ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3934/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3934/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
contestației în anulare
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul acestei instanțe
SC U.E.F.M. SA
MOTRU au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2063 din 26
martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
comercială, în dosarul nr. 5707/95/2009.
Motivând
contestația, petenta arată că dezlegarea dată de instanța de recurs este
rezultatul unei greșeli materiale în sensul prevăzut de art. 318 C. proc. civ.,
dat fiind că – în mod eronat – s-a apreciat că instanța de apel a dat o
interpretare greșită normelor conținute de art. 371 – 391 C. com., raportat la
art. 371-391 C. proc. civ., raportat la art. 1532 și urm. C. civ., art. 2 și
următoarele din O.G. nr. 79/2008 și art. 110 – 158 din Legea nr. 31/1990
coroborate cu prevederile art. 11 din contractul de mandat.
Se mai
susține că instanța de recurs a reținut în mod eronat că întreaga documentație
depusă în apărare nu a făcut dovada obligațiilor contractuale care nu au fost
îndeplinite în exercitarea mandatului, considerându-se că ar fi insuficientă
pentru a stabili culpa reclamantei deși, chiar comisia de cenzori a
SC U.E.F.M.
SA a întocmit o listă a indicatorilor de performanță din care a rezultat fără
echivoc culpa
reclamantei în îndeplinirea obligațiilor stabilite prin contractul
de mandat.
Aducând
în discuție o serie de acte, concretizate prin înscrisurile de la dosar, bilanțul
contabil și rapoarte comisiei de cenzori, contract nr. 4992 din 7 octombrie
2008 din care se pretinde dovedirea faptului că cheltuielile societății nu s-au
redus, ci au crescut, contestatoarea concluzionează că revocarea mandatului nu
s-a făcut fără o justă cauză și că despăgubirile acordate sunt fondate.
Analizând
actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că:
Prin
sentința nr. 6 din 19 ianuarie 2010, Tribunalul Gorj, secția comercială, a
admis în parte contestația formulată de
C.I.
, în contradictoriu cu pârâtele
S.N.L.O. SA TG.
JIU și
SC U.E.F.M. SA, în sensul că s-a dispus anularea art. 2 din
mandatul nr. 1507 din 2 martie 2009 emis de
S.N.L.O. SA și
reintegrarea acestuia în funcție conform contractului de mandatul nr. 1507 din 2
martie 2009 emis de S.N.L.O. SA și reintegrarea acestuia în funcție conform
contractului de mandat nr. 6048 din 13 octombrie 2008 și obligația la plata
drepturilor bănești cuvenite conform contractului, actualizate la datoria plății
până a reintegrarea lor în fucnție.
Apelurile declarate
de
SC U.E.F.M. SA și
S.N.L.O. SA împotriva sentinței au fost
admise prin decizia nr. 112 din 30 iunie 2010 de Curtea de Apel Craiova, secția
comercială, care a schimbat sentința, în sensul că a respins acțiunea
reclamantului obligându-l la plata a câte 1783 lei pentru fiecare pârâtă cu
titlu de cheltuieli de judecată.
Recursul declarat de
reclamantul C.I. împotriva acestei decizii a fost admis ca fondat de Înalta
Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2063 din 26 mai 2011 prin care
decizia a fost recurată, iar apelul respins ca nefondat.
În raport de
criticile aduse deciziei, instanța de recurs a reținut, în esență, că măsura
dispusă de S.N.L.O. SA TG.
JIU din funcția de director al SC V.E.T. MOTRU SA a
reclamantului a fost corect anulată de prima instanță cu motivarea că mandatul
comercial nu putea fi revocat decât în condiții restrictive impuse prin
contractul de mandat nr. 6048 din 13 octombrie 2008.
Contestația în
anulare este nefondată pentru următoarele considerente:
Conform art. 318
alin. (1) teza 1 C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs sunt
susceptibile de a fi atacate cu
contestație în
anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Prin reglementarea
acestei căi extraordinare de atac instanțele au posibilitatea retractării
propriilor hotărâri irevocabile pentru motivul expres și limitat enumerat ce
vizează aspecte formale ale judecății în recurs, iar nu aprecieri asupra
fondului dreptului litigios, fiind exclusă verificarea unei reexaminări a
fondului sau reanalizarea probelor.
În consecință, prin
această cale de atac nu poate fi deschisă calea unui recurs la recurs, ci se au
în vedere greșeli materiale pe care instanța de recurs le-a considerat prin
confundarea unor elemente sau a unor date materiale.
În cauza dedusă
judecății,
contestatoarea invocă interpretarea
greșită a unor norme legale ce și-au găsit incidența în cauză, precum și
aprecierea greșită a probelor de către instanțe, probe prin care contestatoarea
consideră că a dovedit neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor contractuale de
către intimată.
Or, așa
cum s-a arătat anterior, instanței nu-i este permis ca în cadrul contestației
în anulare să reanalizeze și să reaprecieze fondul litigiului ori a probelor
administrate în cauză pentru că altfel s-ar deschide calea recursului la
recurs, situație exclusă de textul de lege invocat.
În
consecință, urmează ca pentru considerentele expuse contestația în anulare să
fie respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
contestația în anulare formulată de contestatoarea SC U.E.F.M. SA MOTRU
împotriva deciziei nr. 2063 din 26 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția comercială, pronunțată în dosarul nr. 5707/95/2009.
Obligă
contestatoarea să plătească intimatului C.I. suma de 500 lei cheltuieli de
judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
30 noiembrie 2011.