ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3381/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3381/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin cererea formulată pe rolul Tribunalului
Dolj, reclamantul C.A. a solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției și
Libertăților Cetățenești, Administrația Națională a Penitenciarelor,
Penitenciarul Craiova, la plata sumei de 2.949 lei reprezentând premiul anual
aferent anului 2008, actualizată cu indicele de inflație, precum și la plata de
daune interese compensatorii de 40 lei/ fiecare zi de întârziere, de la
rămânerea definitivă a hotărârii până la plata efectivă a sumei reprezentând
premiul anual aferent anului 2008.
Motivele de fapt și de drept care au stat la
baza formulării acțiunii.
Reclamantul consideră că pentru activitatea
desfășurată ca director adjunct al Penitenciarului Craiova pe perioada 1
ianuarie 2008 – 31 decembrie 2008, beneficiază la sfârșitul anului
calendaristic de un premiu anual egal cu indemnizația de încadrare brută din
ultima lună de activitate, conform art. 14 și art. 18 din O.U.G. nr. 27/2006.
Acest premiu se poate reduce sau nu se acordă în
cazul în care persoana în discuție a obținut calificativul „nesatisfăcător” ori
a săvârșit abateri pentru care a fost sancționat disciplinar în anul pentru
care se face premierea.
Or, în ceea ce-l privește pe reclamant,
prevederile legale pentru acordarea premiului sunt îndeplinite, urmând ca
pârâții să fie obligați să efectueze plata.
Apărările formulate de pârâți.
Prin întâmpinare, pârâții au ridicat o serie de
excepții procesuale.
3.1. Penitenciarul Craiova a invocat excepția necompetenței
materiale a secției de contencios administrativ a Tribunalului Dolj și
declinarea competenței la secția de conflicte de muncă și asigurări sociale,
arătând că reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu prin pensionare.
Același pârât a invocat și excepția lipsei
calității procesuale pasive, motivat de împrejurarea că obligația plății
premiului aparține Administrației Naționale a Penitenciarelor.
3.2. Ministerul Justiției și Libertăților
Cetățenești a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive, nefiind
titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul
raportului de drept material dedus judecății.
3.3. Administrația Națională a
Penitenciarului a invocat:
3.3.1. Excepția de necompetență
materială a Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, și
declinarea cauzei la Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și
fiscal, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
3.3.2. Excepția de netimbrare,
conform art. 3 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 146/1997.
3.3.3. Excepția neîndeplinirii
procedurii prealabile, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, aceeași pârâtă a
solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece reclamantul și-a
îndeplinit în mod defectuos atribuțiile ce-i reveneau conform fișei postului.
Hotărârea Tribunalului Dolj, secția
contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr. 1166 din 16 iunie 2009,
Tribunalul Dolj a respins excepția necompetenței materiale a Secției contencios
administrativ, excepția netimbrării acțiunii, excepția neîndeplinirii
procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesuale pasive a M.J.L.C.
și A.N.P. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții
de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Motivele de fapt și de drept ce
au format convingerea Tribunalului Dolj.
Excepțiile de necompetență materială
a Secției contencios administrativ și fiscal, de netimbrare, de lipsă a calității
procesuale pasive și a procedurii prealabile au fost respinse, apreciindu-se că
drepturile solicitate izvorăsc dintr-un raport de serviciu stabilit între
reclamant și instituțiile pârâte.
Excepția necompetenței materiale a
tribunalului a fost admisă în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Hotărârea Curții de Apel Craiova,
secția contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr. 455 din 24
noiembrie 2009, acțiunea reclamantului a fost admisă în parte, s-a anulat
parțial procesul-verbal nr. 210582 (4 martie 2009 emis de către Administrația
Națională a Penitenciarelor cu privire la măsura diminuării în procent de 100%
a premiului anual dispusă față de reclamant, a obligat pârâții Penitenciarul
Craiova și Administrația Națională a Penitenciarului să achite reclamantului
suma de 2.949 lei reprezentând premiul anual aferent anului 2008, sumă ce
urmează să fie actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii
dreptului până la data plății efective, a respins cererea privind acordarea de
daune compensatorii și a respins acțiunea față de Ministerul Justiției și
Libertăților Cetățenești.
Motivele de fapt și de drept care
au format convingerea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ
și fiscal.
Instanța de fond, analizând obiectul
acțiunii și văzând că prin procesul-verbal nr. 210582 din 4 martie 2009 al
ședinței Consiliului de Conducere al A.N.P. s-a dispus în temeiul art. 26 din
O.G. nr. 64/2006 diminuarea premiului anual al reclamantului cu 100% a
constatat că în realitate acțiunea are ca obiect anularea unui act
administrativ.
S-a mai reținut că în speță, nu sunt
îndeplinite condițiile cerute de lege pentru anularea, respectiv diminuarea în
procent de 100% a premiului anual, astfel cum rezultă din fișa de evaluare a
performanțelor profesionale individuale ale reclamantului pentru perioada 1
decembrie 2007 – 1 decembrie 2008, când a obținut calificativul final
„excepțional”.
De asemenea, din actele dosarului
rezultă că reclamantul nu a fost sancționat disciplinar în cursul anului 2008.
Recursul formulat de pârâtul
Penitenciarul Craiova.
Motive de recurs întemeiate pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
8.1. În mod greșit a fost respinsă
excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului.
Din cuprinsul adresei nr. 209892/DMRU
din 27 februarie 2009 reiese faptul că pentru funcțiile de director din
unități, competența de a stabili premiul anual, cât și cuantumul acesteia, se
stabilește de către Administrația Națională a Penitenciarelor.
Instanța de fond a reținut și că
soluția Tribunalului Dolj s-a întemeiat și pe aprecierea că în speță decizia
privind neacordarea premiului anual aparține A.N.P. și nu Penitenciarului
Craiova.
8.2. În mod greșit a fost admisă
excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și
Libertăților Cetățenești.
Recursul formulat de pârâta
Administrația Națională a Penitenciarelor.
Motive de recurs întemeiate pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta critică soluția instanței
de fond din perspectiva neluării în considerare a verificării efectuate de
Direcția Inspecție Penitenciară și din care rezultă că reclamantul a îndeplinit
în mod defectuos atribuțiile de serviciu, a manifestat neglijență și
superficialitate în îndeplinirea acestora, în cazul G.S., fapt care a adus
atingere prestigiului instituției și a creat o imagine negativă acesteia.
Se arată că recurenta a sesizat
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru săvârșirea de către
reclamant a unor fapte ce ar putea prezenta caracter infracțional.
Apărările formulate de
intimatul-reclamant C.A.
Intimatul solicită respingerea
recursurilor ca nefondate, în raport de prevederile art. 26 din O.G. nr. 64/2006
și de Rezoluția procurorului din data de 20 noiembrie 2009 prin care s-a dispus
neînceperea urmării penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și
pedepsite de art. 240 C. pen.
II. Considerentele instanței de
recurs.
Recursurile sunt fondate pentru
motive ce vor fi arătate mai jos.
Curtea de Apel Craiova, secția
contencios administrativ și fiscal, a reținut că obiectul acțiunii este
anularea unui act administrativ, respectiv a procesului-verbal nr. 210582 din 4
martie 2009 emis de A.N.P., iar solicitarea de obligare a pârâților la plata
sumei de 2.949 lei reprezentând premiu anual este o consecință a admiterii
cererii.
Judecătorul fondului nu s-a
preocupat însă de îndeplinirea unei condiții obligatorii prealabile formulării
acțiunii în justiție.
Prima instanță nu a pus în discuție
necesitatea îndeplinirii procedurii prealabile de către reclamant, conform art.
7 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
Pronunțarea asupra excepției de
către o instanță necompetentă să soluționeze fondul cauzei (Tribunalul Dolj),
nu scutește instanța competentă (Curtea de Apel Craiova) să verifice
îndeplinirea de către reclamant a condiției prealabile introducerii acțiunii.
Instanța de fond nu a pus în
discuția părților, nu a administrat probe și nu s-a pronunțat în ceea ce
privește plângerea prealabilă obligatorie, condiție fără de care nu se putea
păși la soluționarea fondului pricinii.
Față de cele arătate, devin
incidente prevederile art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ.
coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/ 2004 modificată și
completată, urmând a fi admise recursurile formulate, a se casa sentința
recurată, a se trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Craiova, în vederea
punerii în discuția părților a excepției lipsei procedurii prealabile și în
funcție de soluția pronunțată asupra excepției, dacă este cazul, să se pronunțe
asupra anularea actului administrativ atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Administrația
Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Craiova împotriva sentinței civile
nr. 455 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios
administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre
rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie
2010.