ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1315/2012

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Reclamanții S.C.,

S.M.T.I., E.L.S.A., H.A.S.B. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin

M.F.P. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 125.000 euro pentru

fiecare reclamant (nepot al persoanei prejudiciate prin măsura administrativă

cu caracter politic), reprezentând daune morale pentru prejudiciul suferit de

pe urma bunicii lor S.C. deportată în Bărăgan în perioada 18 iunie 1951 - 27

iulie 1955, în baza ordinului M.A.I. nr. 200/1951.

Învestit cu

soluționarea cauzei, Tribunalul Caraș Severin, secția civilă prin sentința civilă

nr. 1296 din 30 iunie 2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți

și a obligat pârâtul la plata sumei de 10.000 euro pentru fiecare reclamant în

parte, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că bunica reclamanților a fost

deportată din locul de baștină în Bărăgan în perioada menționată în cererea

introductivă și care se situează în perioada de referință a Legii nr. 221/2009,

că în momentul deportării, 18 iunie 1951, i-au fost confiscate animalele,

utilajele agricole, terenurile și că nu a beneficiat de despăgubiri din partea

Statului Român.

Prima instanță a

constatat că sunt întrunite condițiile cerute de Legea nr. 221/2009, autoarea

reclamanților fiind supusă unei măsuri administrative cu caracter politic,

având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, reținând ca

fiind incidente dispozițiile art. 3 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009.

Lipsirea de libertate

la care a fost supusă a produs consecințe în planul vieții private și pe plan

profesional, fiind afectată viața de familie imaginea și sursele de venit.

Raportat la atingerea

adusă mai multor drepturi fundamentale și având în vedere ansamblul

consecințelor negative ale prejudiciului, tribunalul a apreciat că se cuvine

fiecărui reclamant în parte suma de 10.000 euro, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român prin M.F.P. criticând soluția

atât din punct de vedere al reținerii unei situații de fapt eronate cât și pe

cuantumul despăgubirilor acordate.

Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 108 din 26 ianuarie 2011 a admis

apelul pârâtului și, pe fond, a respins acțiunea reclamanților, reținând, ca

motiv de ordine publică, incidența în cauză a declarării ca neconstituționale a

dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, analiză

efectuată sub dublu aspect, atât din punct de vedere al constituționalității

acestui text de lege cât și cel al compatibilității lui cu dispozițiile C.E.D.O.

Curtea a reținut că,

la data soluționării apelului, Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții

Constituționale fusese deja publicată în M. Of., temeiul juridic care a stat la

baza admiterii acțiunii fiind desființat.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții, neindicând în drept un motiv de recurs

și precizând că vor depune ulterior motivele pentru care consideră decizia

atacată nelegală.

Înalta Curte urmează

a constata nul recursul, excepție invocată, din oficiu, în ședința publică din

24 februarie 2012, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea

lor, iar potrivit art. 306 alin. (1) recursul este nul dacă nu a fost motivat

în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2) același text

legal, respectiv pentru motive de ordine publică ce pot fi invocate și din

oficiu.

Dispozițiile art. 301

C. proc. civ. prevăd că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 303 alin. (3) C.

proc. civ. termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea

hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

În speță, potrivit

dovezilor de la dosar apel, reclamanților le-a fost comunicată decizia Curții

de Apel în data de 22 martie 2011, declarația de apel a fost făcută la data de

5 aprilie 2011, iar motivele de recurs au fost depuse abia în data de 1

februarie 2012, potrivit datei poștei de pe plicul aflat la dosar recurs.

Se constată că

termenul de recurs, calculat potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (1) și alin.

(5) C. proc. civ. se împlinea la data de 7 aprilie 2011, iar depunerea

motivelor de recurs abia în data de 1 februarie 2012 a depășit cu mult termenul

legal statornicit de lege în acest scop.

Potrivit

dispozițiilor art. 103 C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea,

afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurarea mai presus de voința ei.

Prin motivele de

recurs, reclamanții critică decizia recurată pe aspectul îndreptățirii lor la

beneficiul Legii nr. 221/2009, întrucât autoarea lor a suferit o măsură

administrativă cu caracter politic, dar și că prima instanța le-a acordat în

mod judicios cuantumul daunelor morale, sentința primei instanțe fiind

schimbată de instanța de apel.

Rezultă că, motivele

de recurs depuse peste termenul legal nu cuprind nici un motiv de ordine

publică, așa încât să fie posibilă analizarea lor, în condițiile art. 306 alin.

(2) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru

aceste considerente, în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la

art. 303 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va constata nulitatea

recursului, pentru nemotivarea lui în termenul legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamanții S.C., S.M.T.I., E.L.S.A. și H.A.S.B., împotriva

deciziei nr. 108 din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2012.