ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7324/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 687 din 30 aprilie

2010 a Tribunalului Maramureș a fost respinsă acțiunea civilă promovată de

către reclamantul B.T. în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin

Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut că prin Sentința penală nr. 88/1972

pronunțată de Tribunalul Militar Iași a fost condamnat la 3 ani închisoare

pentru infracțiunea de neprezentare la încorporare, prevăzută de art. 354 alin.

(2) C. pen., faptă în vigoare la momentul condamnării reclamantului.

Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate

acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 în art. 1

alin. (3) prevede următoarele: „constituie condamnare cu caracter politic și

condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru

orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a

urmărit unul din scopurile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr.

214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă

persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice,

persoanele împotriva cărora au fost dispuse din motive politice măsuri

administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de

împotrivire cu arma și de răsturnare prin forță a regimului comunist …”.

Înalta Curte de

Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr. 32 din 16 noiembrie 2009

pronunțată, în recurs în interesul legii, a stabilit că faptele persoanelor

care, din motive de conștiință, refuzau satisfacerea serviciului militar

obligatoriu, cel mai frecvent determinate de apartenența la organizația

religioasă „Martorii lui Iehova” și au fost încadrate în dispozițiile art. 354

și respectiv art. 334 C. pen., nu au caracter politic în sensul art. 1 alin.

(3) din Legea nr. 221/2009.

Apelul declarat de

reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins prin Decizia nr. 307/A/2010

din 11 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale pentru minori și familii.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele considerente:

Potrivit Deciziei nr.

32 din 16 noiembrie 2009 publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 137 din

2 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra

recursului în interesul legii promovat de Procurorul General al României în

interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. a) din

Decretul-lege nr. 118/1990, în sensul că persoanele condamnate definitiv pentru

infracțiunile contra capacității de apărare a țării prevăzute de art. 334 și

354 C. pen., săvârșite din motive de conștiință, nu pot beneficia de drepturile

acordate persoanelor persecutate din motive politice.

Instanța supremă

pronunțându-se în interpretarea obligatorie a legii în sensul că o condamnare

în temeiul art. 354 C. pen., cum este aceea suferită de reclamant, nu

reprezintă o condamnare cu caracter politic, această interpretare fiind

conformă și cu jurisprudența actuală a CEDO.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul B.T. invocând motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut următoarele

critici de nelegalitate:

Atât instanța de fond

cât și cea de apel ar fi trebuit să analizeze temeinicia cererii prin prisma

dispozițiilor legale invocate prin acțiune, respectiv Legea nr. 221/2009, care

face trimitere la O.U.G. nr. 214/1999.

Potrivit temeiului de

drept, caracterul politic al unei condamnări este condiționat nu de natura

infracțiunii, ci de scopul urmărit prin săvârșirea ei.

Cu alte cuvinte, în

aprecierea caracterului politic al condamnării instanța nu trebuie să analizeze

conținutul infracțiunii prin raportare la obligațiile constituționale sau

legislația în vigoare ci la scopul urmărit prin săvârșirea ei.

Prin raportare la

dispozițiile legale cuprinse în art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 221/2009,

sfera condamnărilor cu caracter politic și al vocației la măsuri reparatorii a

fost extinsă prin raportare la prevederile Decretului-lege nr. 118/1990.

Că, infracțiunea

săvârșită a vizat aprecierea, respectiv recunoașterea și respectarea unui drept

fundamental garantat de Constituție, respectiv acela de a-și exercita liber

cultul religios, astfel încât infracțiunea comisă are un evident caracter politic.

Față de cele expuse

recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei,

admiterea apelului și respectiv a acțiunii așa cum a fost formulată.

Examinând decizia

atacată în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul

nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Reclamantul a fost

condamnat prin Sentința penală nr. 88 din 28 martie 1972 a Tribunalului Militar

Iași, la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de insubordonare prevăzută de art. 357 C. pen.

Condamnarea

reclamantului pentru infracțiunea prevăzută de art. 357 C. pen., nu ține strict

de regimul dictatorial comunist, ci de cadrul instituțional și legal de

îndeplinire a unei obligații constituționale, de apărare a țării, iar prin

instituirea unei asemenea obligații pentru toți cetățenii, nu se poate

considera că a existat o persecuție politică.

Este nefondată și

critica potrivit căreia, instanța de apel greșit a invocat Decizia nr. 32 din

16 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite,

deoarece aceasta vizează aplicarea unitară a Decretului-lege nr. 118/1990 și nu

a Legii nr. 221/2009, întrucât instanța de apel a arătat considerentele pentru

care reclamantul nu a suferit o condamnare politică, ci a reținut că prin

această decizie s-a stabilit că persoanele condamnate pentru infracțiuni contra

capacității de apărare a țării, prevăzute de art. 334 și art. 354 C. pen.,

săvârșite din motive de conștiință nu pot beneficia de drepturile acordate

persoanelor persecutate din motive politice, în aplicarea unitară a

dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Decretul-lege nr. 118/1990

republicat, act normativ cu caracter reparator, ca și Legea nr. 221/2009.

În raport cu cele

expuse în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de

reclamantul B.T. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de reclamantul B.T. împotriva Deciziei civile nr. 307A din 11

noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2011.