ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5380/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5380/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut
următoarele:
Hotărârea
instanței de apel
Prin decizia nr.
535/A din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și
pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de
pârâtul Municipiul București împotriva sentinței civile nr. 285 din 4 martie 2010 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a reținut că, în condițiile reglementării controlului
de legalitate a actului administrativ care este decizia/dispoziția emisă asupra
notificării, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție, instanța
poate să dispună ea însăși, în cadrul controlului, restituirea în natură a
imobilului ce face obiectul litigiului.
Pentru considerente
de identitate de rațiune, când unitatea deținătoare sau entitatea învestită cu
soluționarea notificării nu respectă obligația instituită de art. 25 și art. 26
din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire, se impune
ca instanța învestită să soluționeze fondul și să constate temeinicia sau nu a
cererii de restituire în natură.
Primăria municipiului
București a fost învestită cu o notificare la data de 13 noiembrie 2001, pe
care nu a soluționat-o. Nu se poate imputa reclamantei că nu ar fi depus înscrisurile
doveditoare alături de notificare în termenul prevăzut de legiuitor, aceste
înscrisuri putând fi depuse în instanță.
Recursul
2.1. Motive
Pârâtul Municipiul
București, prin Primarul General, a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:
Potrivit art. 6 alin.
(2) din Legea nr. 213/1998,
bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv
cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii
proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale
de reparație. Or, în speță este vorba despre Legea nr. 10/2001, lege specială
ce derogă de la dispozițiile dreptului comun.
Prin Decizia nr.
33/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, Secții Unite. a admis recursul în
interesul legii.
Potrivit HCGMB din 16
decembrie 1999, terenurile amplasate între blocurile de locuințe, care prin
proiectare și execuție au destinația de spații verzi locale și locuri pentru
jocuri de copii, constituie proprietate publică și se trec la administrarea
primăriilor sectoarelor 1-6.
De asemenea, odată cu
apariția O.U.G. nr. 114/2007 restituirea în natură se va limita numai la acele
suprafețe de teren libere.
Sunt încălcate
prevederile art. 10.1 și art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii
nr. 10/2001.
Reclamantul trebuia
să depună declarații în sensul că el sau ascendenții săi nu au beneficiat de
acordurile internaționale încheiate de România privind reglementarea
problemelor financiare în suspensie.
2.2. Analiza
recursului
Recursul nu este
întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Singura critică
formulată de pârât prin motivele de apel privește nelegalitatea sentinței deoarece
s-a admis acțiunea deși reclamanta nu a alăturat notificării înscrisuri
doveditoare în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001.
În aceste condiții,
absolut toate criticile deduse judecății în recurs sunt făcute
omisso medio
,
neavând nicio legătură cu aspectele asupra cărora a avut a se pronunța instanța
de apel.
Drept urmare, în
temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu
consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General
împotriva deciziei nr. 535 A din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 23 iunie 2011.