ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3934/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe SC U.E.F.M. SA MOTRU au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2063 din 26 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 5707/95/2009. Motivând contestația, petenta arată că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale în sensul prevăzut de art. 318 C. proc. civ., dat fiind că – în mod eronat – s-a apreciat că instanța de apel a dat o interpretare greșită normelor conținute de art. 371 – 391 C. com., raportat la art. 371-391 C. proc. civ., raportat la art. 1532 și urm. C. civ., art. 2 și următoarele din O.G.

nr. 79/2008 și art. 110 – 158 din Legea nr. 31/1990 coroborate cu prevederile art. 11 din contractul de mandat. Se mai susține că instanța de recurs a reținut în mod eronat că întreaga documentație depusă în apărare nu a făcut dovada obligațiilor contractuale care nu au fost îndeplinite în exercitarea mandatului, considerându-se că ar fi insuficientă pentru a stabili culpa reclamantei deși, chiar comisia de cenzori a SC U.E.F.M. SA a întocmit o listă a indicatorilor de performanță din care a rezultat fără echivoc culpa reclamantei în îndeplinirea obligațiilor stabilite prin contractul de mandat.

Aducând în discuție o serie de acte, concretizate prin înscrisurile de la dosar, bilanțul contabil și rapoarte comisiei de cenzori, contract nr. 4992 din 7 octombrie 2008 din care se pretinde dovedirea faptului că cheltuielile societății nu s-au redus, ci au crescut, contestatoarea concluzionează că revocarea mandatului nu s-a făcut fără o justă cauză și că despăgubirile acordate sunt fondate. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că: Prin sentința nr. 6 din 19 ianuarie 2010, Tribunalul Gorj, secția comercială, a admis în parte contestația formulată de C.I. , în contradictoriu cu pârâtele S.N.L.O. SA TG. JIU și SC U.E.F.M. SA, în sensul că s-a dispus anularea art. 2 din mandatul nr. 1507 din 2 martie 2009 emis de S.N.L.O.

SA și reintegrarea acestuia în funcție conform contractului de mandatul nr. 1507 din 2 martie 2009 emis de S.N.L.O. SA și reintegrarea acestuia în funcție conform contractului de mandat nr. 6048 din 13 octombrie 2008 și obligația la plata drepturilor bănești cuvenite conform contractului, actualizate la datoria plății până a reintegrarea lor în fucnție. Apelurile declarate de SC U.E.F.M. SA și S.N.L.O. SA împotriva sentinței au fost admise prin decizia nr. 112 din 30 iunie 2010 de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, care a schimbat sentința, în sensul că a respins acțiunea reclamantului obligându-l la plata a câte 1783 lei pentru fiecare pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată. Recursul declarat de reclamantul C.I.

împotriva acestei decizii a fost admis ca fondat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2063 din 26 mai 2011 prin care decizia a fost recurată, iar apelul respins ca nefondat. În raport de criticile aduse deciziei, instanța de recurs a reținut, în esență, că măsura dispusă de S.N.L.O. SA TG. JIU din funcția de director al SC V.E.T. MOTRU SA a reclamantului a fost corect anulată de prima instanță cu motivarea că mandatul comercial nu putea fi revocat decât în condiții restrictive impuse prin contractul de mandat nr. 6048 din 13 octombrie 2008. Contestația în anulare este nefondată pentru următoarele considerente: Conform art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs sunt susceptibile de a fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

Prin reglementarea acestei căi extraordinare de atac instanțele au posibilitatea retractării propriilor hotărâri irevocabile pentru motivul expres și limitat enumerat ce vizează aspecte formale ale judecății în recurs, iar nu aprecieri asupra fondului dreptului litigios, fiind exclusă verificarea unei reexaminări a fondului sau reanalizarea probelor. În consecință, prin această cale de atac nu poate fi deschisă calea unui recurs la recurs, ci se au în vedere greșeli materiale pe care instanța de recurs le-a considerat prin confundarea unor elemente sau a unor date materiale. În cauza dedusă judecății, contestatoarea invocă interpretarea greșită a unor norme legale ce și-au găsit incidența în cauză, precum și aprecierea greșită a probelor de către instanțe, probe prin care contestatoarea consideră că a dovedit neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor contractuale de către intimată.

Or, așa cum s-a arătat anterior, instanței nu-i este permis ca în cadrul contestației în anulare să reanalizeze și să reaprecieze fondul litigiului ori a probelor administrate în cauză pentru că altfel s-ar deschide calea recursului la recurs, situație exclusă de textul de lege invocat. În consecință, urmează ca pentru considerentele expuse contestația în anulare să fie respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC U.E.F.M. SA MOTRU împotriva deciziei nr. 2063 din 26 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, pronunțată în dosarul nr. 5707/95/2009. Obligă contestatoarea să plătească intimatului C.I. suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2011.