ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5380/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 535/A din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul București împotriva sentinței civile nr. 285 din 4 martie 2010 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în condițiile reglementării controlului de legalitate a actului administrativ care este decizia/dispoziția emisă asupra notificării, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție, instanța poate să dispună ea însăși, în cadrul controlului, restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului.

Pentru considerente de identitate de rațiune, când unitatea deținătoare sau entitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită de art. 25 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire, se impune ca instanța învestită să soluționeze fondul și să constate temeinicia sau nu a cererii de restituire în natură. Primăria municipiului București a fost învestită cu o notificare la data de 13 noiembrie 2001, pe care nu a soluționat-o. Nu se poate imputa reclamantei că nu ar fi depus înscrisurile doveditoare alături de notificare în termenul prevăzut de legiuitor, aceste înscrisuri putând fi depuse în instanță. 2. Recursul 2.1. Motive Pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., prin care a formulat următoarele critici: Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. Or, în speță este vorba despre Legea nr. 10/2001, lege specială ce derogă de la dispozițiile dreptului comun. Prin Decizia nr. 33/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, Secții Unite. a admis recursul în interesul legii. Potrivit HCGMB din 16 decembrie 1999, terenurile amplasate între blocurile de locuințe, care prin proiectare și execuție au destinația de spații verzi locale și locuri pentru jocuri de copii, constituie proprietate publică și se trec la administrarea primăriilor sectoarelor 1-6.

De asemenea, odată cu apariția O.U.G. nr. 114/2007 restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere. Sunt încălcate prevederile art. 10.1 și art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Reclamantul trebuia să depună declarații în sensul că el sau ascendenții săi nu au beneficiat de acordurile internaționale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie. 2.2. Analiza recursului Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Singura critică formulată de pârât prin motivele de apel privește nelegalitatea sentinței deoarece s-a admis acțiunea deși reclamanta nu a alăturat notificării înscrisuri doveditoare în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001.

În aceste condiții, absolut toate criticile deduse judecății în recurs sunt făcute omisso medio , neavând nicio legătură cu aspectele asupra cărora a avut a se pronunța instanța de apel. Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 535 A din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2011.