ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 451/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 02

septembrie 2010 reclamantul N.V.C. a solicitat suspendarea efectelor Ordinului

nr. II/3610 din data de 13 august 2010 emis de Ministerul Administrației și

Internelor și care i-a fost comunicat la data de 25 august 2010 de către

Inspectoratul de Poliție al Județului Dolj, prin Direcția de Managementul

Resurselor Umane din cadrul aceluiași minister, arătând că prin acest act

administrativ i s-a aplicat sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 58 lit. c

1

)

din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului - respectiv trecerea

într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului

profesional deținut, dispunându-se totodată, eliberarea sa din funcția deținută

de Șef al Inspectoratului de Poliție Județean I la Inspectoratul de Poliție

Județean Dolj.

Reclamantul a mai

precizat că împotriva ordinului sus-menționat a demarat procedura prealabilă

reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, urmând ca ulterior - în ipoteza

soluționării nefavorabile în cadrul procedurii prealabile, să sesizeze instanța

de judecată cu o acțiune în revocarea acestui ordin.

Reclamantul a mai

precizat că sunt întrunite în cauză condițiile cumulative prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei

pagube iminente.

În ceea ce privește

"cazul bine justificat", așa cum este el definit de art. 2 alin. (1)

lit. t) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a precizat că acesta rezultă din

existența unor serioase rezerve în ceea ce privește legalitatea și temeinicia

sancțiunii disciplinare aplicate, iar prevenirea unei pagube iminente - conform

dispozițiilor aceluiași act normativ, există având în vedere prejudiciile de

natură materială și de imagine pe care le presupune îndepărtarea sa din

funcție.

De asemenea,

reclamantul a mai invocat și Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a

Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția

jurisdicțională provizorie în materie administrativă, precum și Recomandarea nr.

R16/2003 a aceluiași organism european.

La data de 16

septembrie 2010, Inspectoratul General al Poliției Române a formulat la dosar

întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a ordinului

emis în urma controlului efectuat în ceea ce îl privește pe reclamant, deoarece

nu sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr.

554/2004.

Prin întâmpinarea

formulată la data de 17 septembrie 2010, Ministerul Administrației și

Internelor a solicitat de asemenea, respingerea cererii de suspendare formulată

de către reclamant pentru aceleași motive.

Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 380

din 17 septembrie 2010 a admis cererea formulată de reclamantul N.V.C., în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul

Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției Române și

Inspectoratul Județean de Poliție Dolj și a dispus suspendarea Ordinului

Ministrului Administrației și Internelor nr. 11/3610 din 13 august 2010, în

condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și până la termenele

prevăzute de același articol.

A admis, totodată,

excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de Inspectoratul Județean

de Poliție Dolj.

Pentru a hotărî

astfel instanța de fond a reținut că, în cauză că sunt întrunite ambele

condiții pentru admisibilitatea cererii de suspendare, în condițiile art. 14

din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în ceea ce

privește cazul bine justificat, instanța a considerat că acesta există în cauză

și rezultă din împrejurări legate atât de legalitatea actului contestat - sub

aspectul modului de realizare a verificării și a stabilirii gravității

sancțiunii aplicate, cât și din împrejurări legate de constatările efective ale

comisiei care a efectuat verificările și corespondența acestor verificări cu

situația reală din cadrul instituției controlate.

Referitor la paguba

iminentă, Curtea a apreciat că se prezumă atât din prejudiciul material efectiv

suportat de către reclamant ca urmare a înlăturării din funcția deținută și

concretizat în pierderea unor sume de bani din venitul lunar cât și a

imposibilității de a ocupa într-un termen rezonabil o funcție asemănătoare, și

a prejudiciului de imagine cauzat prin înlăturarea din această funcție, atât în

relația cu colectivul, cât și în societate.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor și

Inspectoratul General al Poliției Române, ambii criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., precum și art. 304

1

C. proc. civ.

Susțin

recurenții-pârâți că hotărârea judecătorească în cauză a fost dată cu aplicarea

greșită a legii, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ pentru ca instanța să dispună

suspendarea executării Ordinului nr. II/3610 din 13 august 2010 emis de

Ministrul Administrației și Internelor.

Condiția cazului bine

justificat nu este îndeplinită pentru că intimatul-reclamant nu a indicat în

concret care sunt împrejurările de fapt și de drept care să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ atacat, iar instanța de

fond s-a limitat în a aprecia că este îndeplinită această condiție precizând că

aceasta rezultă din împrejurări legate atât de legalitatea actului contestat

cât și din împrejurări legate de constatările efective ale comisiei de control.

Cea de-a doua

condiție, cea a existenței unei pagube iminente, nu este nici ea îndeplinită,

susțin recurenții-pârâți, întrucât intimatul-reclamant nu a făcut nicio

precizare și nu a indicat în concret cât de semnificativă este diminuarea

drepturilor sale salariale, pentru a se aprecia asupra gravității sancțiunii

aplicate și nici nu a arătat modalitatea în care această diminuare i-a afectat

"dreptul la carieră" și "stabilitatea în funcție".

Pe de altă parte,

precizează recurenții-pârâți, prejudiciul cauzat intimatului-reclamant nu este

ireparabil, în caz de constatare a nelegalității Ordinului, reclamantul urmând

a fi repus în toate drepturile avute anterior emiterii actului administrativ în

cauză.

În plus, arată

recurenții-pârâți paguba nu are niciun caracter iminent, întrucât această

condiție este îndeplinită atunci când consecințele pagubei nu pot fi înlăturate

prin nicio măsură.

Actul administrativ,

arată recurenții-pârâți, se bucură de prezumția de legalitate, actul

administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu, astfel că măsura

suspendării executării acestuia, ca operațiune juridică de întrerupere

vremelnică a efectelor acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula

executării din oficiu.

Intimatul-reclamant a

depus note scrise, precum și o copie de pe Ordinul Ministrului Administrației

și Internelor nr. I/4401 din 31 decembrie 2010, prin care s-a dispus

suspendarea aplicării Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.

II/3610 din 23 august 2010, ordin ce a fost contestat și care face obiectul

prezentei acțiuni.

Analizând recursurile

formulate, în raport de criticile aduse sentinței instanței de fond, legislația

incidentă în cauză, luând în considerare și actul nou depus în recurs, Înalta

Curte constată că acestea sunt nefondate, astfel că urmează a fi respinse în

baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în

continuare:

Din interpretarea

coroborată a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului

administrativ, rezultă că măsura de excepție a suspendării executării unui act

administrativ poate fi dispusă numai în situația îndeplinirii cumulative a

celor două condiții expres prevăzute de lege: existența unui caz bine

justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din lege și iminența producerii

unei pagube în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege.

În ceea ce privește

existența unui caz bine justificat, instanța realizează doar o examinare sumară

a situațiilor de fapt și de drept invocate de reclamant și care sunt de natură

a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în

privința căruia se solicită suspendarea executării.

Astfel, în speță,

instanța de fond a constatat, în mod corect, că există un caz bine justificat,

modalitatea de realizare a verificării activității intimatului-reclamant în

perioada în care îndeplinea funcția de Șef al Inspectoratului Județean de

Poliție Dolj și mai ales modul în care s-a stabilit gravitatea sancțiunii

aplicate, aceea de eliberare din funcția de conducere ce o deținea, fiind de

natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității ordinului contestat.

Nu trebuie neglijat

nici faptul că eliberarea sa din funcția de Șef al Inspectoratului Județean de

Poliție Dolj s-a făcut urmare aplicării sancțiunii disciplinare, aceea de

"trecere într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al

gradului profesional deținut", pentru abaterea disciplinară prevăzută de

art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu

modificările și completările ulterioare.

În condițiile în care

intimatul-reclamant a formulat plângere prealabilă solicitând Ministerului

Administrației și Internelor revocarea ordinului de eliberare din funcție, este

justificată cererea de suspendare a executării acestui ordin, fiind îndreptățit

intimatul-reclamant să cunoască mai întâi poziția pe care o adoptă emitentul

actului.

Referitor la paguba

iminentă, prima instanță a apreciat în mod just faptul că urmare înlăturării

din funcție intimatul-reclamant a suferit un prejudiciu material efectiv, chiar

dacă nu a indicat cât de semnificativă este diminuarea veniturilor, astfel cum

pretind recurenții-pârâți, dar mai ales a suferit un prejudiciu de imagine,

atât în relația cu colectivul cât și în plan social, fiindu-i nesocotit și

dreptul la carieră precum și stabilitatea în funcție.

În mod corect

instanța de fond, la pronunțarea sentinței a avut în vedere și Recomandarea nr.

R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului

Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă

și Recomandarea nr. R/16/2003 a aceluiași organism european, potrivit cărora

"în executarea deciziilor administrative trebuie să se țină cont de

drepturile și interesele persoanelor particulare, autoritatea jurisdicțională

competentă, în speță instanța judecătorească, fiind obligată să dispună măsuri

provizorii corespunzătoare, ori de câte ori executarea unei decizii

administrative este de natură să provoace daune grave particularilor".

Având în vedere toate

aceste aspecte, precum și actul nou depus în recurs de către

intimatul-reclamant, Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.

I/4401 din 31 decembrie 2010 prin care începând cu data de 17 septembrie 2010

s-a dispus suspendarea aplicării Ordinului MAI nr. II/3610 din 13 august 2010

ce face obiectul prezentei cauze, autoritatea emitentă revenind asupra

ordinului atacat de intimatul-reclamant în procedură administrativă prin

formularea plângerii prealabile, rezultă că instanța de fond a pronunțat o

soluție legală și temeinică, ce urmează a fi menținută.

Recursurile declarate

de intimații-pârâți Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul

Județean de Poliție Dolj sunt așadar nefondate și în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Ministerul Administrației și Internelor și de Inspectoratul

General al Poliției Române împotriva Sentinței nr. 380 din 17 septembrie 2010 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2011.