ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 445/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentin ța penală nr. 478 din data de 16 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 29412/3/2011, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost respins ă, ca neîntemeiată, cererea inculpatului P.G.M.S. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.G.M.S.

la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit internațional de droguri de risc. În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excep ția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excep ția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost men ținută starea de arest preventiv a inculpatului P.G.M.S. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicat ă durata reținerii și arestului preventiv din 2 februarie 2011 la zi.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.A.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit internațional de droguri de risc. În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excep ția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excep ția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului V.A.F. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv din 2 februarie 2011 la zi. În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul P.G.M.S. a unui telefon mobil marca „Nokia" și a unei cartele SIM Cosmote, către inculpatul V.A.F. a unui telefon mobil marca „Nokia" și a unei cartele SIM Cosmote, a unui telefon mobil marca „Samsung", a unei cartele SIM Vodafone, a unui portmoneu de culoare neagră, a unui card Raiffeisen, a unui card Selgros, a două cărți de vizită inscripționată Ș.D. și respectiv P.I. și către martorul Z.I.

a unui telefon mobil marca „Nokia" și a unei cartele SIM Cosmote. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 1514,5 gr. cannabis și a cantității de 5 gr. cannabis, (rămasă din probă după efectuarea analizelor de laborator și reținerea contraprobei) ambalate și sigilate cu sigiliul MI și depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H din 15 februarie 2011. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în cursul lunii ianuarie 2011, inculpații V.A.F. și P.M.G.S. au achiziționat din Spania cantitatea de 1,5 kg. cannabis pe care au expediat-o spre România prin intermediul firmei de transport S.C.

„M.A.T.V." S.R.L., iar in noaptea de 01/02 februarie 2011 au urmărit autocarul înmatriculat sub nr. … aparținând unității comerciale anterior menționate pe traseul București, Str. G. - stația OMV, Brașov, încercând fără succes să intre in posesia drogurilor. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile denunțătorului N.A.; procesul-verbal din data de 2 februarie 2011, întocmit în mun. Brașov; declarațiile învinuiților V.A.F. și P.M.G.S.; declarațiile martorilor Z.I., M.S.M., C.A.C., P.V., C.A.I.

și B.R.F.; raportul de constatare tehnico-științifică din 7 februarie 2011, întocmit de Inspectoratul General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor și raportul de constatare tehnico-științifică din 15 martie 2011, întocmit de Serviciul Criminalistic al Inspectoratului de Poliție Județean Vâlcea; procesele-verbale de percheziție informatică; procesul-verbal de transcriere a convorbirilor și comunicărilor telefonice, cu anexele aferente. Fiind audiați, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, judecata având loc conform procedurii reglementate de art. 320 1 C. proc. pen. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 256/A din 07 septembrie 2011, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații P.G.M.S.

și V.A.F. împotriva sentinței penale nr. 478 din data de 16 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 29412/3/2011, menținând starea de arest preventiv a inculpaților și deducând prevenția acestora, de la 2 februarie 2011 la zi, însușindu-și argumentația instanței de fond. Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs inculpații P.G.M.S. și V.A.F. Inculpatul P.G.M.S. a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. precizând că renunță la cel prev. de pct. 10 al aceluiași articol din C. proc. pen., indicat în motivele scrise aflate la dosar, solicitând reducerea pedepsei, apreciind că beneficiază de disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 în raport de relațiile primite de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

A mai arătat că reținerea disp. art. 74-76 C. pen. de către instanța de fond sunt câștigate cauzei, la acest beneficiu urmând a fi aplicate disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000. În raport de cele arătate și de poziția procesuală, de lipsa antecedentelor, de faptul că a recunoscut și regretat cele petrecute, conștientizând consecințele faptelor sale a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și coborârea pedepsei sub cea de 4 ani stabilită, astfel încât să poată fi aplicabile disp. art. 81 sau 86 1 C. pen., pentru a putea termina ultimul an de facultate și a se reintegra în societate. Inculpatul V.A.F. a invocat disp. art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând a se da o eficiență mai mare disp.

art. 74-76 C. pen. reținute de instanța de fond în favoarea sa și stabilirea unei pedepse care să permită aplicarea disp. art. 81 sau 86 1 C. pen. ca și modalitate de executare, arătând că regretă faptele săvârșite, a realizat faptul că a comis o gravă greșeală și dorește să se reabiliteze. În raport de relațiile de la Ministerul Public, depuse la dosar, potrivit cărora în urma denunțului său dosarul se află în faza actelor premergătoare a considerat că sunt aplicabile disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 sau art. 19 din Legea nr. 682/2002, care nu fac referire la finalitatea rezultatului cercetărilor parchetului, ci la atitudinea inculpatului în sensul formulării denunțurilor pentru a ajuta la prinderea și tragerea la răspundere penală a altor inculpați.

Așa fiind, nu îi este imputabil faptul că denunțurile formulate nu s-au materializat. Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Analizând hotărârile pronunțate prin prisma motivului de casare invocat de ambii inculpați, respectiv reindividualizarea pedepselor aplicate, Înalta Curte constată că deși prima instanța a stabilit pedepsele inculpaților conform criteriilor prev. de art. 72 C. pen., ținând seama de limitele de pedeapsa stabilite in legea specială, reduse cu o treime potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., de natura și gravitatea faptelor, împrejurările, modalitatea în care au fost comise, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, reținând circumstanțe atenuante, în ceea ce-l privește pe inculpatul P.G.M.S.

se impune reținerea disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000, având în vedere adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT – Biroul Teritorial Vâlcea, aflată la dosarul acestei instanțe, prin care se arată că în urma unuia dintre denunțurile formulate de acest inculpat s-a constituit Dosarul cu nr. 27/D/P/2011 în care s-a dispus începerea urmăririi penale față de o persoană și punerea în mișcare a acțiunii penale față de alte două persoane, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/20000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În raport de disp.

art. 16 din Legea nr. 143/2000, care prevăd că „persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege", Înalta Curte constată incident acest text de lege, și pe cale de consecință urmând a reduce pedeapsa aplicată inculpatului, va admite recursul inculpatului P.G.M.S. și va dispune reducerea pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000, de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare. În ceea ce-l privește pe inculpatul V.A.F., potrivit aceleiași adrese a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT – Biroul Teritorial Vâlcea, aflată la dosarul acestei instanțe, în care se arată că deși inculpatul V.A.F. a formulat două denunțuri, din motive independente de voința organelor de urmărire penală acestea nu au putut fi valorificate, astfel că acesta nu va putea beneficia de disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000. În aceeași ordine de idei, în rap. de disp.

art. 19 din Legea nr. 682/2002, care prevăd că „persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege", Înalta Curte constată că inculpatul V.A.F. nu poate beneficia nici de dispozițiile sus-menționate, întrucât prin denunțul formulat de acesta nu s-a realizat tragerea la răspundere penală a persoanelor denunțate astfel cum prevede textul de lege în cauză. Cu toate acestea, Înalta Curte constată întemeiată solicitarea inculpatului V.A.F.

de reindividualizare a pedepsei aplicate, urmând a avea în vedere, așa după cum și instanța de fond a reținut, atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, respectiv poziția sa constantă de recunoaștere și regret a faptelor încă de la primele cercetări în cauză, precum și colaborarea cu organele de poliție pentru aflarea și stabilirea adevărului. De asemenea, având în vedere modalitatea și împrejurările în care infracțiunea a fost săvârșită, faptul că inculpatul a dorit să faciliteze tragerea la răspundere penală și a altor persoane a care au încălcat legea, din păcate acțiune nefinalizată, precum și față de împrejurarea că pedeapsa, astfel cum este definită de disp. art. 52 C. pen., este o măsură de constrângere și, în același timp, un mijloc de reeducare a celui condamnat, aplicată în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și care să nu conducă la marginalizarea acestuia ca ființă umană, Înalta Curte va admite recursul inculpatului V.A.F.

și va dispune reducerea pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., făcând și aplicarea disp. art. 74 alin. (2) C. pen., de la pedeapsa de 5 ani închisoare la 2 ani și 8 luni închisoare. Cu privire la modalitatea de executare, Înalta Curte constată că solicitarea inculpaților de suspendare condiționată a executării pedepsei sau suspendării acesteia sub supraveghere nu poate fi primită, apreciind că scopul pedepsei se poate atinge doar prin executarea efectivă. Ca atare, față de toate cele arătate, după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., recursurile fiind fondate, Înalta Curte urmează a le admite în temei art. art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursurile declarate de inculpații P.G.M.S. și V.A.F. împotriva deciziei penale nr. 256/A din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează în parte atât decizia penală atacată cât și sentința penală nr. 478 din 16 iunie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală și rejudecând: În baza disp. art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 condamnă pe inculpatul P.G.M.S. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit internațional de droguri de risc. În baza disp. art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul V.A.F. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit internațional de droguri de risc. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 2 februarie 2011 la 16 februarie 2012. Obligă pe fiecare dintre recurenții inculpați la plata sumei de câte 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2012.