelor Publice, întrucât calitatea de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român, izvorăște din însăși Legea specială, în speță Legea nr. 221/2009, republicată, prin art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (9). Nefondată s-a constatat a fi și excepția lipsei calității de reprezentant al consilierului juridic al revizuentei, întrucât cererea de revizuire a fost promovată de Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Iași - A.J.F.P.

Botoșani, prin reprezentant legal - șef administrație juridică - semnată de șeful biroului juridic și consilierul juridic a cărei calitate se contestă în speță, aceasta din urmă fiind mandat cu reprezentarea intereselor revizuentei conform mandatului de reprezentare din 27 ianuarie 2014, respectiv din 03 martie 2014, confirmată prin mandatele din 24 septembrie 2014 și din 09 ianuarie 2015, anexate concluziilor scrise depuse la Curtea de Apel Bacău, care au fost emise de Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Iași - A.F.P.J. Botoșani, în considerarea dispozițiilor art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 74/2013, art. 7 pct. 32 din H.G. nr. 250/2013, Circulara nr. 255797 din 25 octombrie 2013 a Ministerului Finanțelor Publice.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților S.E. și S.I., excepție invocată de aceasta din urmă, se constată că este nefondată, urmând a fi respinsă, întrucât părțile procesului, având ca obiect revizuirea unei hotărâri judecătorești, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu pot fi decât părțile litigiilor deduse judecății, soluționate prin hotărârile a căror contrarietate se invocă. Asupra excepției tardivității cererii de revizuire, s-a reținut că, față de data comunicării Sentinței civile nr. 586 din 04 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 6111/40/2011, respectiv data de 14 iunie 2013, cererea de revizuire promovată la data de 22 ianuarie 2014, apare ca fiind promovată cu depășirea termenului de o lună prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs revizuentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani și recurenta S.G. Prin cererea de recurs formulată de revizuentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, în sensul anulării Sentinței nr. 586 din 04 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. 6111/40/2011.

În susținerea cererii de recurs, revizuentul arată că cererea de revizuire formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. este temeinică și legală, sens în care solicită să se constate că în cauză există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri precum și faptul că există înscrisuri doveditoare - Sentința nr. 67C din 30 ianuarie 2013 - reținute de partea potrivnică, care dacă ar fi fost cunoscute ar fi dus la pronunțarea unei alte soluții în Dosarul nr. 6111/40/2011.

În acest sens, se susține că înscrisul reprezentat de Sentința civilă nr. 67C din 30 ianuarie 2013 a Tribunalului Neamț a fost descoperit de revizuent, ca reprezentant al Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice conform mandatului, după pronunțarea hotărârii dată de Tribunalul Botoșani, ca instanța de fond cât și după pronunțarea recursului, respectiv la data de 21 ianuarie 2014, când A.J.F.P. Neamț a comunicat prin fax acest înscris. O altă critică a recurentului privește greșita respingere a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ca tardiv formulată, precum și cea de respingere a cererii de repunere în termenul de revizuire, având în vedere că aceasta este netemeinică, în condițiile art. 103 C. proc.

civ., întrucât se apreciază că decăderea nu operează în cauză, întrucât partea a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa, respectiv de a avea cunoștința de existența dosarului judecat de Tribunalul Neamț. În ceea ce privește cheltuielile de judecată la care a fost obligat revizuentul, acesta consideră că instanța de recurs trebuie să dispună respingerea acestora ca netemeinice și nelegale. În acest sens, recurentul apreciază că nu sunt îndeplinite toate condițiile pentru acordarea cheltuielilor de judecată, respectiv că partea care le solicită, trebuie să fi câștigat în mod irevocabil procesul, ori cauza de față nu se încadrează în această situație. În ceea ce privește recursul declarat de recurenta S.G., se solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității de reprezentant al revizuentei, respectiv a consilierului juridic L.M., excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor S.I.

și S.E., excepția lipsei de interes a Statului Român în promovarea revizuirii Sentinței nr. 586 din 04 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Botoșani, în Dosarul nr. 6111/40/2011, și pe cale de consecință, respingerea cererii de revizuire. Recurenta a solicitat în cadrul motivelor de recurs, amendarea recurentului-revizuent, conform art. 108 C. proc. civ., pentru introducerea cu rea-credință a cererii de revizuire. Prin întâmpinarea depusă la data de 22 mai 2015, recurentul-revizuent a solicitat respingerea recursului recurentei S.G. ca fiind nefondat. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de revizuentul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice București - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani și de recurenta S.G.

sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal. În susținerea acestui motiv de recurs, recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani consideră că în mod greșit Curtea de Apel Bacău nu a apreciat că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este temeinică și legală, având în vedere existența unor înscrisuri doveditoare, respectiv Sentința nr. 67C din 30 ianuarie 2013, reținute de partea potrivnică.

Această critică nu poate fi primită, întrucât, așa cum s-a menționat anterior, prin Sentința nr. 1 din 2 februarie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., fiind declinată competența de soluționare a cererii de revizuire, în favoarea Tribunalului Botoșani. Mai mult decât atât, hotărârile pronunțate în cererile de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu sunt supuse căii extraordinare de atac a recursului. În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul apreciază că cerere de revizuire este admisibilă, având în vedere că în cauză existau hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Aceste susțineri sunt nefondate, în raport de soluția pronunțată în hotărârea recurată, întrucât față de data comunicării Sentinței civile nr. 586 din 04 aprilie 2013, respectiv 14 iunie 2013, cererea de revizuire formulată la data de 22 ianuarie 2014, apare ca fiind promovată cu depășirea termenului de o lună prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Față de această situație, când legea procesuală stabilește un termen fix pentru exercitarea unui drept, iar partea lasă să expire acest termen, fără a beneficia de el, intervine decăderea, potrivit dispozițiilor art. 103 C. proc. civ.

Astfel, susținerea revizuentului, potrivit căruia, cererea de revizuire a fost introdusă pe rolul Tribunalului Botoșani abia la data de 22 ianuarie 2014 întrucât aceasta a luat cunoștință de Sentința civilă nr. 67/C/2013, pronunțată în Dosarul nr. 2813/103/2012 al Tribunalului Neamț, sentință în raport de care se susține contrarierate de hotărâri, abia la data de 21 ianuarie 2014, când aceasta i-a fost transmisă prin fax de către D.G.F.P. Neamț, nu poate fi reținută în cauză ca dată de început al termenului de revizuire. Aceasta deoarece, în ambele cauze a figurat ca parte Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice București, căruia i s-au comunicat atât acțiunile cât și hotărârile, conform filei 115 din Dosarul nr. 2813/103/2012 al Tribunalului Neamț, respectiv fila 192 din Dosarul nr. 6111/40/2011 al Tribunalului Botoșani, calitatea de parte neputând fi confundată cu cea de mandatar al acestuia, conform împuternicirilor de reprezentare date MFP - D.G.F.P.

Neamț, respectiv D.G.F.P. Iași - A.N.A.F. - D.G.F.P. Botoșani. În ceea ce privește critica referitoare la cheltuielile de judecată la care a fost obligat revizuentul, se constată că este nefondată, având în vedere că, în speță au fost corect aplicate dispozițiile art. 274 C. proc. civ., potrivit cărora, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată, iar această parte este chiar recurenta. În raport de soluția pronunțată asupra recursului revizuentului Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice București, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea recursului declarat de recurenta S.G., având în vedere că soluția îi este favorabilă, iar în ceea ce privește solicitarea acesteia formulată în cadrul motivelor de recurs, privind amendarea recurentului-revizuent, conform art. 108 C. proc.

civ., pentru introducerea cu rea-credință a cererii de revizuire, se constată că această dispoziție legală nu este incidență în cauză. Pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursurile declarate de revizuentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani și de recurenta S.G. împotriva Sentinței nr. 1 din 2 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de revizuentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani și de recurenta S.G. împotriva Sentinței nr. 1 din 2 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2015. Procesat de GGC - NN