ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6160/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin Sentința nr. 73 din 4 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC C.B. SA CLUJ-NAPOCA în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI BACĂU și a fost dispusă anularea Deciziei nr. 1608/2010 și a Proceselor-verbale nr. 5686, 5687, 5688, 5709 și 5803/2009. A fost obligată pârâta să emită avizele de plată pentru suma totală de 651.335 RON, cu plata dobânzii legale în sumă de 312.431,37 RON, calculată până la data de 15 noiembrie 2010 și în continuare, până la data emiterii avizelor, cu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta în calitate de executant a încheiat cu SC C. SA contractul nr. 113 din 22 octombrie 2007, prin care s-a obligat să execute, să finalizeze și să întrețină lucrările prevăzute în proiectul tehnic privind "LUCRĂRI DE ÎNCHIDERE ȘI ECOLOGIZARE A MINEI

RAFIRA-LUMINA - LUCRĂRI PENTRU STABILIZAREA HALDEI ASAU, JUDEȚUL BACĂU".

Lucrările ce au făcut obiectul contractului de achiziție publică au fost finanțate în condițiile prevăzute de H.G. nr. 1008/2006 privind aprobarea închiderii definitive și monitorizării factorilor de mediu post închidere a unor mine și cariere, etapa a IX-a. Ulterior, părțile au încheiat mai multe acte adiționale prin care obiectul contractului a fost completat succesiv cu lucrările enumerate în actele adiționale încheiate, respectiv lucrări anuale de remedieri, intervenții, calamități, documentații, avize, monitorizare post-închidere - mina Lumina Rafira Asau. Conform procedurii de decontare, organul fiscal a încheiat procese-verbale de control fiscal, obiect al acțiunii judiciare, prin care a refuzat plata deconturilor justificative prezentate de reclamantă.

A fost parcursă procedura fiscală prevăzută de art. 205 C. proc. fisc., iar în urma contestației formulate a fost emisă Decizia nr. 1608 din 01 octombrie 2010, atacată în prezenta cauză. Prin această decizie s-a respins contestația reclamantei, motivat în principal de faptul că lucrările pentru care au fost întocmite deconturi justificative nu au fost prevăzute cu sursă de finanțare în H.G. nr. 1008/2006. Obligațiile asumate de către reclamantă prin Contractul nr. 113 din 22 noiembrie 2007 constau în lucrări de închidere și ecologizare a minei Rafira Lumina - lucrări de stabilizare a haldei Asau, jud. Bacău. Potrivit art. 3.1 din contract, durata de executarea a lucrărilor, asumate de către reclamanta a fost de 12 luni.

Contractul a fost încheiat la data de 22 noiembrie 2007. Prin Actul adițional nr. 1 din 31 ianuarie 2008 părțile au prevăzut că "valoarea taxelor și lucrărilor de închidere și ecologizare, care se decontează în anul 2008 este modificată, conform anexei". Din conținutul actelor adiționale, Curtea reține, în esență, faptul că raportul inițial dintre părți a suferit unele modificări, prin voința bilaterală a acestora, iar modificările intervenite au privit unele aspecte ale contractului, respectiv valoarea lucrărilor, dar nu valoarea totală a lucrărilor, durata de execuție și, aspect deosebit de important, sursele de finanțare a lucrărilor ce s-au executat. Din probele administrate rezultă că finanțarea lucrărilor ce au făcut obiectul contractului s-a realizat din fondurile alocate în acest scop prin H.G.

nr. 1008/2006 privind aprobarea închiderii definitive și monitorizării factorilor de mediu post închidere a unor mine și cariere, etapa a IX-a. Prin deconturile depuse, evidențiate anterior, reclamanta a solicitat decontarea lucrărilor efectuate în considerarea dispozițiilor poziției 55 din Anexa 1 la H.G. nr. 1008/2009, unde se arată că se decontează lucrări de remedieri, intervenții calamități, documentații, avize, monitorizare post-închidere. Instanța de fond a reținut că opunerea organului fiscal la decontarea acestor sume este nejustificată. Deconturile justificative, întocmite și depuse de către reclamantă au în vedere lucrările executate de către aceasta în lunile ianuarie - aprilie 2009. Din actele adiționale depuse rezultă cu certitudine o schimbare a poziției autorității contractante referitoare la sursa de finanțare.

Trebuie relevat faptul că părțile au încheiat un contract de achiziție publică cu finanțare de la bugetul de stat. Administratorul acestui buget, autoritatea executivă a indicat, prin H.G. nr. 1009/2006 sursa de finanțare a lucrărilor ce erau necesare a se executa la acel moment. În aceiași măsură, autoritatea publică executivă, ce a prevăzut necesitatea efectuării lucrărilor pentru a căror executare a emis actul administrativ menționat anterior, are posibilitatea de a aprecia necesitatea și oportunitatea realizării lucrărilor ce au fost refuzate la decontare. Acordul acesteia există depus la dosar și este explicit, fără nici o îndoială în privința conținutului lui. Curtea apreciază că trebuie acordat prevalență principiului simetriei, fiind dovedit că cel ce a dispus inițial cu privire la fondurile necesare lucrărilor de închidere a minei, a dispus ulterior și în privința finanțării lucrărilor efectuate de către reclamantă.

Desigur organului fiscal pârât îi revenea obligația de a efectua verificarea lucrărilor realizate pentru a dispune plata efectivă. Curtea observă însă că prin voința dovedită a celui ce a ordonat plata inițială a avut loc o schimbare, în privința lucrărilor ulterioare. Nu prezintă relevanță că lucrările efectuate nu sunt de natura celor inițiale, atât timp cât s-a dovedit acordul în indicarea sursei de finanțare a lucrărilor executate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - instanța de fond a stabilit greșit cadrul procesual, pronunțând o hotărâre în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, fără ca această pârâtă să fie citată legal în cauză; - în mod greșit a fost admisă cererea reclamantei de plată a dobânzilor aferente perioadei de întârziere a plății sumelor cuprinse, în deconturile refuzate la plată, în condițiile în care pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău nu se face vinovată de soluționarea contestațiilor în faza administrativă; - primul capăt de cerere referitor la deconturile lunilor ianuarie - martie 2009, a fost în mod greșit soluționat de instanța de fond, deoarece contractul nr. 113/2007 încetase între părți anterior datei de 25 martie 2009, când s-a încheiat un act adițional având ca obiect prelungirea acestui capăt; - obiectivul Contractului nr. 113/2007 privind Lucrările de închidere și ecologizare la Mina Rafira - Lumina, lucrări pentru stabilizarea Haldei Asau, județul Bacău nu se încadrează în prevederile H.G.

nr. 1008/2006; - în mod greșit instanța a considerat admisibilă cererea de obligare a pârâtei la emiterea avizelor de plată pentru suma de 651335 RON, față de faptul că organele de control nu au o astfel de obligație, ci doar obligația de a efectua un control prin care să verifice modul în care au fost întocmite deconturile justificative privind cheltuielile efectuate. Totodată, un astfel de capăt de cerere nu a fost formulat de reclamantă prin contestația înregistrată pe calea administrativă. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și criticile formulate de recurentă și care se încadrează, din punct de vedere procedural, în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În mod neîntemeiat recurenta susține că Agenția Națională de Administrare Fiscală a figurat ca pârâtă în sentința atacată, fără a fi legal citată și fără a avea calitate procesuală, în realitate, după cum se poate constatat în dispozitivul respectivei sentințe și în lucrările dosarului de fond pârâtă fiind Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, aflată în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Referitor la lipsa de culpă invocată de recurentă în legătură cu întârzierea în soluționarea contestației reclamantei - intimate, aceasta este, de asemenea, o critică nefondată, deoarece recurenta însăși a înregistrat contestația, pe care apoi a trimis-o la Agenția Națională de Administrare Fiscală (București), după care aceeași contestație i-a fost transmisă spre competentă soluționare, emițându-se o decizie de respingere după mai multe luni de zile.

În ceea ce privește durata de valabilitate a contractului nr. 113/2007, în mod corect instanța de fond a constatat că acesta era valabil la data actului adițional de prelungire a duratei sale, deoarece acest contract a avut o valabilitate inițială de 12 luni, ce trebuie raportată la data intrării sale în vigoare, respectiv la data Ordinului de începere a lucrărilor din 27 martie 2008 emis de către SC C. S.A. (dată la care au fost îndeplinite cumulativ toate condițiile contractuale pentru demararea lucrărilor, inclusiv predarea amplasamentului de către Ministerul Economiei și Finanțelor - DGRM). În ceea ce privește încadrarea lucrărilor efectuate în prevederile H.G.

nr. 1008/2006, în mod corect instanța de fond a reținut că acestea se înscriu în categoria prevăzută de poziția 55 anexa 1 la hotărârea de guvern menționată - "Lucrări anuale de remedieri, intervenții, calamități, documentații, avize, monitorizare post - închidere", fiind susținute financiar din surse bugetare special create în scopul realizării Programelor anuale de conservare, închidere, reconstrucție ecologică și activități post - închidere. În acest sens lucrările ce au făcut obiectul contractului nr. 113/2007 și al actelor adiționale au fost lucrări post închidere, de stabilizare a haldei Asau, impuse de nevoia prevenirii calamităților. De menționat că pentru lucrări efectuate în temeiul aceluiași contract, în anul 2008, recurenta - pârâtă avizase integral deconturile lunare aferente, fără a susține că astfel de lucrări exced anexei 1, poz.

55 a H.G. nr. 1008/2006. Referitor la obligația emiterii unor avize, aceasta rezultă din textul art. 4 alin. (7) al H.G. nr. 1008/2006, potrivit căruia "Deconturile justificative vor fi verificate și avizate de direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, după caz, unde se localizează obiectivul la care s-au efectuat lucrările de închidere (…). Pentru considerentele menționate, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău împotriva Sentinței nr. 73 din 4 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 decembrie 2011.