ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2063/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Gorj, secția

comercială, prin sentința comercială nr. 6 din 19 ianuarie 2010 a admis în parte contestația formulată de petiționarul C.I. în contradictoriu cu pârâtele S.N.L.O.

SA Târgu-Jiu și SC U.E.F. MOTRU SA în sensul că s-a dispus anularea art. 2 din

mandatul nr. 1507 din 2 martie 2009 emis de S.N.L.O. SA și reintegrarea

acestuia în funcție conform contractului de mandat nr. 6048 din13 octombrie

2008 și obligarea la plata drepturilor bănești cuvenite potrivit contractului,

actualizate la data plății până la reintegrarea sa în funcție.

De asemenea, prin

încheierea de ședință din camera de consiliu din 16 februarie 2010 a fost respinsă ca nefondată cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantul C.I.

privind sentința comercială nr. 6 din 19 ianuarie 2010 a Tribunalului Gorj, secția comercială.

În fundamentarea

acestei soluții instanța de fond a reținut, în principal că, între reclamant în

calitatea de mandatar și pârâta SC U.E.F. MOTRU SA în calitatea de mandant s-a

încheiat contractul de mandat nr. 6048 din 13 octombrie 2008 pe o durată de 4

ani.

Conform clauzelor

contractuale, părțile au stabilit obiectul contractului, obligațiile reciproce

și drepturile corelative, la art. 10 fiind prevăzute modalitățile de modificare

a contractului iar la art. 11 clauzele de încetare a contractului de mandat.

Părțile au convenit

ca revocarea directorului general să fie făcută în una din următoarele situații:

în cazul neîndeplinirii uneia sau mai multor obligații prevăzute în contract,

nerespectarea hotărârii AGA a U.E.F. MOTRU SA și alte cauze prevăzute de lege.

În baza acestui

contract, C.I. a desfășurat activitate la SC U.E.F. MOTRU SA ca director

general, fiind remunerat corespunzător convenției nr. 6048 din 13 octombrie

2008 până la data de 2 martie 2009, când a fost revocat unilateral prin

mandatul contestat.

Chestiunea de drept

constă în aceea dacă în executarea contractului de mandat comercial părțile

și-au executat obligațiile contractuale cu bună credință, cu respectarea

legislației în vigoare și dacă poate fi revocat unilateral contractul de mandat

în raport de prevederile art. 11 și de dispozițiile art. 371-391 C. com.

raportat la art. 1532 și următoarele C. civ., art. 2 și următoarele din O.G.

nr. 79/2008 precum și art. 110-158 din Legea nr. 31/1990, principiile

fundamentale ale codului muncii, normele constituționale și prevederile

Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În cauză, revocarea

mandatului nu este motivată de către pârâte și nu rezultă din nici o probă că

reclamantul în calitatea de director nu a îndeplinit una sau mai multe

obligații prevăzute în contract sau că nu a respectat hotărârile AGA ale SC U.E.F.

SA Motru.

Prin emiterea

mandatului nr. 1507 din 2 martie 2009, pârâtele au procedat la o revocare

abuzivă deoarece nu s-a făcut dovada unei juste cauze așa cum prevăd

dispozițiile legale, între părți încheindu-se un mandat comercial care se

supune reglementării Codului comercial și a Legii nr. 31/1990 și nu

dispozițiilor Codului civil, nefiind vorba de un mandat civil.

Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 152 din 30 iunie 2010 a admis apelurile declarate de pârâtele SC U.E.F. MOTRU SA și S.N.L.O. SA împotriva sentinței

comerciale nr. 6 din 19 ianuarie 2010 a Tribunalului Gorj, secția comercială,

și a schimbat sentința apelată în sensul că a respins acțiunea formulată de

reclamantul C.I., obligându-l pe acesta și la plata a câte 1.783 lei către

fiecare pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.

În abordarea acestei

soluții, instanța de apel a dat o altă interpretare normelor legale expuse

anterior, stabilind că în mod greșit s-a reținut că mandatul comercial nu poate

fi revocat unilateral decât dacă se dovedește o justă cauză, când în realitate

mandatul poate fi revocat oricând, chiar fără justă cauză, însă în această

situație revocarea dă naștere la despăgubiri.

Este adevărat că prin

contractul de mandat enunțat părțile au stabilit o configurație proprie a

raporturilor lor juridice (s-a prevăzut revocarea unilaterala a contractului la

pct. b în cazul neîndeplinirii uneia sau mai multor obligații prevăzute în

contract; nerespectarea hotărârilor AGEA a SC U.E.F. MOTRU SA; alte cauze

prevăzute de lege) iar prin mandatul nr. 1509/2009 nu s-au arătat motivele

revocării în funcția de director general însă aceasta nu conferă mandatarului

drepturi mai mari decât cele prevăzute de lege. Deci, faptul că în mandatul nr.

1507/2009, ce formează obiectul cauzei, nu s-au menționat cauzele care au

condus la încetarea contractului de mandat nu-i dă dreptul reclamantului la reintegrarea

în funcția avută ci numai dreptul la despăgubiri numai dacă revocarea a fost

făcută fără justă cauză.

Notificarea revocării

mandatului cu 30 zile înainte de data efectivă a încetării mandatului incumbă

părților în cazul încetării mandatului ca urmare a renunțării petentului la

contract sau ca urmare a acordului părților. Pentru situația prevăzută la art. 11

lit. b), (revocare unilaterală din partea mandantului) nu era prevăzută o

asemenea obligație. Astfel, în art. 11 alin. (2) din contractul enunțat se

prevede că, „contractul își încetează efectele în cazurile prevăzute la lit. c)

și lit. d) de mai sus numai ulterior notificării de către partea interesată a

încetării acesteia cu cel puțin 30 zile calendaristice înainte de data efectivă

de încetare”.

Deci, nu se face

referire și la situația de încetare a mandatului prevăzută de art. 11 lit. b).

Faptul că la data

emiterii mandatului de revocare din funcția de director, intimatul-reclamant se

afla în concediu medical este irelevant căci nu-i sunt aplicabile dispozițiile

Codului muncii.

Mandatul

reclamantului a fost pus în discuția A.G.O.A. din 3 martie 2009, deci și față

de dubla sa calitate nu putea fi reintegrat pe funcția avută. Procedând astfel

a fost anulată și hotărârea A.G.O.A. menționată.

Indiferent de

calitatea de administrator al societății și/sau director general, numai în

cazul revocării mandatului fără justă cauză mandatarul are dreptul la

despăgubiri, dar nu și la reintegrarea pe funcție.

Revocarea mandatului

nu s-a făcut fără justă cauză, astfel că cererea reclamantului de a se i acorda

despăgubiri este nefondată.

Împotriva deciziei

nr. 152 din 30 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

a promovat recurs, reclamantul C.I., care a criticat această hotărâre

judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 5, 7, 8

și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, într-o primă teză prin modificarea

deciziei atacate în sensul respingerii apelurilor declarate de cele două

pârâte, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinței dată în fond, în

sensul cuantificării drepturilor bănești.

Pretențiile calculate

de la data revocării din funcție și până la pronunțarea sentinței fondului

reprezintă 830,88 lei/zi brut și 97.217 lei actualizați la data plății, adică

diferența dintre veniturile nete ce puteau fi obținute ca director general în

sumă de 136.059 lei și veniturile nete acordate ca și consilier juridic în sumă

de 38.842 lei.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat cu precădere împrejurarea că revocarea din

funcție s-a făcut unilateral și fără nici o justificare, fără notificare și

fără nici o acuzație iar raportul Comisiei de Cenzori a SC U.E.F. MOTRU SA nu

poate fi luat în considerație, fiind încheiat ulterior revocării.

Intimatele pârâte au

depus întâmpinări prin care au cerut respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse

de recurentul-reclamant, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite

recursul, în limitele și pentru considerentele care urmează a fi expuse.

Apare cât se poate de

evident că între pârâta SC U.E.F. MOTRU SA în calitatea de mandant și

reclamantul C.I. în calitatea de mandatar, denumit director general, a fost

încheiat contractul de mandat nr. 6048 din 13 octombrie 2008, guvernat de

dispozițiile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și O.U.G. nr. 79/2008,

pe o perioadă de 4 ani începând cu data de 1 octombrie 2008.

Obiectul contractului

a fost determinat la art. 2 din contract, directorului general fiindu-i

încredințată conducerea, organizarea, reprezentarea și gestionarea activității SC

U.E.F. MOTRU SA, potrivit legii și statutului, pe baza obiectivelor și

criteriilor de performanță negociate de părți și anexate prezentului contract,

acesta reprezentând societatea în raporturile cu terții și purtând răspunderea

pentru modul în care înfăptuiește actele de administrare a societății, în

concordanță cu hotărârile Consiliului de Administrație sau Adunării Generale a

Acționarilor.

Toate obligațiile și

drepturile directorului general au fost precizate detaliat și explicit la art. 4

intitulat „drepturile și obligațiile directorului general”, în sarcina lui

fiind instituită răspunderea cu luarea tuturor măsurilor aferente conducerii

societății, în limitele obiectului de activitate al societății și cu

respectarea competențelor exclusive rezervate de lege, statutul societății și

hotărârea Consiliului de Administrație sau Adunării Generale a Acționarilor.

Tot ca o obligație

care ține de esența contractului de mandat este și aceea de îndeplinire a

obiectivelor și criteriilor de performanță stabilite de comun acord de părțile

contractului de mandat.

Așa cum au fost

negociate clauzele contractului, revocarea directorului general nu poate fi

făcută decât în cazurile limitativ și expres reglementate de art. 11 lit. b)

din convenția părților și anume:

- neîndeplinirea

uneia sau mai multor obligații asumate contractual;

- nerespectarea

hotărârilor Adunării Generale a Acționarilor a SC U.E.F. MOTRU SA și

- alte cauze

prevăzute de lege.

Măsura dispusă prin

mandatul nr. 1507 din 2 martie 2009 a S.N.L.O. care la pct. 2 a eliberat din

funcția de director general al SC U.E.F. MOTRU SA pe reclamantul C.I. corect a

fost anulată de prima instanță, cu motivarea că mandatul comercial nu putea fi

revocat decât în condițiile restrictive impuse de voința liber exprimată a

părților atunci când au negociat clauzele de la art. 11 lit. b) din contractul

de mandat nr. 6048 din 13 octombrie 2008.

Întreaga documentație

existentă la dosarul cauzei confirmă apărarea reclamantului, constantă în toate

fazele procesuale și anume că nu s-a făcut dovada identificării obligațiilor

contractuale care nu au fost îndeplinite în exercitarea mandatului încredințat

și care sunt împrejurările concrete care atrag o eventuală culpă.

Deși pârâta SC U.E.F.

MOTRU SA, la rândul ei a susținut prin întâmpinări și motivele de apel că

mandatul în speță poate fi revocat oricând, în mod unilateral, chiar dacă este

cu termen, mandantul putând oricând să-l constrângă pe mandatarul C.I., a

acreditat o teză care nu poate fi primită, având în vedere că totuși părțile au

stabilit de comun acord și expres reglementat numai o categorie de clauze care

conduc la revocarea mandatului de natură comercială.

Deși instanța de

apel, în baza rolului activ conferit de dispozițiile art. 129 C. proc. civ.,

prin încheierea de ședință de la 26 mai 2010 a dispus efectuarea unei adrese către Comisia de Cenzori a SC U.E.F. MOTRU SA în scopul de a întocmi o analiză a

realizării indicatorilor de performanță presupuse de funcția de director a

reclamantului, pe perioada ianuarie 2008 – martie 2009 până la revocarea

acestuia din funcție, precum și depunerea hotărârilor Consiliului de

Administrație pentru aceiași perioadă, documentele respective nu au fost

suficiente pentru a proba culpa în îndeplinirea obligațiilor mandatului

potrivit contractului expus și analizat anterior.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a admite recursul reclamantului C.I. împotriva deciziei nr. 152

din 30 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, pe

care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., o va

modifica în sensul că va respinge apelul ca nefondat.

În baza art. 274 C.

proc. civ., urmează a obliga intimații la plata sumei de 1000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul C.I. împotriva deciziei nr. 152 de la 30 iunie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

Modifică decizia recurată și

respinge apelul ca nefondat.

Obligă intimații la plata sumei

de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 26 mai 2011.