ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1743/2011

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 88 din 07 octombrie 2010, Tribunalul Călărași, secția penală, a respins cererea de achitare formulată de inculpata R.G. pentru fapta săvârșită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei R.G. pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991. În baza art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen. a dispus condamnarea inculpatei R.G. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A menținut starea de arest a inculpatei și în baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția acesteia de la 08 martie 2010 la zi. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei R.G., pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. A obligat inculpata R.G. la plata către Spitalul Clinic de Urgență București a sumei de 3063,19 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată T.D.C., precum și a dobânzilor legale aferente sumei calculate de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri până la data achitării efective. A admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată T.D.C., prin reprezentantul său legal T.E.

și a obligat inculpata R.G. la plata către aceasta a sumei de 1000 Ron daune morale și 1000 Rom daune materiale. În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială în folosul statului atât de la inculpata R.G. cât și de la inculpata R.L.S. câte un cuțit sau contravaloarea acestuia în sumă de 10 lei pentru fiecare. A obligat inculpata R.G. la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în după amiaza zilei de 13 ianuarie 2010, în jurul orelor 15,00, numita N.S. a fost anunțată că fratele ei R.F., zis „F.” a avut un conflict cu un băiat „K.” (C.I.V.B.), motiv pentru care a plecat împreună cu fratele său în centrul localității Dragalina, la barul administrat de rudele respectivului (fam.

C.) pentru a lămuri situația. Ajunși în zonă, în timp ce N.S. și fratele său se certau cu „K.” din bar a ieșit N.S.F. împreună cu verișoara sa T.D.C. care au sărit în apărarea rudei lor „K.”, iar în cele din urmă N.S. fiind înjurată și lovită cu o sticlă de bere în zona umărului de către T.D.C. Imediat după aceea, N.S. și fratele său au plecat acasă, dar după câteva ore surorile acestora – inculpata R.L.S. și inculpata R.G. – fiind anunțate despre conflictul surorii lor cu cei din familiile T. și C., s-au hotărât să afle ce s-a întâmplat, motiv pentru care R.L., R.G. împreună cu „cumnata” lor M.E. (concubina fratelui lor R.F.) s-au deplasat la locuința surorii N.S., care le-a povestit despre conflictul avut anterior cu T.D.C.

și N.S.F. Hotărâte să-și răzbune sora, cele trei au plecat pe strada principală a localității, pe unde știau că de obicei se plimbau tinerii și unde le puteau găsi și pe cele două verișore în drum trecând și pe la domiciliul numitei G.C.S. (prietenă cu K.) pe care au agresat-o și amenințat-o cu un cuțit. Ajunse pe Bulevardul nr. 1, în zona bisericii, R.G., R.L.Ș., M.E. s-au întâlnit cu N.S.F. și T.D.C., înjurându-se reciproc după care R.L.Ș. cu N.S.F. au început să se pălmuiască și să se lovească reciproc cu pumnii și picioarele. La un moment dat, N.S.F. a fost pusă la pământ de R.L.Ș., motiv pentru care T.D.C. a sărit în ajutorul verișoarei sale, trăgând de R.L.Ș., fapt ce a determinat-o pe R.G.

să intervină și să se ia la bătaie cu T.D.C., în tot acest timp M.E. stând deoparte, fără a se implica în scandal. În timp ce M.E. continua să privească la ce se întâmplă, R.L.S. și N.S. pe de o parte, iar R.G. și T.D.C. pe de altă parte, au continuat să se lovească reciproc, scena conflictului mutându-se către un fost magazin aflat în apropiere. În timp ce se băteau, R.G. a lovit-o cu un cuțit în zona gâtului pe T.D.C. strigând către celelalte rude să meargă „întrucât a tăiat-o”, imediat R.L. lăsând-o în pace pe N.S.C. și retrăgându-se către sora sa, R.G.. În timp ce a trecut pe lângă victima înjunghiată, R.L. a lovit-o și ea cu alt cuțit în zona brațului stâng, după care cele două surori împreună cu M.E., s-au deplasat către casă.

T.D.C. a strigat că a fost tăiată, motiv pentru care a fost luată și ajutată de N.S. și dusă înapoi spre casă, apoi urcată într-un autoturism de câteva persoane ce se aflau în zonă și care observaseră altercația, după care a fost transportată la Spitalul din Slobozia. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpata R.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Ministerul Public a criticat soluția primei instanțe sub următoarele aspecte: - greșita achitare a celor două inculpate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991. S-a arătat că există contradicție evidentă între considerentele și dispozitivul sentinței, instanța dispunând achitarea inculpatelor în temeiul art. 10 lit. a) C. proc.

pen., iar motivarea soluției se întemeiază pe dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. De asemenea, s-a arătat că deși s-a dispus achitarea pentru portul de cuțit în mod ilegal în loc public, instanța a dispus confiscarea specială în folosul statului de la fiecare dintre inculpate a cuțitelor sau a contravalorii acestora, măsură ce vine în contradicție cu pronunțarea achitării; - nu a fost motivată, în considerente, aplicarea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatei R.G., nelegalitate ce nu poate fi înlăturată de instanța de apel, așa încât s-a arătat că se impune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Călărași; - instanța nu a motivat în considerente nici în cazul inculpatei R.L. alegerea celor două sancțiuni distincte aplicate acesteia pentru două infracțiuni de lovire, ambele prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.; - tribunalul nu a motivat în fapt, condamnarea inculpatei R.L.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., comisă împotriva părții vătămate T.D.C.; - greșita soluționare a laturii civile a cauzei cu consecința obligării inculpatelor la sume arbitral stabilite, fără a se baza pe probe și în contradicție cu solicitările de constituire de părți civile, apelantul apreciind că se impunea obligarea ambelor inculpate la plata daunelor morale în cuantum stabilit proporțional cu gravitatea leziunilor și suferințelor cauzate părții vătămate de fiecare în parte; - cuantumurile pedepselor ce le-au fost aplicate inculpatelor pentru faptele reținute în sarcina lor, au fost apreciate de apelant ca fiind extrem de blânde, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunilor, de premeditarea faptelor și agresarea celor două părți vătămate cu o deosebită violență, în loc public, utilizând ambele câte un cuțit, în opinia apelantului acestea trebuind a fi orientate către maximul prevăzut de lege pentru faptele comise.

Inculpata R.G. a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând atât redozarea cuantumului în raport de datele ce o circumstanțiază cât și schimbarea modalității de executare a acesteia în sensul aplicării unei pedepse a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere. Prin decizia penală nr. 12/A din 13 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva sentinței penale nr. 88 din 07 octombrie 2010 pronunțate de Tribunalul Călărași. A desființat în parte sentința penală mai sus menționată și rejudecând, în fond: În temeiul art. 1 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

a condamnat pe inculpata R.G. la o pedeapsă de 1 lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de cuțit. În temeiul art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat inculpata R.G. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatei R.G. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. În temeiul art. 383 raportat la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatei R.G., iar în temeiul art. 381 C. proc. pen. a dedus din pedeapsa durata prevenției de la 08 martie 2010 la zi.

În temeiul art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpata R.L.S. la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire în dauna părții vătămate T.D.C. În temeiul art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpata R.L.S. la o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire în dauna părții vătămate N.S.F. În temeiul art. 1 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpata R.L.S. la o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de cuțit.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei R.L.S. pedeapsa cea mai grea de 2 luni închisoare. În temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare pe o durată de 2 ani și 2 luni, ce constituie termen de încercare, conform art. 82 C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata R.G. împotriva aceleiași sentințe penale. A obligat inculpata R.G. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat din care 300 lei,onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata R.L.S.

în cuantum de 300 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut următoarele: Mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală și în timpul cercetării judecătorești dovedesc vinovăția inculpatelor. Faptele săvârșite de cele două inculpate au fost dovedite printre altele și prin depozițiile martorilor: M.F.E., P.N., V.N., C.C.M., T.L. Prin rapoartele de constatare privind pe partea vătămată T.D.C. s-a constatat că aceasta a prezentat o plagă înjunghiată subclaviculară dreaptă, hemopneumotorax drept, plagă înțepată brahială stânga ce s-au produs prin înjunghiere cu corp tăietor-înțepător, au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale și au pus viața victimei în primejdie.

Totodată s-a constatat că a prezentat o cicatrice verticală de 1,5/0,2 cm pe fața laterală a brațului stâng care a putut fi produsă la 13 ianuarie 2010 prin lovire cu un corp tăietor înțepător și a necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale. Cât privește infracțiunea de port ilegal de cuțit prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, instanța de apel a considerat că în mod întemeiat prima instanță a dispus achitarea inculpatelor R.G. și R.L.Ș. Referitor la elementele constitutive ale acestei infracțiuni, Curtea a constatat că acestea sunt întrunite, față de împrejurarea că fiecare inculpată a purtat asupra ei, fără drept, câte un cuțit, în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața și integritatea corporală a persoanelor și s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică.

Prin urmare, Curtea a considerat ca întemeiată critica Parchetului privind greșita achitare a inculpatelor, acestea urmând să fie condamnate și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991. Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatei R.G., instanța de apel a constatat că în mod întemeiat au fost reținute dispozițiile privind circumstanțele atenuante judiciare, dar instanța de fond trebuia să le și indice, în conformitate cu criteriile reglementate de art. 72 C. pen. Ținând seama de aceste criterii s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. referitoare la conduita bună a inculpatei R.G. înainte de săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetată, fiind fără antecedente penale și neexistând la dosar date privind un eventual comportament negativ în societate de natură a face inaplicabil acest text de lege.

Circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. a fost reținută și în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, pedeapsa aplicată fiind coborâtă sub minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune, Pedeapsa aplicată de prima instanță pentru tentativa la omor calificat a fost majorată de instanța de apel față de natura și gravitatea faptei prin care s-a adus atingere vieții unei persoane și față de împrejurarea că inculpata a acționat împotriva unei persoane minore, partea vătămată T.D.C. fiind în vârstă de 15 ani la data la care a fost agresată. Relativ la cererea inculpatei vizând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanța de apel a apreciat că o astfel modalitate de individualizare a executării pedepsei nu este în măsură să asigure scopul preventiv-educativ al acesteia.

Cât privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatei R.L.Ș., Curtea a considerat echitabil ca și pentru aceasta să se dea eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., față de împrejurarea că nu a mai intrat în conflict cu legea penală până la acest moment și nu există date că ar fi avut anterior un comportament care să contravină normelor de conviețuire socială. Ca urmare, pedepsele aplicate acestei inculpate au fost coborâte sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. și de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991. Pentru cele două infracțiuni de loviri sau alte violențe s-au aplicat pedepse cu închisoarea întrucât inculpata a avut abilitatea și determinarea necesară pentru a agresa fizic două persoane dintre care una minoră, folosind un corp tăietor înțepător.

Sub aspectul cuantumului pedepselor ce au fost aplicate pentru cele două infracțiuni de loviri sau alte violențe, Curtea a considerat că nu poate fi același deoarece inculpata a acționat diferit asupra celor două părți vătămate (asupra uneia cu cuțitul iar asupra alteia cu mâinile și picioarele). Privitor la latura civilă a cauzei, s-a constatat mai întâi că suma acordată părții civile T.D.C. cu titlu de daune morale, la plata cărora a fost obligată inculpata R.L.Ș., este de 500 lei, așa cum s-a consemnat atât în minută cât și în dispozitivul sentinței penale, situație în care mențiunea din considerentele hotărârii privind suma de 5000 lei, nu reprezintă decât o evidentă eroare materială. La termenul de judecată din 10 iunie 2010, partea vătămată T.D.C.

a precizat că se constituie parte civilă cu 10.000 lei daune morale și 5000 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli efectuate în spital și după externare, în sarcina ambelor inculpate în proporție de 50% fiecare, iar partea vătămată N.S.F. a menționat că se constituie parte civilă cu suma de 10.000 lei daune morale în sarcina inculpatei R.L.Ș.. Diferența de cuantum a daunelor morale la care au fost obligate, prin sentința penală, inculpatele R.G. (1000 lei) și R.L.S.(500 lei) către partea civilă T.D.C. este justificată față de împrejurarea că prin acțiunea primei inculpate (cercetată pentru tentativă la omor calificat), s-au cauzat evident suferințe fizice și psihice mai mari decât cele provocate prin acțiunea inculpatei R.L.S.(cercetată pentru loviri sau alte violențe).

S-a constatat de către instanța de apel că valoarea daunelor morale, la plata cărora au fost obligate inculpatele, este corect stabilită, ținându-se seama și de faptul că acțiunea civilă este guvernată de principiul disponibilității, iar părțile civile nu au criticat temeinicia sentinței sub acest aspect. Relativ la despăgubirile materiale, în cuantum de 1000 lei, reprezentând cheltuieli efectuate în spital și după externare, pe care inculpata R.G. a fost obligată să le plătească părții civile T.D.C., s-a constatat că acestea au fost dovedite cu înscrisuri, din care a rezultat perioada de timp cât partea vătămată a fost internată în spital (13 ianuarie -20 ianuarie 2010) și regimul igienico-dietetic pe care a trebuit să-l respecte după externare, așa cum rezultă din indicațiile medicilor.

Curtea nu a primit cererea formulată în motivele scrise ale Parchetului vizând trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare, pentru parțiala nemotivare a sentinței penale criticate, față de dispozițiile art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. care enumeră expres și limitativ cazurile în care instanța de apel poate pronunța o astfel de soluție, motivul invocat de procuror în scris, neregăsindu-se printre acestea. Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs inculpata R.G. motivele întemeiate pe dispozițiile art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. fiind arătate în practicaua prezentei decizii. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 385 6 alin. (2) C. proc.

pen., Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează: În fapt se reține că la data de 13 ianuarie 2010, în jurul orei 19,00, inculpata R.G. a lovit-o în loc public cu un cuțit în zona gâtului, pe partea vătămată T.D.C., cauzându-i leziuni care au necesitat 25 de zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. Vinovăția inculpatelor R.G. și R.L.S. este cu certitudine dovedită de probele administrate în cauză: procesul verbal de cercetare la fața locului, fotografii judiciare, rapoartele medico-legale privind partea vătămată T.D.C., raportul de constatare medico-legală privind partea vătămată N.S.F., înscrisurile medicale, declarațiile martorilor P.N., C.M.C., V.A., B.M., V.N., M.F.E., C.I., G.C.S., T.L.

Altercația dintre inculpate și părțile vătămate a fost percepută în mod direct de martorii V.N. și C.C.M., acesta din urmă relatând că atunci când părțile vătămate au trecut prin dreptul său a înțeles că D. fusese tăiată cu cuțitul, iar după ce au dat colțul străzii, D. a căzut la pământ, iar S. a strigat la cei din preajmă după ajutor. În raportul de constatare medico-legală privind pe partea vătămată T.D.C. se arată că aceasta a prezentat o plagă înjunghiată subclaviculară dreaptă, hemopneumotorax drept, plagă înțepată brahială stângă, ce s-au produs prin înjunghiere cu un corp tăietor înțepător, au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale și au pus viața victimei în primejdie.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească iar încadrarea juridică dată faptelor corespunde situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de apel că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatei R.G. atât pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat cât și pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de cuțit. Cu privire la cea din urmă infracțiune, respectiv aceea de port ilegal de cuțit, examinând actele și lucrările dosarului se constată că instanța de fond a procedat greșit achitând-o pe inculpata R.G.

pentru săvârșirea acestei infracțiuni în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta nu există. Așa cum rezultă din situația de fapt reținută, pe baza probelor administrate, inculpata R.G. împreună cu coinculpata R.L.S. au plecat în căutarea părților vătămate înarmate cu câte un cuțit pe care fiecare l-a folosit în agresiunea exercitată asupra părții vătămate T.D.S. și așa fiind achitarea inculpatei pentru motivul că fapta nu ar exista apare ca nejustificat, iar solicitarea apărătorului formulată în fața instanței de recurs în sensul achitării inculpatei pentru săvârșirea acestei infracțiuni nu poate fi primită. Acțiunea de port a cuțitului a durat o anumită perioadă de timp înainte de a fi folosite împotriva părții vătămate.

Astfel din derularea faptelor rezultă că pentru a cere lămuriri părților vătămate, inculpatele au plecat de acasă, au trecut pe la sora lor N.S. apoi au mers la locuința martorei G.C.S. pe care au amenințat-o cu un cuțit plecând în cele din urmă pe Bulevardul nr. 1 din comuna Daraglina jud. Călărași pentru a le întâlni pe părțile vătămate ceea ce s-a și întâmplat. Pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, instanțele având în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile generale de individualizare a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. și anume, gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, urmările produse.

S-a mai avut în vedere de asemenea în vedere la individualizarea pedepsei și împrejurarea că inculpata R.G. nu are antecedente penale, împrejurarea că are în întreținerea sa un copil minor, precum și că aceasta a recunoscut săvârșirea faptelor. Înalta Curte apreciază că nu există alte împrejurări care fac posibilă reducerea pedepsei aplicate, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ și preventiv al pedepsei. Neexistând alte împrejurări care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul declarat în cauză, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.G. împotriva deciziei penale nr. 12/A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 08 martie 2010 la 29 aprilie 2011. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2011.