ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1135/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1135/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanță
a) cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea în contencios administrativ
înregistrată la această instanță sub Dosar nr. 226/57 din 18 martie 2011
reclamantul C.M.D. a chemat în judecată pârâta A.N.O.F.M. București, solicitând
ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Ordinul nr. 153 din 15 martie
2011 emis de pârâtă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată;
În motivarea acțiunii
s-a arătat că a fost detașat prin Ordinul nr. 153 din 15 martie 2011 la A.J.O.F.M.
Călărași ca director executiv, însă din motive familiale temeinic justificate a
înțeles să refuze detașarea prevalându-se de dispozițiile art. 89 din Legea nr.
188/1999, formulând și procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004,
cerere de care pârâta nu a ținut cont invocând motivul că A.J.O.F.M. Călărași
are postul de director executiv vacant.
b) întâmpinarea
formulată în cauză
Pârâta a depus la
dosar întâmpinare invocând excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, iar
pe fond netemeinicia acțiunii având în vedere că Ordinul nr. 153 din 15 martie 2011
este motivat în fapt și drept și îndeplinește condițiile de fond și formă
cerute pentru validitatea actelor administrative.
c) sentința și
considerentele primei instanțe
Prin Sentința nr. 118
din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ
și fiscal, a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta A.N.O.F.M.
și a admis acțiunea formulată de reclamantul C.M.D. împotriva pârâtei
A.N.O.F.M.
A anulat Ordinul de
detașare nr. 153 din 15 martie 2011 emis de pârâtă și a obligat-o pe aceasta la
plata către reclamantă a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța
această sentință prima instanță a reținut că excepția neîndeplinirii procedurii
prealabile este nefondată deoarece prin cererea din data de 16 martie 2011
reclamantul a solicitat anularea ordinului de detașare invocând motive
familiale justificate cu acte medicale și prevederile art. 89 alin. (3) lit. f)
din Legea nr. 188/1999 republicată. Totodată reclamantul a formulat și procedura
prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Pe fondul cauzei, s-a
apreciat că din actele medicale depuse la dosar rezultă că tatăl reclamantului
în vârstă de 84 ani este grav bolnav astfel că având în vedere și vârsta mamei
de 78 ani, reclamantul este cel care se ocupă efectiv de îngrijirea acestora,
având încheiat cu părinții și contract de întreținere.
Față de actele
medicale depuse la dosar, s-a constatat că motivul neacceptării de către
reclamant a detașării la A.J.O.F.M. Călărași se încadrează în prevederile art. 89
alin. (3) lit. f) din Legea nr. 188/1999.
Instanța de recurs
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs A.N.O.F.M.
a) Motivele de recurs
În motivarea recursului
s-a susținut că reclamantul a solicitat revocarea Ordinului nr. 153 din 15
martie 2011, prin adresa înregistrată sub nr. 5765 din 23 martie 2011, iar
acțiunea s-a introdus la 18 martie 2011, situație în care acțiunea era
prematură.
S-a precizat că
Ordinul nr. 153/2011 a fost emis cu respectarea art. 87 și 89 din Legea nr. 188/1999,
că măsura modificării raportului de serviciu a fost adoptată de conducătorul A.N.O.F.M.
pentru asigurarea coordonării A.J.O.F.M. Călărași.
S-a mai arătat că
prin Ordinul nr. 232 din 28 aprilie 2011 a încetat detașarea intimatului - reclamant
la A.J.O.F.M. Călărași.
b) Analiza motivelor
de recurs
Înalta Curte,
examinând motivele de recurs, acțiunea, probele cauzei și legislația
aplicabilă, reține:
Cu privire la excepția
lipsei de interes în promovarea recursului
Interesul este
definit în literatura juridică de specialitate ca fiind folosul practic pe care
o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Condiția interesului
nu este cerută numai la punerea în mișcare a acțiunii, prin introducerea
cererii de chemare în judecată, ci ea trebuie îndeplinită în legătură cu toate
formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii, respectiv apărări,
exercitarea căilor de atac, etc.
Reclamantul a
considerat că recursul este lipsit de interes, deoarece s-a emis de către
recurentă Ordinul nr. 232 din 28 aprilie 2011 prin care s-a încetat detașarea
dispusă prin Ordinul nr. 153/2011.
Prin motivele de
recurs, însă, recurenta a susținut legalitatea Ordinului nr. 153/2011 pentru
perioada cât acesta a avut existență proprie, cât a produs efecte juridice.
În consecință, se
află în analiză legalitatea Ordinului nr. 153/2011 care a produs consecințe în
perioada de la data emiterii și până la adoptarea Ordinului nr. 232 din 28
aprilie 2011 și ca urmare, excepția este nefondată.
Cu privire la
excepția prematurității acțiunii
Reclamantul a
solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 1022 din 16 martie 2011 să se
revoce Ordinul nr. 153/2011.
A.N.O.F.M. a răspuns
la această cerere cu adresa din 17 martie 2011 (fila 15, dosar fond).
Acțiunea a fost
introdusă la Curtea de Apel Alba Iulia la data de 18 martie 2011, deci după
primirea răspunsului la cererea reclamantei.
Prematuritatea este o
excepție procesuală de fond, peremptorie, care se aplică în situația în care nu
s-a formulat plângere prealabilă și partea se adresează instanței înainte de a
expira termenul pentru introducerea acesteia.
Așadar, soluția de
admitere a excepției prematurității se pronunțată atunci când nu a expirat
termenul pentru formularea reclamației administrative.
Potrivit art. 11 alin.
(1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea
unui act administrativ se pot introduce la instanță în termen de 6 luni de la
data răspunsului la plângerea prealabilă.
Dreptul de a
introduce acțiunea s-a născut la 17 martie 2011 când reclamantul a primit
răspuns la cererea sa, astfel că excepția prematurității nu este fondată.
Cu privire la fondul
cauzei
Prin Ordinul nr. 153/2011
reclamanta a fost detașată de la A.J.O.F.M. Sibiu la A.J.O.F.M. Călărași.
Potrivit art. 87 alin.
(1) din Legea nr. 188/1999 mobilitatea în cadrul corpului funcționarilor
publici se realizează prin modificarea raportului de serviciu, fie pentru
eficientizarea activității instituțiilor sau autorităților publice, fie în
interesul funcționarului.
Una dintre
modalitățile de modificare a raportului de serviciu o constituie detașarea.
Modul, condițiile și
perioadele în care se efectuează detașarea sunt reglementate în cuprinsul art. 89
din Legea nr. 188/1999.
Legiuitorul a
prevăzut în cadrul art. 89 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 și dreptul
funcționarului public de a refuza detașarea, dacă se afla în una din situațiile
enumerate în textul legal.
Reclamantul-intimat a
refuzat detașarea de la A.J.O.F.M. Sibiu la A.J.O.F.M. Călărași din motive familiale.
Instanța de fond a
apreciat corect că refuzul de a accepta detașarea se circumscrie situației
reglementate de art. 89 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 188/1999.
Reclamantul a
încheiat cu părinții săi un contract de întreținere, prin care și-a asumat
obligația de a-i îngriji pe toată durata vieții.
Din referatul medical
nr. 403/2011 rezultă că tatăl reclamantului-intimat are diagnosticul de
neoplasm de colon, aceeași stare a sănătății fiind confirmată și de alte acte
medicale.
De asemenea, părinții
acestuia au vârsta de 84 ani și respectiv 78 ani.
Această situație de
fapt dovedită cu acte se circumscrie motivului de refuz al detașării
reglementat de art. 89 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 188/1999, context în
care ordinul de detașare a fost nelegal, adoptat cu exces de putere, prin
încălcarea dreptului funcționarului public, de a refuza detașarea.
c) Soluția instanței
de recurs
Având în vedere
considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va
respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția
lipsei de interes în formularea recursului invocată de intimatul - reclamant C.M.D.
Respinge recursul
declarat de A.N.O.F.M. împotriva Sentinței nr. 118 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 martie 2012.