ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4641/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin decizia civilă

nr. 1026/M din 01 octombrie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Brașov și

a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect revizuirea

deciziei civile nr. 780/2010 a Curții de Apel Brașov, în favoarea Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Prin cererea

înregistrată la această instanță sub nr. 707/2010, revizuentul M.N.A. a

solicitat revizuirea deciziei civile nr. 780/2010 a Curții de Apel Brașov, în

contradictoriu cu intimata SC G. SRL.

S-a susținut că

dispozitivul deciziei civile sus-menționate cuprinde dispoziții potrivnice ce

nu se pot aduce la îndeplinire, prin raportare la dispozițiile sentinței civile

nr. 509/2010 a Tribunalului Covasna.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin sentința civilă

nr. 509/2010, Tribunalul Covasna a admis, în parte, contestația formulată de M.N.A.,

în contradictoriu cu intimata S.C. G. SRL, a anulat decizia nr. 1 emisă de

intimată la data de 01 aprilie 2010, a dispus reintegrarea contestatorului în

funcția de fotograf la unitatea intimată, a fost obligată intimata să plătească

contestatorului despăgubiri reprezentând salariile indexate, majorate și

actualizate, a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada dintre

data încetării raporturilor de muncă și data reintegrării efective în funcția

deținută, a constatat că în perioada 1 noiembrie 2009 și 11 noiembrie 2009,

contestatorul a avut raporturi de muncă cu societatea intimată în funcția de

fotograf, astfel a obligat angajatorul să-i achite drepturile salariale

cuvenite pentru funcția de fotograf, actualizate cu indicele de inflație care

se vor calcula pe perioada dintre data scadenței și data plății efective a

debitului, a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 5.812,92

lei, reprezentând contravaloarea a 266 ore suplimentare efectuate în perioada

dintre data de 1 noiembrie 2009 și 28 februarie 2010, actualizată cu indicele

de inflație ce se va cuantifica pe intervalul dintre data scadenței și data

plății efective a sumei, a respins restul pretențiilor formulate.

Prin decizia civilă

nr. 780/2010, Curtea de Apel Brașov a admis, în parte, contestația, a constatat

că în perioada 1 noiembrie 2009-11 noiembrie 2009, contestatorul a avut

raporturi de muncă cu societatea pârâtă, a fost obligată pârâta SC G. SRL să-i

achite drepturile salariale cuvenite contestatorului pentru funcția de

fotograf, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la

plata efectivă, pentru perioada lucrată 01 noiembrie 2009 - 11 noiembrie 2009,

a respins restul pretențiilor contestatorului, a menținut din dispozițiile

sentinței prevederea referitoare la plata drepturilor salariale pe perioada 1

noiembrie 2009 -11 noiembrie 2009 și cea referitoare la respingerea restului

pretențiilor, a înlăturat dispozițiile referitoare la anularea deciziei 1 din 1

aprilie 2010, la reintegrarea contestatorului, la plata drepturilor salariale

și a orelor suplimentare, a obligat intimatul contestator M.N.A. să plătească

recurentei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Revizuentul M.N.A. a declarat

prezenta cale de atac, invocând existența unor hotărâri potrivnice, respectiv sentința

civilă nr. 509/2010 a Tribunalului Covasna și decizia civilă nr. 780/2010 a Curții

de Apel Brașov.

Cererea de revizuire

va fi respinsă ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei

hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a

unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, „dacă

există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceiași calitate”.

Rațiunea

reglementării prevăzută de dispoziția legală sus-menționată o constituie

necesitatea de a se înlătura o a doua hotărâre judecătorească pronunțată cu

încălcarea principiului lucrului judecat.

Așadar, pentru a fi admisibilă o

cerere de revizuire în condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar

ca cele două hotărâri judecătorești să fie pronunțate în cauze (dosare)

diferite, între același părți, având același obiect.

Ipoteza de fapt

invocată de revizuent în cauza de față nu poate fi valorificată în contextul

unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C.

proc. civ., întrucât, așa cum rezultă cu prisosința din paragrafele anterioare,

hotărârile au fost pronunțate în același dosar, dar în etape procesuale

diferite, ceea ce înseamnă că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele

textului de lege sus-menționat.

Așa fiind, pentru

considerentele de fapt și de drept prezentate anterior, Înalta Curte va

constata că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.

322 pct. 7 C. proc. civ. și, drept consecința, va respinge cererea de revizuire

dedusă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul M.N.A. împotriva

deciziei nr. 780/R din 30 iulie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale, pronunțată în dosarul nr. 967/119/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 mai 2011.