ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 784/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1051 din 2 martie

2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta O.M., în contradictoriu cu

pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, a

anulat Decizia nr. 1562/2008 și a obligat pârâta să emită o nouă decizie

conformă cu raportul de expertiză judiciară pe care l-a omologat.

Pentru a pronunța

această soluție instanța a reținut că decizia atacată se întemeiază pe un

raport de evaluare prin care s-au stabilit despăgubiri inferioare unei valori

de piață reale a imobilului în suprafață de 16 ha teren arabil situat în comuna

Saraiu, județul Constanța.

Modul în care s-a

efectuat expertiza a fost contestat de intimată afirmându-se că nu există

tranzacții reale care să fi fost avute în vedere de expert.

Blocajul de pe piața

imobiliară și lipsa unei cereri substanțiale de teren arabil care face ca

numărul tranzacțiilor finalizate să fie extrem de redus nu poate fi de natură

să afecteze dreptul reclamantei de a obține cu titlul de despăgubire o valoare

care să-i permită achiziționarea de pe piața existentă a unui teren similar cu

cel preluat abuziv de stat.

Astfel, instanța a

omologat raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză și în raport de

acesta a constatat că decizia atacată stabilește o despăgubire inferioară

valorii reale de piață a imobilului preluat abuziv de la reclamantă.

Împotriva hotărârii

instanței de fond pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esență, că

prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a stabilit cu exactitate procedura

administrativă prin care se acordă despăgubirile persoanelor îndreptățite,

astfel că prin încuviințarea unei expertize instanța de fond a pronunțat o

hotărâre lipsită de temei legal, cu atât mai mult cu cât la omologarea

raportului de expertiză prin care i s-a stabilit suma de 1.090.011 RON Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat obiecțiuni de care

instanța nu a ținut seama.

S-a precizat că

obiectul evaluării constă în terenul în suprafață de 16 ha teren arabil

extravilan, situat în localitatea Saraiu, județul Constanța și că, spre

deosebire de raportul întocmit în procedura administrativă, raportul de

expertiză judiciară nu a respectat Standardele Internaționale, deși legea

obligă în mod expres la aceasta - prin art. 3 lit. d) și e) din Titlul VII al

actului normativ aplicabil. Precizările depuse la dosar de expertul tehnic

judiciar nu sunt de natură a complini nerespectarea standardelor amintite,

neexplicându-se în ce fel sunt comparabile cu terenul evaluat terenurile a

căror valoare este luată drept referință, selectarea lor făcându-se din

localități cu potențial de dezvoltare vădit ridicat față de comuna Saraiu, deci

cu o valoare de piață cu mult superioară.

Chiar dacă valoarea

inițială de 1.196.410 RON a fost corectată la 1.090.011 RON de către expertul

judiciar, rezultă din raportul de expertiză că niciuna din obiecțiunile

formulate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a fost

însușită de expert, selecția comparabilelor fiind aleatorie.

Prin întâmpinarea

formulată, intimata-reclamantă O.M. a solicitat menținerea ca legală și

temeinică a sentinței recurate, considerând că prin motivele de recurs se reiau

practic „obiecțiunile” la raportul de expertiză întocmit în cauză și că

necesitatea efectuării unei expertize judiciare a apărut ca urmare a

cuantumului ridicol al despăgubirilor acordate de evaluator în cadrul

procedurii administrative.

Examinând cauza prin

prisma criticilor recurentei, a probatoriului administrat și a legislației

incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este fondat

și că sunt incidente dispozițiile art. 312(3) teza III C. proc. civ. care

vizează cazurile în care este necesară administrarea de probe noi.

Reclamanta O.M. a

contestat Decizia nr. 1562/FF emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din

Legea nr. 247/2005 în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate,

respectiv suma de 33.760 RON pentru suprafața de 16 ha teren extravilan cu

destinație agricolă situat în comuna Saraiu, județul Constanța.

În mod corect,

judecătorul fondului a apreciat că este admisibilă în faza judiciară o

verificare a modului în care evaluatorul a stabilit suma ce reprezintă

despăgubiri în dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr.

5638/FF/C/2007, încuviințând proba cu expertiză.

Raportul de expertiză

tehnică judiciară a fost întocmit de un expert tehnic în specialitatea

evaluarea proprietății imobiliare, stabilindu-se că valoarea de circulație a

terenului extravilan din comuna Saraiu este de 1.196.410 RON.

După formularea de

obiecțiuni la acest raport de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, în temeiul art. 212(1) C. proc. civ. instanța a dispus

refacerea expertizei conform Standardelor Internaționale de Evaluare, cu

recomandarea ca la stabilirea valorii la care se poate vinde terenul să se aibă

în vedere tranzacții reale efectuate în zona respectivă, cu terenuri similare.

Sunt întemeiate

criticile recurentei-pârâte privitoare la modul în care au fost abordate și

transpuse în speță Standardele Internaționale de Evaluare, căci așa cum se

poate observa din răspunsurile date de expertul tehnic-judiciar și completările

aceluiași expert nu se răspunde punctual și convingător clarificărilor cerute

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, precizându-se doar că în

absența altor tranzacții în zona în discuție abordarea pe bază de comparație se

întemeiază doar pe două contracte de vânzare-cumpărare care au același

cumpărător.

Înalta Curte

consideră necesară refacerea raportului de expertiză, prin instrumentul

procedural pus la dispoziție de art. 212(1) C. proc. civ., nu doar pentru

lămurirea aspectelor subliniate atât în obiecțiunile formulate în fața

instanței de fond cât și în motivele de recurs de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, dar și pentru ca specialistul la care instanța este

nevoită a apela să răspundă cu coerență și în lumina Standardelor

Internaționale cum se justifică diferența extrem de mare între valoarea

inițială stabilită de evaluator, respectiv suma de 33.760 RON, și valoarea

stabilită de expertul judiciar respectiv suma de 1.090.011 RON.

Toate aceste

clarificări sunt necesare tocmai pentru a da curs exigenței impuse atât de

jurisprudența națională cât și de cea a Curții Europene a Drepturilor Omului

potrivit căreia persoana îndreptățită trebuie să se bucure de o justă și

completă despăgubire.

În acest context, se

impune așadar, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe care va da substanță dispozițiilor

art. 129(5) C. proc. civ. privind rolul activ pentru a aprecia în cunoștință de

cauză asupra contestației reclamantei împotriva Deciziei nr. 1562/FF emisă de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la 21 februarie 2008 și

pentru a da eficiență principiului unei juste despăgubiri persoanelor

îndreptățite în conformitate cu legi speciale cum este și Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente - Titlul VII Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva Sentinței civile nr. 1051 din 2 martie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 februarie 2011.