ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1037/2011

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr. 3650 din 2 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a fost respins, ca nefondat, recursul reclamanților G.G. și G.L. declarat împotriva sentinței nr. 63 din 19 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, că prima instanță a fost învestită de reclamanți cu o procedură întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 modificată, iar în contextul acestei ordonanțe, în contradictoriu cu A.V.A.S. se pot promova contestații la executare dacă se contestă executarea, în termen de 15 zile de la comunicarea titlurilor executorii.

S-a reținut că, în raport de conținutul cererii, care pune în discuție exercițiul de a cere executarea silită subsecvent începerii acesteia prin comunicarea titlurilor executorii în septembrie 2008, cererea înregistrată la 10 februarie 2010 calificată ca fiind o contestație la executare după procedura special reglementată de O.U.G. nr. 51/1998, modificată, a fost tardiv formulată. În consecință, instanța de recurs a apreciat ca fiind corectă soluția instanței de fond, reținând ca fiind fără obiect criticile de nelegalitate invocate de recurenții reclamanți în raport de prevederile art. 48 alin. (2)-(5) din O.U.G. nr. 51/1998, modificată, motiv pentru care a respins, ca nefondat, recursul reclamanților.

Împotriva menționatei decizii, G.G. și G.L. au formulat contestație în anulare, pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 317 alin. (1) și art. 318 C. proc. civ. În argumentarea motivului întemeiat pe dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. contestatorii consideră că, prin respingerea cererii de amânare a judecării cauzei la termenul la care s-a judecat recursul, au fost încălcate principiul oralității, principiul contradictorialității, precum și dreptul la apărare fiind astfel incidente în cauză dispozițiile art. 108 coroborat cu art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În ceea ce privește motivul întemeiat pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestatorii susțin că instanța de recurs a omis să cerceteze unul dintre motivele de modificare sau casare.

În opinia contestatorilor art. 318 vizează greșeli de procedură, astfel cum este cazul și în speța de față, susținând, în esență, că instanța nu a judecat cauza potrivit petitului acțiunii, respectiv de stingere a ipotecilor ca urmare a intervenirii prescripției, reținând că aceștia erau în drept să formuleze numai contestație la executare și nu acțiune de drept comun. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează: Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc.

civ. Motivele invocate de contestatori nu se încadrează în cele prevăzute de dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1, întrucât contestatorii nu au formulat nicio critică referitoare la nelegala citare pentru termenul la care s-a judecat recursul, iar nemulțumirea părților vizând neacordarea unui nou termen de judecată nu deschide calea contestației în anulare în sensul temeiului de drept evocat. Prevederile art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv pentru a nu deschide calea unui veritabil recurs la recurs. Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Primul motiv prevăzut de dispozițiile art. 318 C. proc. civ. pentru formularea contestației în anulare are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului. Textul legal vizează greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural. Prin urmare, contestația în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural. Contestația în anulare este o cale extraordinară de retractare pentru remedierea unor greșeli materiale și nu pentru reformarea unor greșeli de fond.

Așa cum se poate observa din motivarea contestatorilor, aceștia au în vedere reformarea unor presupuse greșeli de judecată ale instanței de recurs, aspecte ce nu reprezintă erori materiale în sensul art. 318 C. proc. civ. Nu se poate reține că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe critica vizând prescripția dreptului material la acțiune în condițiile în care s-a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 ce reglementează termenul de prescripție aplicabil în speță în raport de dispozițiile normei speciale. Motivul prevăzut de art. 318 teza a doua C. proc. civ., invocat de contestatori, are în vedere situația în care instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Analizând însă decizia atacată, se constată că recursul a fost cercetat din perspectiva tuturor criticilor formulate de recurenți, aceștia invocând dispozițiile art. 304 ind. 1 C. proc. civ. Rezultă așadar, că dezlegarea dată recursului prin decizia atacată nu este nici rezultatul unei greșeli materiale ori al unei omisiuni, iar prezenta contestație în anulare este nefondată și din perspectiva dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. Pentru considerentele anterior expuse și nefiind îndeplinite cerințele art. 317 alin. (1) și art. 318 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestația în anulare formulată de contestatorii G.G. și G.L. împotriva deciziei nr. 3650 din 2 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii G.G. și G.L. împotriva deciziei nr. 3650 din 2 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2011.