ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 445/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 445/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursurilor de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin

sentin

ța

penală nr. 478 din data de 16 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București,

secția a II-a penală, în Dosarul nr. 29412/3/2011,

în

baza art.

334 C. proc. pen. a fost respins

ă, ca neîntemeiată, cererea inculpatului P.G.M.S.

de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 20

rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen., a

art.

74 alin. (1)

lit. a)

și a art. 76

alin. (1)

lit.

b)

C. pen. a fost condamnat

inculpatul P.G.M.S.

la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic ilicit internațional de droguri de risc.

În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului

drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excep

ția dreptului de vot

în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului

drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excep

ția dreptului de vot

în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe durata executării

pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost men

ținută

starea de arest preventiv a inculpatului P.G.M.S.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicat

ă durata

reținerii și arestului preventiv din 2 februarie 2011 la zi.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin.

(1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.A.F. la pedeapsa de 5 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit internațional de

droguri de risc.

În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului

drepturile prev. de art. 64 lit. a)

cu

excep

ția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative,

lit. b)

C. pen. pe o

perioadă de 5 ani după

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului

drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excep

ția dreptului de vot

în cadrul alegerilor legislative, lit. b) pe durata executării pedepsei.

În

baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a

inculpatului V.A.F.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a

arestului preventiv din 2 februarie 2011 la zi.

În

baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către

inculpatul P.G.M.S.

a unui telefon mobil

marca „Nokia"

și a unei cartele SIM Cosmote, către inculpatul V.A.F.

a unui telefon mobil marca „Nokia" și a unei cartele SIM Cosmote, a unui

telefon mobil marca „Samsung", a unei cartele SIM Vodafone, a unui

portmoneu de culoare neagră, a unui card Raiffeisen, a unui card Selgros, a

două cărți de vizită inscripționată Ș.D. și respectiv P.I. și către martorul Z.I.

a unui telefon mobil marca „Nokia" și a unei cartele SIM Cosmote.

În

baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și

distrugerea cantității de 1514,5 gr. cannabis și a cantității de 5 gr.

cannabis, (rămasă din probă după efectuarea analizelor de laborator și

reținerea contraprobei) ambalate și sigilate cu sigiliul MI și depuse la camera

de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H din 15

februarie 2011.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în cursul lunii

ianuarie 2011, inculpații V.A.F. și P.M.G.S. au achiziționat din Spania

cantitatea de 1,5 kg. cannabis pe care au expediat-o spre România prin

intermediul firmei de transport S.C. „M.A.T.V." S.R.L., iar in noaptea de

01/02 februarie 2011 au urmărit autocarul înmatriculat sub nr. … aparținând

unității comerciale anterior menționate pe traseul București, Str. G. - stația

OMV, Brașov, încercând fără succes să intre in posesia drogurilor.

Situația

de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului

probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile denunțătorului N.A.;

procesul-verbal din data de 2 februarie 2011, întocmit în mun. Brașov; declarațiile învinuiților V.A.F. și P.M.G.S.; declarațiile martorilor Z.I., M.S.M.,

C.A.C., P.V., C.A.I. și B.R.F.; raportul de constatare tehnico-științifică din 7

februarie 2011, întocmit de Inspectoratul General al Poliției Române -

Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor și raportul de

constatare tehnico-științifică din 15 martie 2011, întocmit de Serviciul

Criminalistic al Inspectoratului de Poliție Județean Vâlcea; procesele-verbale

de percheziție informatică; procesul-verbal de transcriere a convorbirilor și

comunicărilor telefonice, cu anexele aferente.

Fiind

audiați, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, judecata având loc

conform procedurii reglementate de art. 320

1

C. proc. pen.

Curtea

de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 256/A din 07

septembrie 2011, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații P.G.M.S.

și V.A.F. împotriva sentinței penale nr. 478 din data de 16 iunie 2011,

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 29412/3/2011,

menținând starea de arest preventiv a inculpaților și deducând prevenția

acestora, de la 2 februarie 2011 la zi, însușindu-și argumentația instanței de

fond.

Împotriva

sus-menționatei decizii au declarat recurs inculpații P.G.M.S. și V.A.F.

Inculpatul

P.G.M.S. a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen. precizând că renunță la cel prev. de pct. 10 al aceluiași articol

din C. proc. pen., indicat în motivele scrise aflate la dosar,

solicitând

reducerea pedepsei, apreciind că beneficiază de disp. art. 16 din Legea nr.

143/2000 în raport de relațiile primite de la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

A mai arătat că reținerea disp. art. 74-76 C.

pen. de către instanța de fond sunt câștigate cauzei, la acest beneficiu urmând

a fi aplicate disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În raport de cele arătate și de poziția

procesuală, de lipsa antecedentelor, de faptul că a recunoscut și regretat cele

petrecute, conștientizând consecințele faptelor sale a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor și coborârea pedepsei sub cea de 4 ani

stabilită, astfel încât să poată fi aplicabile disp. art. 81 sau 86

1

C. pen., pentru a putea termina ultimul an de facultate și a se reintegra în

societate.

Inculpatul V.A.F. a invocat disp. art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând a se da o eficiență mai mare disp. art. 74-76

C. pen. reținute de instanța de fond în favoarea sa și stabilirea unei pedepse

care să permită aplicarea disp. art. 81 sau 86

1

C. pen. ca și

modalitate de executare, arătând că regretă faptele săvârșite, a realizat

faptul că a comis o gravă greșeală și dorește să se reabiliteze.

În raport de relațiile de la Ministerul

Public, depuse la dosar, potrivit cărora în urma denunțului său dosarul se află

în faza actelor premergătoare a considerat că sunt aplicabile disp. art. 16 din

Legea nr. 143/2000 sau art. 19 din Legea nr. 682/2002, care nu fac referire la

finalitatea rezultatului cercetărilor parchetului, ci la atitudinea

inculpatului în sensul formulării denunțurilor pentru a ajuta la prinderea și

tragerea la răspundere penală a altor inculpați. Așa fiind, nu îi este

imputabil faptul că denunțurile formulate nu s-au materializat.

Recursurile sunt fondate pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Analizând hotărârile pronunțate prin prisma

motivului de casare invocat de ambii inculpați, respectiv reindividualizarea

pedepselor aplicate, Înalta Curte constată că deși prima instanța a stabilit

pedepsele inculpaților conform criteriilor prev. de art. 72 C. pen., ținând

seama de limitele de pedeapsa stabilite in legea specială, reduse cu o treime

potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de natura și gravitatea

faptelor, împrejurările, modalitatea în care au fost comise, precum și

circumstanțele personale ale inculpaților, reținând circumstanțe atenuante, în

ceea ce-l privește pe inculpatul P.G.M.S. se impune reținerea disp. art. 16 din

Legea nr. 143/2000, având în vedere adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție DIICOT – Biroul Teritorial Vâlcea, aflată la dosarul

acestei instanțe, prin care se arată că în urma unuia dintre denunțurile

formulate de acest inculpat s-a constituit Dosarul cu nr. 27/D/P/2011 în care

s-a dispus începerea urmăririi penale față de o persoană și punerea în mișcare

a acțiunii penale față de alte două persoane, sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/20000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În raport de disp. art. 16 din Legea nr.

143/2000, care prevăd că „persoana care a comis una dintre infracțiunile

prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează

identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au

săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a

limitelor pedepsei prevăzute de lege", Înalta Curte constată incident

acest text de lege, și pe cale de consecință urmând a reduce pedeapsa aplicată

inculpatului, va admite recursul inculpatului P.G.M.S. și va dispune reducerea

pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) și a

art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000, de la 4

ani închisoare la 2 ani închisoare.

În ceea ce-l privește pe inculpatul V.A.F.,

potrivit aceleiași adrese a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție DIICOT – Biroul Teritorial Vâlcea, aflată la dosarul acestei instanțe,

în care se arată că deși inculpatul V.A.F. a formulat două denunțuri, din

motive independente de voința organelor de urmărire penală acestea nu au putut

fi valorificate, astfel că acesta nu va putea beneficia de disp. art. 16 din

Legea nr. 143/2000.

În aceeași ordine de idei, în rap. de disp. art.

19 din Legea nr. 682/2002, care prevăd că „persoana care are calitatea de

martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracțiune

gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau

facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane

care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a

limitelor pedepsei prevăzute de lege", Înalta Curte constată că inculpatul

V.A.F. nu poate beneficia nici de dispozițiile sus-menționate, întrucât prin

denunțul formulat de acesta nu s-a realizat tragerea la răspundere penală a persoanelor

denunțate astfel cum prevede textul de lege în cauză.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată

întemeiată solicitarea inculpatului V.A.F. de reindividualizare a pedepsei

aplicate, urmând a avea în vedere, așa după cum și instanța de fond a reținut,

atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, respectiv poziția sa constantă

de recunoaștere și regret a faptelor încă de la primele cercetări în cauză,

precum și colaborarea cu organele de poliție pentru aflarea și stabilirea

adevărului.

De asemenea, având în vedere modalitatea și

împrejurările în care infracțiunea a fost săvârșită, faptul că inculpatul a

dorit să faciliteze tragerea la răspundere penală și a altor persoane a care au

încălcat legea, din păcate acțiune nefinalizată, precum și față de împrejurarea

că pedeapsa, astfel cum este definită de disp. art. 52 C. pen., este o măsură

de constrângere și, în același timp, un mijloc de reeducare a celui condamnat,

aplicată în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și care să nu

conducă la marginalizarea acestuia ca ființă umană, Înalta Curte va admite

recursul inculpatului V.A.F. și va dispune reducerea pedepsei pentru

infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.

320

1

C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin.

(1) lit. b) C. pen., făcând și aplicarea disp. art. 74 alin. (2) C. pen., de la

pedeapsa de 5 ani închisoare la 2 ani și 8 luni închisoare.

Cu privire la modalitatea de executare,

Înalta Curte constată că solicitarea inculpaților de suspendare condiționată a

executării pedepsei sau suspendării acesteia sub supraveghere nu poate fi

primită, apreciind că scopul pedepsei se poate atinge doar prin executarea

efectivă.

Ca atare, față de toate cele arătate, după

verificarea cauzei și în raport de disp. art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., recursurile fiind fondate, Înalta Curte urmează a le admite în

temei art. art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și a dispune

potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursurile declarate de inculpații P.G.M.S.

și V.A.F. împotriva deciziei penale nr. 256/A din 7 septembrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală.

Casează în parte atât decizia penală atacată

cât și sentința penală nr. 478 din 16 iunie 2011 a Tribunalului București,

secția a II-a penală și rejudecând:

În baza disp. art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1)

lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000

condamnă pe inculpatul P.G.M.S. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit internațional de droguri de risc.

În baza disp. art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1)

lit. a) și alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul V.A.F.

la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic ilicit internațional de droguri de risc.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui

inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 2 februarie 2011 la 16

februarie 2012.

Obligă pe fiecare dintre recurenții inculpați

la plata sumei de câte 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de câte 75 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 16 februarie 2012.