ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 132/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în privința pârâtului M.C.M. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut, conform notei de constatare nr. S/DI/3175 din 03 noiembrie 2008, că pârâtul a fost recrutat în anul 1977 în scopul cunoașterii cetățenilor români și străini, ce manifestă preocupări pentru a-și crea relații cu militarii și membrii lor de familie în scopul exploatării informative a acestora, semnalării cetățenilor cu activitate dușmănoasă, a locurilor și mediilor frecventate de cadrele militare, a persoanelor civile cunoscute cu rude sau relații în străinătate, care au legături cu militari și rudele acestora.

A mai susținut reclamantul că în anul 1980, devenit student al Academiei de Studii Economice, pârâtul este reînregistrat în calitate de colaborator iar la data de 17 februarie1984, prin nota semnată a fost de acord de a colabora în continuare cu organele securității în scopul cunoașterii și prevenirii unor aspecte negative din cadrul întreprinderii de Industrializare a Laptelui Giurgiu, unde își desfășura activitatea.

Arată că angajamentul pârâtului a fost semnat la 5 mai 1977, acesta având numele conspirativ de informator I.V., respectiv V. Susține reclamantul că informațiile furnizate Securității de către pârât referitoare la aspectele de viață privată și de disciplina muncii, sunt de natură să conducă la concluzia încălcării drepturilor și libertăților fundamentale, dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind drepturile civile și politice. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile art. 7 alin. (2) din O.U.G.

nr. 24/2008, care prevăd o procedură prealabilă sesizării instanței, în sensul că acțiunea nu poate fi promovată în lipsa unui aviz scris, motivat în fapt și în drept, al Direcției juridice din cadrul C.N.S.A.S., dispoziție reluată prin art. 36 alin. (4) din Hotărârea nr. 1/2008 de aprobare a Regulamentului de Organizare și Funcționare a C.N.S.A.S. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că în cauza de fată nu subzistă niciuna din condițiile care definesc sintagma de colaborator al Securității întrucât din materialul probator existent nu reiese că ar fi furnizat informații care să lezeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului de natura celor invocate de reclamantă.

A mai arătat că simple comparații a angajamentului datat 5 mai 1977, cu înscrisurile iscălite V., relevă că aceste înscrisuri nu aparțin pârâtului, nefiind semnate de acesta. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 148 pronunțată în data de 12 ianuarie 2010, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul M.C.M., ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, instanța, a reținut, că: Excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de către pârât în raport de dispozițiile art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 și art. 35 alin. (5)din Hotărârea nr. 2 de aprobarea a Regulamentului de organizare și funcționare a C.N.S.A.S., este întemeiată cu motivarea că avizul Direcției Juridice nu are relevanță, nu este obligatoriu, în procedura de sesizare a instanței de judecată prevăzută de art. 8 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. La termenul de judecată de la data de 12 ianuarie 2010, instanța a dispus administrarea probei privind verificarea de scripte în condițiile art. 177 și urm., pârâtul depunând la dosarul cauzei mai multe înscrisuri pentru verificare. Instanța a constat că reclamantul a înțeles să probeze calitatea de colaborator al Securității a pârâtului cu notele întocmite și semnate de acesta sub numele conspirativ „V." sau „I.V." și cu angajamentul semnat de către acesta la data de 9 mai 1977. Noțiunea de colaborator al Securității în accepțiunea legii este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai securității coordonau activitatea informatorilor.

Probele administrate în cauză au conturat din conținutul definiției menționate doar activitatea pârâtului de furnizare de informații sub orice formă, precum note și rapoarte scrise și relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității. S-a apreciat că informațiile din notele depuse la dosarul cauzei de către reclamant nu sunt de natură să îndeplinească celelalte cerințe ale legii referitoare la scopul comunicării acestor date, respectiv denunțarea activităților sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist,sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din conținutul notei din 11 decembrie 1984, reiese că la acea dată pârâtul ar fi informat organele Securității că planul de producere al laptelui se realizează pe județ cât și pe unități din afara județului corespunzător, iar din notele din 17 februarie 1984, 23 aprilie 1984 și 18 mai 1984 reiese că pârâtul ar fi oferit informații despre mai multe persoane, respectiv aprecieri laudative la adresa unora în ceea ce privește activitatea profesională sau dimpotrivă la adresa altora. Aceste informații, prin natura și scopul lor, precum și cele referitoare la modalitatea în care se desfășura activitatea de producție în cadrul întreprinderii de fabricarea laptelui al cărui angajat era pârâtul la acel moment nu pot fi apreciate ca fiind de natură să conducă la posibilitatea restrângerii unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

A mai reținut instanța că aprecierile și caracterizările inițial pozitive ale organelor de securitate la adresa pârâtului, în contextul naturii informațiilor furnizate și menționate anterior, precum și în contextul în care ulterior activitatea sursei „V." a fost considerată „ca aparținând unei persoane delăsătoare" nu pot face dovada calității de colaborator al Securității, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile O.U.G. 24/2008. In ceea ce privește informațiile pe care pârâtul le-ar fi oferit în legătură cu atitudinile necorespunzătoare din partea studenților străini din grupa sa de studii în perioada în care a frecventat cursurile ASE, acestea sunt consemnate doar în cuprinsul notei de analiză întocmită de un lucrător al Securității, notă care nu cuprinde o detaliere a naturii acestor informații pentru a se putea aprecia dacă au fost de natură să conducă la afectarea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Pe de altă parte, analizând semnătura existentă pe angajamentul pe care pârâtul l-ar fi dat în vederea colaborării cu organele Securității (fila 36 dosar) și cu cea existentă pe notele informative, instanța a constat că există diferențe vizibile între acestea. În acest context, s-a concluzionat că în mod evident din niciunul din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu reiese că informațiile furnizate de pârât au periclitat în vreun mod integritatea fizică sau psihică a persoanelor despre care acesta a menționat în notele oferite. Împotriva sentinței sus-menționate, în termen legal, a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 299 și art. 304 1 C. proc.

civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că urmare a unei interpretări eronate a materialului probator administrat s-a ajuns la concluzia că intimatul-pârât nu are calitatea de colaborator al Securității, în opinia recurentului concluzia corectă fiind aceea că în ceea ce-l privește pe acesta sunt incidente prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Astfel, prima condiție impusă de legiuitor pentru reținerea calității de colaborator al Securității, anume furnizarea de informații despre atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist, a fost demonstrată cu prisosință de conținutul notelor întocmite de pârât în care se făcea referire la „atitudini necorespunzătoare din partea studenților străini din grupa sa de studii”.

Faptul că datele furnizate despre colegi „au constituit bază a unor informări pentru conducerea unității și pentru factorii educaționali și de decizie din facultate” arată caracterul important, din perspectiva Securității, al acestor informații. S-a considerat de către recurent și că denunțarea persoanelor cu „anturaj neserios” sau a acelora ci căror prieteni aveau o ținută „ieșită din comun” vizează tot cetățeni a căror atitudine nu era pe placul autorităților comuniste, iar urmărirea unor persoane pentru astfel de motive era tipică regimului totalitar.

În privința celei de-a doua condiții care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, aceasta trebuie interpretată în sensul că pârâtul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informației furnizate, iar în cauză și această condiție este îndeplinită, fiind exclus ca pârâtul să nu fi realizat faptul că odată ce furniza astfel de informații, asupra persoanelor la care se refera în declarațiile sale urma, de obicei, să se desfășoare o activitate de investigare din partea Securității. Or, consideră recurentul, aceasta presupunea cel puțin încălcarea dreptului la viață privată, drept recunoscut de Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând cauza prin prisma celor cuprinse în cererea de recurs și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate. După cum se poate lesne observa din considerentele hotărârii instanței de fond, probatoriul administrat a fost interpretat prin raportare la art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, articol în care legiuitorul lămurește înțelesul expresiei „colaborator al Securității”. În urma coroborării înscrisurilor depuse la dosar, a verificării de scripte la care s-a procedat în temeiul art. 177 alin. (1) C. proc.

civ., judecătorul fondului a ajuns la concluzia corectă că acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. este neîntemeiată. Pentru constatarea calității de colaborator al Securității în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) fraza I din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, se cere întrunirea cumulativă a două condiții, pe de o parte, prin informațiile furnizate lucrătorilor securității să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și, pe de altă parte, aceste informații să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În cauză, cum corect a reținut și instanța de fond, nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții mai înainte amintite, regăsindu-se doar activitatea pârâtului de furnizare de informații sub orice formă, precum și note și rapoarte scrise și relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității.

Judecătorul fondului a procedat la o analiză atentă a notelor întocmite de „sursa V.”, constatând că în cea din 11 decembrie 1984 pârâtul informa că planul de producere al laptelui pe județ și pe unitățile din afara județului se realizează corespunzător, iar cele din 17 februarie 1984, 23 aprilie 1984 și 28 mai 1984 conțin informații despre mai multe persoane, fie sub forma unor aprecieri laudative la adresa unora în ceea ce privește activitatea profesională, fie dimpotrivă la adresa altora. În privința informațiilor oferite în legătură cu atitudinile necorespunzătoare din partea studenților străini din grupa sa de studii în perioada în care a frecventat cursurile ASE, a reieșit că aceste informații sunt consemnate într-o notă de analiză întocmită de un lucrător al Securității și nu sunt detaliate (filele 45-46 dosar fond).

Extrem de relevante sunt pentru concluzia corectă a instanței de fond și caracterizările organelor de securitate, ulterioare recrutării pârâtului, în care activitatea sursei „V.” este considerată a fi a unei „persoane delăsătoare”, și nu în ultimul rând constatarea în mod nemijlocit, cu ocazia verificării de scripte, că există diferențe vizibile între semnătura existentă pe angajamentul pe care l-ar fi dat în vederea colaborării cu organele Securității și semnătura aflată pe „notele informative”. Acest ultim aspect nu face altceva decât să pună sub semnul întrebării valoarea probatorie a înscrisurilor de care autoritatea reclamantă se prevalează. Existența unor sintagme ca „ținută ieșită din comun”, „anturaj neserios” în documentele depuse la dosar în susținerea acțiunii formulate în temeiul O.U.G.

nr. 24/2008 este irelevantă pentru ceea ce s-a urmărit prin reglementarea în discuție și anume aceea de a se constata calitatea de lucrător sau colaborator al Securității de către instanța de judecată la cererea C.N.S.A.S. (art. 11 din actul normativ). Indiscutabil, în cauză nu s-au produs dovezi de natură a se circumscrie celei de-a doua condiții impuse de lege, anume ca informațiile să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. De altfel, așa cum se poate observa și din cuprinsul cererii de recurs, legat de această a doua condiție, recurentul nu arată în concret ce critici aduce modului de abordare al instanței de fond, rezumându-se la a invoca dreptul la viață privată, considerat a fi fost încălcat prin acțiunile pârâtului și considerând că acesta „putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informației furnizate”.

Înalta Curte apreciază ca insuficiente probele aduse în fața instanței de judecată pentru a se constata că pârâtul are calitatea de colaborator al Securității, în condițiile în care nu este îndeplinită și cea de-a doua condiție cerută de lege pentru a se face aplicația art. 11, alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare și pentru că îndeplinirea cumulativă a celor două cerințe legale este obligatorie pentru a deveni incidentă O.U.G. nr. 24/2008. Ca urmare, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinței nr. 148 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2011.