ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4641/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1026/M din 01 octombrie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Brașov și a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 780/2010 a Curții de Apel Brașov, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 707/2010, revizuentul M.N.A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 780/2010 a Curții de Apel Brașov, în contradictoriu cu intimata SC G. SRL. S-a susținut că dispozitivul deciziei civile sus-menționate cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, prin raportare la dispozițiile sentinței civile nr. 509/2010 a Tribunalului Covasna.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 509/2010, Tribunalul Covasna a admis, în parte, contestația formulată de M.N.A., în contradictoriu cu intimata S.C.

G. SRL, a anulat decizia nr. 1 emisă de intimată la data de 01 aprilie 2010, a dispus reintegrarea contestatorului în funcția de fotograf la unitatea intimată, a fost obligată intimata să plătească contestatorului despăgubiri reprezentând salariile indexate, majorate și actualizate, a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada dintre data încetării raporturilor de muncă și data reintegrării efective în funcția deținută, a constatat că în perioada 1 noiembrie 2009 și 11 noiembrie 2009, contestatorul a avut raporturi de muncă cu societatea intimată în funcția de fotograf, astfel a obligat angajatorul să-i achite drepturile salariale cuvenite pentru funcția de fotograf, actualizate cu indicele de inflație care se vor calcula pe perioada dintre data scadenței și data plății efective a debitului, a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 5.812,92 lei, reprezentând contravaloarea a 266 ore suplimentare efectuate în perioada dintre data de 1 noiembrie 2009 și 28 februarie 2010, actualizată cu indicele de inflație ce se va cuantifica pe intervalul dintre data scadenței și data plății efective a sumei, a respins restul pretențiilor formulate.

Prin decizia civilă nr. 780/2010, Curtea de Apel Brașov a admis, în parte, contestația, a constatat că în perioada 1 noiembrie 2009-11 noiembrie 2009, contestatorul a avut raporturi de muncă cu societatea pârâtă, a fost obligată pârâta SC G. SRL să-i achite drepturile salariale cuvenite contestatorului pentru funcția de fotograf, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă, pentru perioada lucrată 01 noiembrie 2009 - 11 noiembrie 2009, a respins restul pretențiilor contestatorului, a menținut din dispozițiile sentinței prevederea referitoare la plata drepturilor salariale pe perioada 1 noiembrie 2009 -11 noiembrie 2009 și cea referitoare la respingerea restului pretențiilor, a înlăturat dispozițiile referitoare la anularea deciziei 1 din 1 aprilie 2010, la reintegrarea contestatorului, la plata drepturilor salariale și a orelor suplimentare, a obligat intimatul contestator M.N.A.

să plătească recurentei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs. Revizuentul M.N.A. a declarat prezenta cale de atac, invocând existența unor hotărâri potrivnice, respectiv sentința civilă nr. 509/2010 a Tribunalului Covasna și decizia civilă nr. 780/2010 a Curții de Apel Brașov. Cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente: În drept, potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceiași calitate”.

Rațiunea reglementării prevăzută de dispoziția legală sus-menționată o constituie necesitatea de a se înlătura o a doua hotărâre judecătorească pronunțată cu încălcarea principiului lucrului judecat. Așadar, pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire în condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca cele două hotărâri judecătorești să fie pronunțate în cauze (dosare) diferite, între același părți, având același obiect. Ipoteza de fapt invocată de revizuent în cauza de față nu poate fi valorificată în contextul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât, așa cum rezultă cu prisosința din paragrafele anterioare, hotărârile au fost pronunțate în același dosar, dar în etape procesuale diferite, ceea ce înseamnă că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele textului de lege sus-menționat.

Așa fiind, pentru considerentele de fapt și de drept prezentate anterior, Înalta Curte va constata că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și, drept consecința, va respinge cererea de revizuire dedusă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul M.N.A. împotriva deciziei nr. 780/R din 30 iulie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. 967/119/2010. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2011.