ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2569/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin decizia nr. 17 din 14 ianuarie 2009 Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat recursul formulat de pârâta G.M.L. împotriva deciziei civile nr. 325 din noiembrie 2008 a Tribunalului Buzău. Împotriva acestei decizii G.M.L. a formulat contestație în anulare, solicitând rejudecarea recursului, invocând dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Prin decizia nr. 807 din 29 octombrie 2009 Curtea de Apel Ploiești a respins contestația în anulare ca nefondată. La 3 noiembrie 2008 contestatoarea a declarat recurs împotriva acestei decizii, pe care l-a motivat ulterior, la 20 aprilie 2010, susținând că prin decizia pronunțată în recurs s-a făcut o gravă eroare materială în sensul că a fost obligată să plătească sultă intimatului-reclamant, căruia i s-a atribuit în natură bunul supus partajului.

Examinând recursul în raport de dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, urmând a-l respinge. Dispozițiile mai sus menționate stabilesc că hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. Or, decizia atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești ca instanță de recurs, devenind în baza dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., irevocabilă. Aceasta înseamnă că, declarând recurs împotriva unei hotărâri date în contestație în anulare de o instanță de recurs, contestatoarea nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului în această materie, motiv pentru care Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul contestatoarei G.M.L. împotriva deciziei nr. 807 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.