ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2131/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantele I.A. și N.V. au solicitat în

contradictoriu cu pârâtul Procurorul Șef al Direcției Naționale Anticorupție

suspendarea executării Deciziei nr. 207 din 07 iulie 2009.

În motivarea

acțiunii, reclamantele au arătat că prin actul atacat s-a dispus suspendarea

Deciziei nr. 84 din 09 martie 2009 prin care se acordase sporul de risc și

suprasolicitare neuropsihică de 50%. Decizia este nelegală, întrucât

suspendarea actului se putea dispune doar de instanța de judecată. De asemenea,

decizia are caracter retroactiv și li se diminuează drepturile salariale.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 3054 din 6 octombrie 2009 a respins acțiunea formulată de

reclamantă, reținând că în speță, ambele condiții necesare suspendării sunt

îndeplinite.

Astfel, reține

instanța, actul atacat intră la o primă analiză în contradicție cu dispoziții

din hotărâri judecătorești executorii.

De asemenea, actul

atacat pare a fi în conflict cu dispozițiile art. 74 alin. (2) din Legea nr.

303/2004 operându-se o diminuare a drepturilor salariale ale magistraților.

În ceea ce privește

paguba iminentă, se constată că actul atacat are consecințe patrimoniale

negative asupra reclamanților producându-se lună de lună o diminuare a

drepturilor salariale.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție,

în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

La termenul din 5

februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, constatând că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la

strigarea pricinii, deși procedura de citare a fost legal îndeplinită, a dispus

suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Datorită faptului că

în termen de un an de la suspendare niciuna dintre părți nu a solicitat

repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta

Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, din oficiu, în condițiile

prevăzute de art. 252 C. proc. civ., respectiv a fixat termen, cu citarea

părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art.

248 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: „orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an”, iar potrivit art. 249 C. proc. civ.

„perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în

vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes”.

Cum, în speță, de la

data suspendării cauzei și până la repunerea acesteia pe rol, pricina a rămas

în nelucrare din vina părților și având în vedere că nu s-au îndeplinit niciun

fel de acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea,

astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face

aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din

oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție

împotriva Sentinței civile nr. 3054 din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 aprilie 2011.