ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1037/2011

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 3650 din 2

noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a

fost respins, ca nefondat, recursul reclamanților G.G. și G.L. declarat

împotriva sentinței nr. 63 din 19 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Pentru a decide astfel, instanța de

recurs a reținut, în esență, că prima instanță a fost învestită de reclamanți

cu o procedură întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 modificată, iar în

contextul acestei ordonanțe, în contradictoriu cu A.V.A.S. se pot promova

contestații la executare dacă se contestă executarea, în termen de 15 zile de

la comunicarea titlurilor executorii.

S-a reținut că, în raport de

conținutul cererii, care pune în discuție exercițiul de a cere executarea silită

subsecvent începerii acesteia prin comunicarea titlurilor executorii în

septembrie 2008, cererea înregistrată la 10 februarie 2010 calificată ca fiind

o contestație la executare după procedura special reglementată de O.U.G. nr.

51/1998, modificată, a fost tardiv formulată.

În consecință, instanța de recurs a

apreciat ca fiind corectă soluția instanței de fond, reținând ca fiind fără

obiect criticile de nelegalitate invocate de recurenții reclamanți în raport de

prevederile art. 48 alin. (2)-(5) din O.U.G. nr. 51/1998, modificată, motiv

pentru care a respins, ca nefondat, recursul reclamanților.

Împotriva menționatei decizii, G.G.

și G.L. au formulat contestație în anulare, pentru motivele prevăzute de

dispozițiile art. 317 alin. (1) și art. 318 C. proc. civ.

În argumentarea motivului întemeiat

pe dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. contestatorii consideră că,

prin respingerea cererii de amânare a judecării cauzei la termenul la care s-a

judecat recursul, au fost încălcate principiul oralității, principiul

contradictorialității, precum și dreptul la apărare fiind astfel incidente în

cauză dispozițiile art. 108 coroborat cu art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul

întemeiat pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestatorii susțin că

instanța de recurs a omis să cerceteze unul dintre motivele de modificare sau

casare. În opinia contestatorilor art. 318 vizează greșeli de procedură, astfel

cum este cazul și în speța de față, susținând, în esență, că instanța nu a

judecat cauza potrivit petitului acțiunii, respectiv de stingere a ipotecilor

ca urmare a intervenirii prescripției, reținând că aceștia erau în drept să

formuleze numai contestație la executare și nu acțiune de drept comun.

Analizând decizia atacată prin

prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestația în

anulare pentru considerentele ce urmează:

Fiind o cale de retractare și nu de

cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte

motive decât cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 317 și

art. 318 C. proc. civ.

Motivele invocate de contestatori nu

se încadrează în cele prevăzute de dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1,

întrucât contestatorii nu au formulat nicio critică referitoare la nelegala

citare pentru termenul la care s-a judecat recursul, iar nemulțumirea părților

vizând neacordarea unui nou termen de judecată nu deschide calea contestației

în anulare în sensul temeiului de drept evocat.

Prevederile

art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie

să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv pentru a nu deschide

calea unui veritabil recurs la recurs.

Potrivit

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi

atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei

greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai

în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare

sau de casare.

Primul motiv

prevăzut de dispozițiile art. 318 C. proc. civ. pentru formularea contestației

în anulare are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele

formale ale judecării recursului. Textul legal vizează greșeli de fapt

involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de interpretare a unor

dispoziții legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident

procedural.

Prin urmare,

contestația în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor

greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții

legale de drept substanțial sau procedural. Contestația în anulare este o cale

extraordinară de retractare pentru remedierea unor greșeli materiale și nu

pentru reformarea unor greșeli de fond.

Așa cum se

poate observa din motivarea contestatorilor, aceștia au în vedere reformarea

unor presupuse greșeli de judecată ale instanței de recurs, aspecte ce nu

reprezintă erori materiale în sensul art. 318 C. proc. civ.

Nu se poate

reține că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe critica vizând prescripția

dreptului material la acțiune în condițiile în care s-a reținut aplicabilitatea

dispozițiilor art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 ce reglementează

termenul de prescripție aplicabil în speță în raport de dispozițiile normei

speciale.

Motivul

prevăzut de art. 318 teza a doua C. proc. civ., invocat de contestatori, are în

vedere situația în care instanța respingând recursul sau admițându-l numai în

parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare

sau de casare.

Analizând

însă decizia atacată, se constată că recursul a fost cercetat din perspectiva

tuturor criticilor formulate de recurenți, aceștia invocând dispozițiile art.

304 ind. 1 C. proc. civ.

Rezultă

așadar, că dezlegarea dată recursului prin decizia atacată nu este nici rezultatul

unei greșeli materiale ori al unei omisiuni, iar prezenta contestație în

anulare este nefondată și din perspectiva dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.

Pentru

considerentele anterior expuse și nefiind îndeplinite cerințele art. 317 alin.

(1) și art. 318 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ.

se va respinge contestația în anulare formulată de contestatorii

G.G. și G.L.

împotriva deciziei nr. 3650 din 2

noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatorii G.G. și G.L.

împotriva deciziei nr. 3650 din 2 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 martie 2011.