ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5380/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin decizia nr.

535/A din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de

pârâtul Municipiul București împotriva sentinței civile nr. 285 din 4 martie 2010 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că, în condițiile reglementării controlului

de legalitate a actului administrativ care este decizia/dispoziția emisă asupra

notificării, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție, instanța

poate să dispună ea însăși, în cadrul controlului, restituirea în natură a

imobilului ce face obiectul litigiului.

Pentru considerente

de identitate de rațiune, când unitatea deținătoare sau entitatea învestită cu

soluționarea notificării nu respectă obligația instituită de art. 25 și art. 26

din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire, se impune

ca instanța învestită să soluționeze fondul și să constate temeinicia sau nu a

cererii de restituire în natură.

Primăria municipiului

București a fost învestită cu o notificare la data de 13 noiembrie 2001, pe

care nu a soluționat-o. Nu se poate imputa reclamantei că nu ar fi depus înscrisurile

doveditoare alături de notificare în termenul prevăzut de legiuitor, aceste

înscrisuri putând fi depuse în instanță.

2.1. Motive

Pârâtul Municipiul

București, prin Primarul General, a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:

Potrivit art. 6 alin.

(2) din Legea nr. 213/1998,

bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv

cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii

proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale

de reparație. Or, în speță este vorba despre Legea nr. 10/2001, lege specială

ce derogă de la dispozițiile dreptului comun.

Prin Decizia nr.

33/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, Secții Unite. a admis recursul în

interesul legii.

Potrivit HCGMB din 16

decembrie 1999, terenurile amplasate între blocurile de locuințe, care prin

proiectare și execuție au destinația de spații verzi locale și locuri pentru

jocuri de copii, constituie proprietate publică și se trec la administrarea

primăriilor sectoarelor 1-6.

De asemenea, odată cu

apariția  O.U.G. nr. 114/2007 restituirea în natură se va limita numai la acele

suprafețe de teren libere.

Sunt încălcate

prevederile art. 10.1 și art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii

nr. 10/2001.

Reclamantul trebuia

să depună declarații în sensul că el sau ascendenții săi nu au beneficiat de

acordurile internaționale încheiate de România privind reglementarea

problemelor financiare în suspensie.

2.2. Analiza

recursului

Recursul nu este

întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Singura critică

formulată de pârât prin motivele de apel privește nelegalitatea sentinței deoarece

s-a admis acțiunea deși reclamanta nu a alăturat notificării înscrisuri

doveditoare în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001.

În aceste condiții,

absolut toate criticile deduse judecății în recurs sunt făcute

omisso medio

,

neavând nicio legătură cu aspectele asupra cărora a avut a se pronunța instanța

de apel.

Drept urmare, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu

consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General

împotriva deciziei nr. 535 A  din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 iunie 2011.