ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 444/2011

Asupra cauzei

penale de față, reține următoarele:

Prin sentința

penală nr. 23 din 21 septembrie 2009 Curtea de Apel București, secția I-a penală,

a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București; în temeiul

art. 149 rap. la art. 145 din Legea nr. 302/2004 a recunoscut sentința penală nr.

49 T3/2006 din 3 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Municipal din Praga; a

dispus transferarea condamnatului T.M.S. într-un penitenciar din România în

vederea continuării executării pedepsei rezultante de 10 ani și 6 luni

închisoare, respectând forma și durata pedepsei stabilite prin hotărârea de

condamnare; a dedus din pedeapsă perioada de la 25-27 august 2003 și de la 2

ianuarie 2005 la zi; a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la

data rămânerii definitive a sentinței; a stabilit suportarea de către stat a

cheltuielilor judiciare și a onorariului pentru avocatul din oficiu. Această

sentință a rămas definitivă prin nerecurare.

La data de 25

martie 2010 împotriva acestei sentințe a formulat cerere de revizuire persoana

condamnată, transferată în România, iar prin sentința penală nr. 119 din 22

aprilie 2010 Curtea de Apel, secția I-a penală, în temeiul art. 397 C. proc.

pen. a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pentru

efectuarea verificărilor prealabile, dosarul fiind retrimis la Curtea de Apel

București la 5 iulie 2010, formându-se dosarul nr. 5993/2/2010(1802/2010).

In concluziile

înaintate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a invocat

inadmisibilitatea cererii de revizuire pe temeiul prevăzut de art. 122 alin. (3)

din Legea nr. 302/2004.

La dosarul

instanței au fost atașate dosarele formate în soluționarea cauzei (ale

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ale instanțelor).

La termenul

din 15 noiembrie 2010 procurorul de ședință, în concordanță cu concluziile

trimise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București conform art. 399, a

invocat inadmisibilitatea cererii.

Curtea de Apel

București, examinând cererea de revizuire formulată de persoana condamnată,

potrivit art. 403 C. proc. pen., a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Pentru a

hotărî astfel a reținut că sentința a cărei revizuire s-a solicitat nu este

dintre cele la care se referă art. 393-394 C. proc. pen., prin aceasta nu a

fost evocat fondul cauzei în sensul stabilirii existenței unei infracțiuni, a

vinovăției persoanei acuzate și aplicarea unei sancțiuni penale.

Sentința

penală nr. 232 este o hotărâre pronunțată în temeiul Legii nr. 302/2004 prin

care s-au recunoscut efectele unei hotărâri penale de condamnare pronunțată de

o instanță străină și s-a dispus transferarea persoanei condamnate pentru a

continua executarea unei pedepse aplicate în statul de condamnare, cu

respectarea felului și a duratei pedepsei stabilite.

Revizuirea,

privită ca o cale extraordinară de atac, este o cale de retractare și

reformare, putând fi exercitată pentru cazuri expres și limitativ prevăzute de

art. 394 C. proc. pen. și de art. 408

1

C. proc. pen., ceea ce nu

este cazul în speță.

Totodată,

având în vedere natura cauzei, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 232

devin incidente și

disp. art. 122

alin.

(3) din Legea nr. 302/2004 care prevăd că „ statul străin care solicită

executarea este singurul competent să decidă asupra unei căi extraordinare de

atac împotriva hotărârii de executat''.

Astfel, s-a

constatat și lipsa competenței statului de executare (prin instanțele

competente), de a exercita orice cale extraordinară de atac, revizuirea fiind

una dintre acestea (fiind inclusă în Partea Specială a Codului de procedură

Penală,Titlul

II,

Cap.

IV),

această

competență aparținând numai statului de condamnare, în speță Republica Cehă.

Așa fiind,

Curtea de Apel București, secția

I

penală, prin decizia

penale nr. 369/F din 15 noiembrie 2010, a constatat în temeiul art. 403 C.

proc. pen. combinat cu art. 122 alin. (3) din Legea nr. 302/2004

inadmisibilitatea cererii de revizuire, și a respins ca inadmisibilă, cererea

de revizuire formulată de revizuientul - condamnat T.M.S. împotriva sentinței

penale nr. 232 din 21 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția

I

a penală, definitivă prin nerecurare.

Împotriva

deciziei penale nr. 369/F din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel București a

declarat recurs condamnatul revizuient T.S., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție sub nr. 5993/2010.

La termenul de

judecată din data de 7 februarie 2011, când Înalta Curte a acordat cuvântul la

dezbateri, recurentul condamnat revizuient T.S., în mod expres și personal în

fața Înaltei Curți a învederat că înțelege să-și retragă recursul declarat

împotriva deciziei penale nr. 369/F din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția

I

penală.

Înalta Curte,

în raport de dispozițiile art. 385

4

C. proc. pen., față de

declarația de retragere a recursului formulată de recurentul condamnat revizuient

T.S. în mod expres și personal, în condițiile art. 368 și art. 369 C. proc.

pen. care se aplică în mod corespunzător, va lua act de declarația de voință a

recurentului.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul condamnat revizuient T.S. la

cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU

ACESTEMOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de

retragerea recursului declarat de condamnatul revizuient T.S. împotriva

deciziei penale nr. 369/F din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Obligă

recurentul condamnat revizuient la plata sumei de 250 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 7 februarie 2011.