ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2569/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra recursului de față;

Prin decizia nr. 17 din 14 ianuarie 2009 Curtea

de Apel Ploiești a respins ca nefondat recursul formulat de pârâta G.M.L. împotriva

deciziei civile nr. 325 din noiembrie 2008 a Tribunalului Buzău.

Împotriva acestei decizii G.M.L. a formulat contestație

în anulare, solicitând rejudecarea recursului, invocând dispozițiile art. 318 C.

proc. civ.

Prin decizia nr. 807 din

29 octombrie 2009 Curtea de Apel Ploiești a respins contestația în anulare ca nefondată.

La 3 noiembrie 2008 contestatoarea

a declarat recurs împotriva acestei decizii, pe care l-a motivat ulterior, la

20 aprilie 2010, susținând că prin decizia pronunțată în recurs s-a făcut o gravă

eroare materială în sensul că a fost obligată să plătească sultă intimatului-reclamant,

căruia i s-a atribuit în natură bunul supus partajului.

Examinând recursul în

raport de dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că

acesta este inadmisibil, urmând a-l respinge.

Dispozițiile mai sus menționate

stabilesc că hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi

de atac ca și hotărârea atacată.

Or, decizia atacată a

fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești ca instanță de recurs, devenind în baza

dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., irevocabilă.

Aceasta înseamnă că, declarând

recurs împotriva unei hotărâri date în contestație în anulare de o instanță de recurs,

contestatoarea nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului

în această materie, motiv pentru care Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul contestatoarei G.M.L. împotriva deciziei nr. 807 din 29 octombrie 2009

a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 aprilie 2010.