ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3308/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 26 martie 2010, Tribunalul

Timiș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, având de

soluționat recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 12654 din 7

octombrie 2009 a Judecătoriei Timișoara a dispus suspendarea judecății și sesizarea

Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 147/1992 invocate

de B.V.

Această din urmă instanță a

pronunțat sentința civilă nr. 214 din 21 aprilie 2010, completată prin

încheierea din 5 mai 2010, prin care a respins excepția de nelegalitate a

prevederilor art. 1 și art. 5 din H.G. nr. 147/1992 privind blocarea,

ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea autovehiculelor staționate

neregulamentar pe drumurile publice.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut în esență, că H.G. nr. 147/1992 nu face altceva decât să

stabilească sancțiunea legală pentru staționarea neregulamentară a

autovehiculelor, constatarea contravenției fiind atributul organelor abilitate

ai cărei agenți și dispun măsurile de blocare și ridicare a mașinilor, iar

persoana sancționată având dreptul de formula contestație în condițiile O.G.

nr. 2/2001.

Instanța a mai constatat că dispozițiile

a căror nelegalitate s-a invocat sunt în acord cu prevederile legale în materia

circulației pe drumurile publice și nu constituie o restrângere a exercițiului

dreptului de proprietate.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamantul B.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, s-a invocat încălcarea

principiilor prezumției de nevinovăție prin obligarea la plata amenzii și

respectiv, al libertății de a dispune de bunurile proprii. De asemenea, s-a

cerut în subsidiar, a se constata că dispozițiile art. 5 din H.G. nr. 147/1992

au fost abrogate prin intrarea în vigoare a O.G. nr. 2/2001.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel, prin intrarea în vigoare a O.G.

nr. 2/2001 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, nu s-a dispus

abrogarea H.G. nr. 147/1992, în art. 50 din ordonanță menționându-se că actele

normative prin care se stabilesc contravenții vor fi modificate sau completate,

dacă este cazul, în termen de 3 luni.

Or, o asemenea modificare sau

completare a hotărârii de guvern în litigiu nu a avut loc, actul fiind în

vigoare, iar persoana sancționată în baza lui având posibilitatea de a ataca

procesul-verbal de contravenție, ceea ce reclamantul a și făcut.

Referitor la susținerea privind

încălcarea unor principii, aceasta nu are suport legal, H.G. nr. 147/1992

reglementând modul de folosire a domeniului public ca urmare a staționării

neregulamentare a autovehiculelor tocmai pentru a asigura respectarea

dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice.

Nu se poate susține că prin

stabilirea sancțiunii aplicabile în cazul staționării neregulamentare a

autovehiculelor – contravenție ce poate fi contestată în condițiile legii –

s-ar aduce atingere dreptului de proprietate, folosința bunurilor fiind

reglementată conform interesului general al societății.

În raport de cele expuse mai sus,

Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.V.

împotriva sentinței civile nr. 214 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie

2010.