ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 451/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 02 septembrie 2010 reclamantul N.V.C. a solicitat suspendarea efectelor Ordinului nr. II/3610 din data de 13 august 2010 emis de Ministerul Administrației și Internelor și care i-a fost comunicat la data de 25 august 2010 de către Inspectoratul de Poliție al Județului Dolj, prin Direcția de Managementul Resurselor Umane din cadrul aceluiași minister, arătând că prin acest act administrativ i s-a aplicat sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 58 lit. c 1 ) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului - respectiv trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut, dispunându-se totodată, eliberarea sa din funcția deținută de Șef al Inspectoratului de Poliție Județean I la Inspectoratul de Poliție Județean Dolj.

Reclamantul a mai precizat că împotriva ordinului sus-menționat a demarat procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, urmând ca ulterior - în ipoteza soluționării nefavorabile în cadrul procedurii prealabile, să sesizeze instanța de judecată cu o acțiune în revocarea acestui ordin. Reclamantul a mai precizat că sunt întrunite în cauză condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. În ceea ce privește "cazul bine justificat", așa cum este el definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a precizat că acesta rezultă din existența unor serioase rezerve în ceea ce privește legalitatea și temeinicia sancțiunii disciplinare aplicate, iar prevenirea unei pagube iminente - conform dispozițiilor aceluiași act normativ, există având în vedere prejudiciile de natură materială și de imagine pe care le presupune îndepărtarea sa din funcție.

De asemenea, reclamantul a mai invocat și Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, precum și Recomandarea nr. R16/2003 a aceluiași organism european. La data de 16 septembrie 2010, Inspectoratul General al Poliției Române a formulat la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a ordinului emis în urma controlului efectuat în ceea ce îl privește pe reclamant, deoarece nu sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Prin întâmpinarea formulată la data de 17 septembrie 2010, Ministerul Administrației și Internelor a solicitat de asemenea, respingerea cererii de suspendare formulată de către reclamant pentru aceleași motive.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 380 din 17 septembrie 2010 a admis cererea formulată de reclamantul N.V.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție Dolj și a dispus suspendarea Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 11/3610 din 13 august 2010, în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și până la termenele prevăzute de același articol. A admis, totodată, excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de Inspectoratul Județean de Poliție Dolj. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, în cauză că sunt întrunite ambele condiții pentru admisibilitatea cererii de suspendare, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în ceea ce privește cazul bine justificat, instanța a considerat că acesta există în cauză și rezultă din împrejurări legate atât de legalitatea actului contestat - sub aspectul modului de realizare a verificării și a stabilirii gravității sancțiunii aplicate, cât și din împrejurări legate de constatările efective ale comisiei care a efectuat verificările și corespondența acestor verificări cu situația reală din cadrul instituției controlate. Referitor la paguba iminentă, Curtea a apreciat că se prezumă atât din prejudiciul material efectiv suportat de către reclamant ca urmare a înlăturării din funcția deținută și concretizat în pierderea unor sume de bani din venitul lunar cât și a imposibilității de a ocupa într-un termen rezonabil o funcție asemănătoare, și a prejudiciului de imagine cauzat prin înlăturarea din această funcție, atât în relația cu colectivul, cât și în societate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române, ambii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și art. 304 1 C. proc. civ. Susțin recurenții-pârâți că hotărârea judecătorească în cauză a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ pentru ca instanța să dispună suspendarea executării Ordinului nr. II/3610 din 13 august 2010 emis de Ministrul Administrației și Internelor.

Condiția cazului bine justificat nu este îndeplinită pentru că intimatul-reclamant nu a indicat în concret care sunt împrejurările de fapt și de drept care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat, iar instanța de fond s-a limitat în a aprecia că este îndeplinită această condiție precizând că aceasta rezultă din împrejurări legate atât de legalitatea actului contestat cât și din împrejurări legate de constatările efective ale comisiei de control.

Cea de-a doua condiție, cea a existenței unei pagube iminente, nu este nici ea îndeplinită, susțin recurenții-pârâți, întrucât intimatul-reclamant nu a făcut nicio precizare și nu a indicat în concret cât de semnificativă este diminuarea drepturilor sale salariale, pentru a se aprecia asupra gravității sancțiunii aplicate și nici nu a arătat modalitatea în care această diminuare i-a afectat "dreptul la carieră" și "stabilitatea în funcție". Pe de altă parte, precizează recurenții-pârâți, prejudiciul cauzat intimatului-reclamant nu este ireparabil, în caz de constatare a nelegalității Ordinului, reclamantul urmând a fi repus în toate drepturile avute anterior emiterii actului administrativ în cauză.

În plus, arată recurenții-pârâți paguba nu are niciun caracter iminent, întrucât această condiție este îndeplinită atunci când consecințele pagubei nu pot fi înlăturate prin nicio măsură. Actul administrativ, arată recurenții-pârâți, se bucură de prezumția de legalitate, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu, astfel că măsura suspendării executării acestuia, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu. Intimatul-reclamant a depus note scrise, precum și o copie de pe Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. I/4401 din 31 decembrie 2010, prin care s-a dispus suspendarea aplicării Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. II/3610 din 23 august 2010, ordin ce a fost contestat și care face obiectul prezentei acțiuni.

Analizând recursurile formulate, în raport de criticile aduse sentinței instanței de fond, legislația incidentă în cauză, luând în considerare și actul nou depus în recurs, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, astfel că urmează a fi respinse în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare: Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, rezultă că măsura de excepție a suspendării executării unui act administrativ poate fi dispusă numai în situația îndeplinirii cumulative a celor două condiții expres prevăzute de lege: existența unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din lege și iminența producerii unei pagube în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege.

În ceea ce privește existența unui caz bine justificat, instanța realizează doar o examinare sumară a situațiilor de fapt și de drept invocate de reclamant și care sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în privința căruia se solicită suspendarea executării. Astfel, în speță, instanța de fond a constatat, în mod corect, că există un caz bine justificat, modalitatea de realizare a verificării activității intimatului-reclamant în perioada în care îndeplinea funcția de Șef al Inspectoratului Județean de Poliție Dolj și mai ales modul în care s-a stabilit gravitatea sancțiunii aplicate, aceea de eliberare din funcția de conducere ce o deținea, fiind de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității ordinului contestat.

Nu trebuie neglijat nici faptul că eliberarea sa din funcția de Șef al Inspectoratului Județean de Poliție Dolj s-a făcut urmare aplicării sancțiunii disciplinare, aceea de "trecere într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut", pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare. În condițiile în care intimatul-reclamant a formulat plângere prealabilă solicitând Ministerului Administrației și Internelor revocarea ordinului de eliberare din funcție, este justificată cererea de suspendare a executării acestui ordin, fiind îndreptățit intimatul-reclamant să cunoască mai întâi poziția pe care o adoptă emitentul actului.

Referitor la paguba iminentă, prima instanță a apreciat în mod just faptul că urmare înlăturării din funcție intimatul-reclamant a suferit un prejudiciu material efectiv, chiar dacă nu a indicat cât de semnificativă este diminuarea veniturilor, astfel cum pretind recurenții-pârâți, dar mai ales a suferit un prejudiciu de imagine, atât în relația cu colectivul cât și în plan social, fiindu-i nesocotit și dreptul la carieră precum și stabilitatea în funcție.

În mod corect instanța de fond, la pronunțarea sentinței a avut în vedere și Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă și Recomandarea nr. R/16/2003 a aceluiași organism european, potrivit cărora "în executarea deciziilor administrative trebuie să se țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare, autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, fiind obligată să dispună măsuri provizorii corespunzătoare, ori de câte ori executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor". Având în vedere toate aceste aspecte, precum și actul nou depus în recurs de către intimatul-reclamant, Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. I/4401 din 31 decembrie 2010 prin care începând cu data de 17 septembrie 2010 s-a dispus suspendarea aplicării Ordinului MAI nr. II/3610 din 13 august 2010 ce face obiectul prezentei cauze, autoritatea emitentă revenind asupra ordinului atacat de intimatul-reclamant în procedură administrativă prin formularea plângerii prealabile, rezultă că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, ce urmează a fi menținută.

Recursurile declarate de intimații-pârâți Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Județean de Poliție Dolj sunt așadar nefondate și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor și de Inspectoratul General al Poliției Române împotriva Sentinței nr. 380 din 17 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2011.