ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6160/2011

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin Sentința nr. 73 din 4 februarie 2011 a

Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC C.B. SA

CLUJ-NAPOCA în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ A

FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI BACĂU și a fost dispusă anularea Deciziei nr.

1608/2010 și a Proceselor-verbale nr. 5686, 5687, 5688, 5709 și 5803/2009.

A fost obligată

pârâta să emită avizele de plată pentru suma totală de 651.335 RON, cu plata

dobânzii legale în sumă de 312.431,37 RON, calculată până la data de 15

noiembrie 2010 și în continuare, până la data emiterii avizelor, cu cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta în calitate de executant a

încheiat cu SC C. SA contractul nr. 113 din 22 octombrie 2007, prin care s-a

obligat să execute, să finalizeze și să întrețină lucrările prevăzute în

proiectul tehnic privind "LUCRĂRI DE ÎNCHIDERE ȘI ECOLOGIZARE A MINEI

RAFIRA-LUMINA - LUCRĂRI PENTRU STABILIZAREA HALDEI ASAU, JUDEȚUL BACĂU".

Lucrările ce au făcut

obiectul contractului de achiziție publică au fost finanțate în condițiile

prevăzute de H.G. nr. 1008/2006 privind aprobarea închiderii definitive și

monitorizării factorilor de mediu post închidere a unor mine și cariere, etapa

a IX-a.

Ulterior, părțile au

încheiat mai multe acte adiționale prin care obiectul contractului a fost

completat succesiv cu lucrările enumerate în actele adiționale încheiate,

respectiv lucrări anuale de remedieri, intervenții, calamități, documentații,

avize, monitorizare post-închidere - mina Lumina Rafira Asau.

Conform procedurii de

decontare, organul fiscal a încheiat procese-verbale de control fiscal, obiect

al acțiunii judiciare, prin care a refuzat plata deconturilor justificative

prezentate de reclamantă.

A fost parcursă

procedura fiscală prevăzută de art. 205 C. proc. fisc., iar în urma

contestației formulate a fost emisă Decizia nr. 1608 din 01 octombrie 2010,

atacată în prezenta cauză.

Prin această decizie

s-a respins contestația reclamantei, motivat în principal de faptul că

lucrările pentru care au fost întocmite deconturi justificative nu au fost

prevăzute cu sursă de finanțare în H.G. nr. 1008/2006.

Obligațiile asumate

de către reclamantă prin Contractul nr. 113 din 22 noiembrie 2007 constau în

lucrări de închidere și ecologizare a minei Rafira Lumina - lucrări de

stabilizare a haldei Asau, jud. Bacău.

Potrivit art. 3.1 din

contract, durata de executarea a lucrărilor, asumate de către reclamanta a fost

de 12 luni. Contractul a fost încheiat la data de 22 noiembrie 2007.

Prin Actul adițional

nr. 1 din 31 ianuarie 2008 părțile au prevăzut că "valoarea taxelor și

lucrărilor de închidere și ecologizare, care se decontează în anul 2008 este

modificată, conform anexei".

Din conținutul

actelor adiționale, Curtea reține, în esență, faptul că raportul inițial dintre

părți a suferit unele modificări, prin voința bilaterală a acestora, iar

modificările intervenite au privit unele aspecte ale contractului, respectiv

valoarea lucrărilor, dar nu valoarea totală a lucrărilor, durata de execuție

și, aspect deosebit de important, sursele de finanțare a lucrărilor ce s-au

executat.

Din probele

administrate rezultă că finanțarea lucrărilor ce au făcut obiectul contractului

s-a realizat din fondurile alocate în acest scop prin H.G. nr. 1008/2006

privind aprobarea închiderii definitive și monitorizării factorilor de mediu

post închidere a unor mine și cariere, etapa a IX-a.

Prin deconturile

depuse, evidențiate anterior, reclamanta a solicitat decontarea lucrărilor

efectuate în considerarea dispozițiilor poziției 55 din Anexa 1 la H.G. nr.

1008/2009, unde se arată că se decontează lucrări de remedieri, intervenții

calamități, documentații, avize, monitorizare post-închidere. Instanța de fond

a reținut că opunerea organului fiscal la decontarea acestor sume este

nejustificată.

Deconturile

justificative, întocmite și depuse de către reclamantă au în vedere lucrările

executate de către aceasta în lunile ianuarie - aprilie 2009.

Din actele adiționale

depuse rezultă cu certitudine o schimbare a poziției autorității contractante

referitoare la sursa de finanțare.

Trebuie relevat

faptul că părțile au încheiat un contract de achiziție publică cu finanțare de

la bugetul de stat.

Administratorul

acestui buget, autoritatea executivă a indicat, prin H.G. nr. 1009/2006 sursa

de finanțare a lucrărilor ce erau necesare a se executa la acel moment.

În aceiași măsură,

autoritatea publică executivă, ce a prevăzut necesitatea efectuării lucrărilor

pentru a căror executare a emis actul administrativ menționat anterior, are

posibilitatea de a aprecia necesitatea și oportunitatea realizării lucrărilor

ce au fost refuzate la decontare.

Acordul acesteia

există depus la dosar și este explicit, fără nici o îndoială în privința

conținutului lui.

Curtea apreciază că

trebuie acordat prevalență principiului simetriei, fiind dovedit că cel ce a

dispus inițial cu privire la fondurile necesare lucrărilor de închidere a

minei, a dispus ulterior și în privința finanțării lucrărilor efectuate de

către reclamantă. Desigur organului fiscal pârât îi revenea obligația de a

efectua verificarea lucrărilor realizate pentru a dispune plata efectivă.

Curtea observă însă

că prin voința dovedită a celui ce a ordonat plata inițială a avut loc o

schimbare, în privința lucrărilor ulterioare. Nu prezintă relevanță că

lucrările efectuate nu sunt de natura celor inițiale, atât timp cât s-a dovedit

acordul în indicarea sursei de finanțare a lucrărilor executate.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău,

susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele

motive:

- instanța de fond a

stabilit greșit cadrul procesual, pronunțând o hotărâre în contradictoriu cu

Agenția Națională de Administrare Fiscală, fără ca această pârâtă să fie citată

legal în cauză;

- în mod greșit a

fost admisă cererea reclamantei de plată a dobânzilor aferente perioadei de

întârziere a plății sumelor cuprinse, în deconturile refuzate la plată, în

condițiile în care pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău nu se

face vinovată de soluționarea contestațiilor în faza administrativă;

- primul capăt de

cerere referitor la deconturile lunilor ianuarie - martie 2009, a fost în mod

greșit soluționat de instanța de fond, deoarece contractul nr. 113/2007

încetase între părți anterior datei de 25 martie 2009, când s-a încheiat un act

adițional având ca obiect prelungirea acestui capăt;

- obiectivul

Contractului nr. 113/2007 privind Lucrările de închidere și ecologizare la Mina

Rafira - Lumina, lucrări pentru stabilizarea Haldei Asau, județul Bacău nu se

încadrează în prevederile H.G. nr. 1008/2006;

- în mod greșit

instanța a considerat admisibilă cererea de obligare a pârâtei la emiterea

avizelor de plată pentru suma de 651335 RON, față de faptul că organele de

control nu au o astfel de obligație, ci doar obligația de a efectua un control

prin care să verifice modul în care au fost întocmite deconturile justificative

privind cheltuielile efectuate. Totodată, un astfel de capăt de cerere nu a

fost formulat de reclamantă prin contestația înregistrată pe calea

administrativă.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și criticile formulate de recurentă și care

se încadrează, din punct de vedere procedural, în motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

În mod neîntemeiat

recurenta susține că Agenția Națională de Administrare Fiscală a figurat ca

pârâtă în sentința atacată, fără a fi legal citată și fără a avea calitate

procesuală, în realitate, după cum se poate constatat în dispozitivul

respectivei sentințe și în lucrările dosarului de fond pârâtă fiind Direcția

Generală a Finanțelor Publice Bacău, aflată în subordinea Agenției Naționale de

Administrare Fiscală.

Referitor la lipsa de

culpă invocată de recurentă în legătură cu întârzierea în soluționarea

contestației reclamantei - intimate, aceasta este, de asemenea, o critică

nefondată, deoarece recurenta însăși a înregistrat contestația, pe care apoi a

trimis-o la Agenția Națională de Administrare Fiscală (București), după care

aceeași contestație i-a fost transmisă spre competentă soluționare, emițându-se

o decizie de respingere după mai multe luni de zile.

În ceea ce privește

durata de valabilitate a contractului nr. 113/2007, în mod corect instanța de

fond a constatat că acesta era valabil la data actului adițional de prelungire

a duratei sale, deoarece acest contract a avut o valabilitate inițială de 12

luni, ce trebuie raportată la data intrării sale în vigoare, respectiv la data

Ordinului de începere a lucrărilor din 27 martie 2008 emis de către SC C. S.A.

(dată la care au fost îndeplinite cumulativ toate condițiile contractuale

pentru demararea lucrărilor, inclusiv predarea amplasamentului de către

Ministerul Economiei și Finanțelor - DGRM).

În ceea ce privește

încadrarea lucrărilor efectuate în prevederile H.G. nr. 1008/2006, în mod

corect instanța de fond a reținut că acestea se înscriu în categoria prevăzută

de poziția 55 anexa 1 la hotărârea de guvern menționată - "Lucrări anuale

de remedieri, intervenții, calamități, documentații, avize, monitorizare post -

închidere", fiind susținute financiar din surse bugetare special create în

scopul realizării Programelor anuale de conservare, închidere, reconstrucție

ecologică și activități post - închidere. În acest sens lucrările ce au făcut

obiectul contractului nr. 113/2007 și al actelor adiționale au fost lucrări

post închidere, de stabilizare a haldei Asau, impuse de nevoia prevenirii

calamităților.

De menționat că

pentru lucrări efectuate în temeiul aceluiași contract, în anul 2008, recurenta

- pârâtă avizase integral deconturile lunare aferente, fără a susține că astfel

de lucrări exced anexei 1, poz. 55 a H.G. nr. 1008/2006.

Referitor la obligația

emiterii unor avize, aceasta rezultă din textul art. 4 alin. (7) al H.G. nr.

1008/2006, potrivit căruia "Deconturile justificative vor fi verificate și

avizate de direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a

municipiului București, după caz, unde se localizează obiectivul la care s-au

efectuat lucrările de închidere (…).

Pentru considerentele

menționate, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, cu

referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău împotriva Sentinței

nr. 73 din 4 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 decembrie 2011.