ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 132/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 132/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calității de colaborator al

Securității în privința pârâtului M.C.M.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut, conform notei de constatare nr. S/DI/3175 din 03 noiembrie 2008, că

pârâtul a fost recrutat în anul 1977 în scopul cunoașterii cetățenilor români

și străini, ce manifestă preocupări pentru a-și crea relații cu militarii și

membrii lor de familie în scopul exploatării informative a acestora, semnalării

cetățenilor cu activitate dușmănoasă, a locurilor și mediilor frecventate de

cadrele militare, a persoanelor civile cunoscute cu rude sau relații în

străinătate, care au legături cu militari și rudele acestora.

A mai susținut reclamantul că în

anul 1980, devenit student al Academiei de Studii Economice, pârâtul este reînregistrat

în calitate de colaborator iar la data de 17 februarie1984, prin nota semnată a

fost de acord de a colabora în continuare cu organele securității în scopul

cunoașterii și prevenirii unor aspecte negative din cadrul întreprinderii de

Industrializare a Laptelui Giurgiu, unde își desfășura activitatea. Arată că

angajamentul pârâtului a fost semnat la 5 mai 1977, acesta având numele

conspirativ de informator I.V., respectiv V.

Susține reclamantul că informațiile

furnizate Securității de către pârât referitoare la aspectele de viață privată

și de disciplina muncii, sunt de natură să conducă la concluzia încălcării

drepturilor și libertăților fundamentale, dreptului la libertatea de exprimare

și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965,

art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, dreptul la viață

privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind drepturile civile

și politice.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul

a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile art. 7

alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, care prevăd o procedură prealabilă sesizării

instanței, în sensul că acțiunea nu poate fi promovată în lipsa unui aviz

scris, motivat în fapt și în drept, al Direcției juridice din cadrul C.N.S.A.S.,

dispoziție reluată prin art. 36 alin. (4) din Hotărârea nr. 1/2008 de aprobare

a Regulamentului de Organizare și Funcționare a C.N.S.A.S.

Pe fondul cauzei a solicitat

respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că în cauza de fată nu subzistă

niciuna din condițiile care definesc sintagma de colaborator al Securității

întrucât din materialul probator existent nu reiese că ar fi furnizat

informații care să lezeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului de natura celor invocate de reclamantă.

A mai arătat că simple comparații a

angajamentului datat 5 mai 1977, cu înscrisurile iscălite V., relevă că aceste

înscrisuri nu aparțin pârâtului, nefiind semnate de acesta.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 148 pronunțată în

data de 12 ianuarie 2010, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.,

în contradictoriu cu pârâtul M.C.M., ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța,

a reținut, că:

Excepția neîndeplinirii procedurii

prealabile, invocată de către pârât în raport de dispozițiile art. 7 alin. (2)

din O.U.G. nr. 24/2008 și art. 35 alin. (5)din Hotărârea nr. 2 de aprobarea a

Regulamentului de organizare și funcționare a C.N.S.A.S., este întemeiată cu

motivarea că avizul Direcției Juridice nu are relevanță, nu este obligatoriu,

în procedura de sesizare a instanței de judecată prevăzută de art. 8 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008.

La termenul de judecată de la data

de 12 ianuarie 2010, instanța a dispus administrarea probei privind verificarea

de scripte în condițiile art. 177 și urm., pârâtul depunând la dosarul cauzei

mai multe înscrisuri pentru verificare.

Instanța a constat că reclamantul a

înțeles să probeze calitatea de colaborator al Securității a pârâtului cu

notele întocmite și semnate de acesta sub numele conspirativ „V." sau „I.V."

și cu angajamentul semnat de către acesta la data de 9 mai 1977.

Noțiunea de colaborator al

Securității în accepțiunea legii este și persoana care a înlesnit culegerea de

informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția

Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea precum și cei

care, având calitatea de rezidenți ai securității coordonau activitatea

informatorilor.

Probele administrate în cauză au

conturat din conținutul definiției menționate doar activitatea pârâtului de

furnizare de informații sub orice formă, precum note și rapoarte scrise și

relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității.

S-a apreciat că informațiile din

notele depuse la dosarul cauzei de către reclamant nu sunt de natură să

îndeplinească celelalte cerințe ale legii referitoare la scopul comunicării

acestor date, respectiv denunțarea activităților sau atitudinilor potrivnice

regimului totalitar comunist,sau îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din conținutul notei din 11 decembrie

1984, reiese că la acea dată pârâtul ar fi informat organele Securității că

planul de producere al laptelui se realizează pe județ cât și pe unități din

afara județului corespunzător, iar din notele din 17 februarie 1984, 23 aprilie

1984 și 18 mai 1984 reiese că pârâtul ar fi oferit informații despre mai multe

persoane, respectiv aprecieri laudative la adresa unora în ceea ce privește

activitatea profesională sau dimpotrivă la adresa altora.

Aceste informații, prin natura și

scopul lor, precum și cele referitoare la modalitatea în care se desfășura

activitatea de producție în cadrul întreprinderii de fabricarea laptelui al

cărui angajat era pârâtul la acel moment nu pot fi apreciate ca fiind de natură

să conducă la posibilitatea restrângerii unor drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

A mai reținut instanța că

aprecierile și caracterizările inițial pozitive ale organelor de securitate la

adresa pârâtului, în contextul naturii informațiilor furnizate și menționate

anterior, precum și în contextul în care ulterior activitatea sursei „V."

a fost considerată „ca aparținând unei persoane delăsătoare" nu pot face

dovada calității de colaborator al Securității, astfel cum aceasta este

definită de dispozițiile O.U.G. 24/2008.

In ceea ce privește informațiile pe

care pârâtul le-ar fi oferit în legătură cu atitudinile necorespunzătoare din

partea studenților străini din grupa sa de studii în perioada în care a

frecventat cursurile ASE, acestea sunt consemnate doar în cuprinsul notei de

analiză întocmită de un lucrător al Securității, notă care nu cuprinde o

detaliere a naturii acestor informații pentru a se putea aprecia dacă au fost

de natură să conducă la afectarea unor drepturi și libertăți fundamentale ale

omului.

Pe de altă parte, analizând

semnătura existentă pe angajamentul pe care pârâtul l-ar fi dat în vederea

colaborării cu organele Securității (fila 36 dosar) și cu cea existentă pe

notele informative, instanța a constat că există diferențe vizibile între

acestea.

În acest context, s-a concluzionat

că în mod evident din niciunul din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu

reiese că informațiile furnizate de pârât au periclitat în vreun mod

integritatea fizică sau psihică a persoanelor despre care acesta a menționat în

notele oferite.

Împotriva sentinței sus-menționate,

în termen legal, a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S.

Cererea de recurs a fost întemeiată

în drept pe dispozițiile art. 299 și art. 304

1

C. proc. civ., iar în

motivarea ei s-a arătat, în esență, că urmare a unei interpretări eronate a

materialului probator administrat s-a ajuns la concluzia că intimatul-pârât nu are

calitatea de colaborator al Securității, în opinia recurentului concluzia corectă

fiind aceea că în ceea ce-l privește pe acesta sunt incidente prevederile art.

2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008.

Astfel, prima condiție impusă de

legiuitor pentru reținerea calității de colaborator al Securității, anume

furnizarea de informații despre atitudini sau acțiuni potrivnice regimului

comunist, a fost demonstrată cu prisosință de conținutul notelor întocmite de

pârât în care se făcea referire la „atitudini necorespunzătoare din partea studenților

străini din grupa sa de studii”. Faptul că datele furnizate despre colegi „au

constituit bază a unor informări pentru conducerea unității și pentru factorii educaționali

și de decizie din facultate” arată caracterul important, din perspectiva

Securității, al acestor informații.

S-a considerat de către recurent și

că denunțarea persoanelor cu „anturaj neserios” sau a acelora ci căror prieteni

aveau o ținută „ieșită din comun” vizează tot cetățeni a căror atitudine nu era

pe placul autorităților comuniste, iar urmărirea unor persoane pentru astfel de

motive era tipică regimului totalitar.

În privința celei de-a doua condiții

care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, aceasta

trebuie interpretată în sensul că pârâtul putea și trebuia să conștientizeze

posibilele urmări ale informației furnizate, iar în cauză și această condiție

este îndeplinită, fiind exclus ca pârâtul să nu fi realizat faptul că odată ce furniza

astfel de informații, asupra persoanelor la care se refera în declarațiile sale

urma, de obicei, să se desfășoare o activitate de investigare din partea

Securității. Or, consideră recurentul, aceasta presupunea cel puțin încălcarea dreptului

la viață privată, drept recunoscut de Pactul Internațional privind Drepturile

Civile și Politice și de Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând cauza prin prisma celor cuprinse

în cererea de recurs și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru

casarea/modificarea sentinței atacate.

După cum se poate lesne observa din considerentele

hotărârii instanței de fond, probatoriul administrat a fost interpretat prin raportare

la art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată, privind accesul

la propriul dosar și deconspirarea Securității, articol în care legiuitorul lămurește

înțelesul expresiei „colaborator al Securității”.

În urma coroborării înscrisurilor

depuse la dosar, a verificării de scripte la care s-a procedat în temeiul art. 177

alin. (1) C. proc. civ., judecătorul fondului a ajuns la concluzia corectă că acțiunea

formulată de reclamantul C.N.S.A.S. este neîntemeiată.

Pentru constatarea calității de colaborator

al Securității în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) fraza I din O.U.G.

nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, se cere întrunirea

cumulativă a două condiții, pe de o parte, prin informațiile furnizate

lucrătorilor securității să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist și, pe de altă parte, aceste informații să fi vizat

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În cauză, cum corect a reținut și instanța

de fond, nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții mai înainte

amintite, regăsindu-se doar activitatea pârâtului de furnizare de informații

sub orice formă, precum și note și rapoarte scrise și relatări verbale consemnate

de lucrătorii Securității.

Judecătorul fondului a procedat la o

analiză atentă a notelor întocmite de „sursa V.”, constatând că în cea din 11

decembrie 1984 pârâtul informa că planul de producere al laptelui pe județ și

pe unitățile din afara județului se realizează corespunzător, iar cele din 17 februarie

1984, 23 aprilie 1984 și 28 mai 1984 conțin informații despre mai multe persoane,

fie sub forma unor aprecieri laudative la adresa unora în ceea ce privește activitatea

profesională, fie dimpotrivă la adresa altora.

În privința informațiilor oferite în

legătură cu atitudinile necorespunzătoare din partea studenților străini din

grupa sa de studii în perioada în care a frecventat cursurile ASE, a reieșit că

aceste informații sunt consemnate într-o notă de analiză întocmită de un lucrător

al Securității și nu sunt detaliate (filele 45-46 dosar fond).

Extrem de relevante sunt pentru concluzia

corectă a instanței de fond și caracterizările organelor de securitate,

ulterioare recrutării pârâtului, în care activitatea sursei „V.” este considerată

a fi a unei „persoane delăsătoare”, și nu în ultimul rând constatarea în mod

nemijlocit, cu ocazia verificării de scripte, că există diferențe vizibile

între semnătura existentă pe angajamentul pe care l-ar fi dat în vederea colaborării

cu organele Securității și semnătura aflată pe „notele informative”. Acest

ultim aspect nu face altceva decât să pună sub semnul întrebării valoarea

probatorie a înscrisurilor de care autoritatea reclamantă se prevalează.

Existența unor sintagme ca „ținută

ieșită din comun”, „anturaj neserios” în documentele depuse la dosar în susținerea

acțiunii formulate în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 este irelevantă pentru ceea ce

s-a urmărit prin reglementarea în discuție și anume aceea de a se constata

calitatea de lucrător sau colaborator al Securității de către instanța de judecată

la cererea C.N.S.A.S. (art. 11 din actul normativ).

Indiscutabil, în cauză nu s-au

produs dovezi de natură a se circumscrie celei de-a doua condiții impuse de

lege, anume ca informațiile să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

De altfel, așa cum se poate observa

și din cuprinsul cererii de recurs, legat de această a doua condiție, recurentul

nu arată în concret ce critici aduce modului de abordare al instanței de fond,

rezumându-se la a invoca dreptul la viață privată, considerat a fi fost încălcat

prin acțiunile pârâtului și considerând că acesta „putea și trebuia să

conștientizeze posibilele urmări ale informației furnizate”.

Înalta Curte apreciază ca

insuficiente probele aduse în fața instanței de judecată pentru a se constata

că pârâtul are calitatea de colaborator al Securității, în condițiile în care

nu este îndeplinită și cea de-a doua condiție cerută de lege pentru a se face aplicația

art. 11, alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008, cu modificările și completările ulterioare și pentru că îndeplinirea cumulativă

a celor două cerințe legale este obligatorie pentru a deveni incidentă O.U.G.

nr. 24/2008.

Ca urmare, văzând și dispozițiile art.

312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S.

împotriva sentinței nr. 148 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 13 ianuarie 2011.