ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4161/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea

înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul C.A. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești,

Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Craiova, obligarea

pârâților la plata sumei de 2.949 RON reprezentând premiul anual aferent anului

2008, actualizată cu indicele de inflație, precum și la plata de daune interese

compensatorii de 40 RON/fiecare zi de întârziere, de la rămânerea definitivă a

hotărârii până la plata efectivă a sumei reprezentând premiul anual aferent

anului 2008.

În motivarea cererii,

reclamantul a susținut că pentru activitatea desfășurată ca director adjunct al

Penitenciarului Craiova pe perioada 01 ianuarie 2008-31 decembrie 2008, beneficiază

la sfârșitul anului calendaristic de un premiu anual egal cu indemnizația de încadrare

brută din ultima lună de activitate, conform art. 14 și 18 O.U.G. nr. 27/2006.

Acest premiu se poate

reduce sau nu se acordă în cazul în care persoana în discuție a obținut calificativul

„nesatisfăcător” ori a săvârșit abateri pentru care a fost sancționat disciplinar

în anul pentru care se face premierea, ipoteză în care reclamantul nu se află.

de pârâți.

Prin întâmpinare, pârâții

au ridicat o serie de excepții procesuale.

Pârâtul Penitenciarul

Craiova a invocat excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ

a Tribunalului Dolj și declinarea competenței la secția de conflicte de muncă și

asigurări sociale, arătând că reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu

prin pensionare.

Același pârât a invocat

și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de împrejurarea că

obligația plății premiului aparține Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Ministerul Justiției și

Libertăților Cetățenești a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive,

nefiind titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului

de drept material dedus judecății.

Pârâta Administrația Națională

a Penitenciarului a invocat, la rândul său, excepția de necompetență materială a

Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, solicitând declinarea

cauzei la Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în

raport de prevederile art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004, excepția netimbrării

acțiunii și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, conform art. 7 alin.

(1) Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, acestă

pârâtă a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că reclamantul

și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile ce-i reveneau conform fișei postului.

Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 1166

din 16 iunie 2009, Tribunalul Dolj, a respins excepția necompetenței materiale a

secției contencios administrativ, excepția netimbrării acțiunii, excepția neîndeplinirii

procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești și Administrației Naționale a

Penitenciarelor, apreciindu-se că drepturile solicitate izvorăsc dintr-un raport

de serviciu stabilit între reclamant și instituțiile pârâte.

Excepția necompetenței

materiale a tribunalului a fost însă admisă în temeiul art. 10 alin. (1) Legea

nr. 554/2004, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Apel în primul ciclu procesual

Prin sentința civilă

nr. 455 din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantului C.A., și, în consecință, a anulat

parțial procesul-verbal din 4 martie 2009 emis de către Administrația Națională

a Penitenciarelor cu privire la măsura diminuării în procent de 100% a premiului

anual dispusă față de reclamant și a obligat pârâții Penitenciarul Craiova și Administrația

Națională a Penitenciarului să achite reclamantului suma de 2.949 RON reprezentând

premiul anual aferent anului 2008, sumă ce urmează să fie actualizată cu indicele

de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.

Curtea a respins cererea

reclamantului privind acordarea de daune compensatorii, precum și acțiunea reclamantului

față de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești ca formulată împotriva

unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Pentru a da această hotărâre,

instanța de fond a reținut că obiectul acțiunii este anularea unui act administrativ,

și anume procesul-verbal din 4 martie 2009 al ședinței Consiliului de Conducere

al Administrației Naționale a Penitenciarului, prin care s-a dispus în temeiul

art. 26 O.G. nr. 64/2006 diminuarea premiului anual al reclamantului cu 100%.

Instanța a apreciat că

în speță, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru anularea, respectiv

diminuarea în procent de 100% a premiului anual, astfel cum rezultă din fișa de

evaluare a performanțelor profesionale individuale ale reclamantului pentru perioada

1.12.2007 – 1.12.2008, când a obținut calificativul final „excepțional”, fără a

fi fost sancționat disciplinar.

control judiciar

Prin decizia civilă

nr. 3381 din 17 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios

administrativ și fiscal a admis recursurile formulate de către Administrația Națională

a Penitenciarelor și Penitenciarul Craiova împotriva sentinței civile nr. 455 din

24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și

fiscal, și, în consecință, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare

la aceeași instanță.

În motivarea acestei decizii,

Înalta Curte a constatat că, deși instanța de fond a reținut că obiectul acțiunii

este anularea unui act administrativ, respectiv a procesului-verbal nr. 210582 din

4.03.2009 emis de Administrația Națională a Penitenciarului, nu a pus în discuția

părților necesitatea îndeplinirii procedurii prealabile de către reclamant, conform

art. 7 Legea nr. 554/2004, nu a administrat dovezi și nu s-a pronunțat în ceea ce

privește plângerea prealabilă obligatorie, condiție fără de care nu se putea păși

la soluționarea fondului pricinii.

A arătat instanța de recurs

că pronunțarea asupra excepției de către o instanță necompetentă să soluționeze

fondul cauzei (Tribunalul Dolj), nu scutește instanța competentă (Curtea de Apel

Craiova) să verifice îndeplinirea de către reclamant a condiției prealabile introducerii

acțiunii.

Apel în prezentul ciclu procesual

Prin sentința civilă

nr. 554 din 3 decembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea formulată de către reclamantul C.A..

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a constatat că reclamantul a contestat un act administrativ, ce

i-a fost comunicat în data de 16 iunie 2009, așa cum a recunoscut și reclamantul,

fără a fi parcurs procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. (1)

Legea nr. 554/2004.

Curtea a respins excepția

lipsei calității procesuale a pârâtului Penitenciarul Craiova, cu motivarea că prin

acțiune se solicită și plata dreptului salarial reprezentat de premiul anual aferent

anului 2008, născut din raportul de muncă al reclamantului cu Penitenciarul Craiova.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamantul C.A., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii

cererii sale, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304¹

C. proc. civ..

Recurentul a susținut,

în esență, că actul contestat i-a fost comunicat după înregistrarea acțiunii având

ca obiect anularea acestuia, condiții în care nu se mai impunea efectuarea separat

a procedurii prealabile, iar, pe de altă parte, cererea sa are ca obiect refuzul

nejustificat al autorității pârâte de a-i acorda un drept legal, procedura administrativă

prealabilă nefiind obligatorie.

II. Considerentele instanței

de recurs

Examinând actele și lucrările

dosarului, în raport de legislația incidentă în speță, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

de drept relevante

Potrivit dispozițiilor

art. 109 alin. (2) C. proc. civ., „în cazurile anume prevăzute

de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei

proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii

procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată”, iar art. 7

alin. (1) Legea nr. 554/2004 arată că „

înainte de a se adresa instanței de

contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual

trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare,

dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea,

în tot sau în parte, a acestuia”.

Or, în speță,

recurentul nu a depus dovada îndeplinirii acestei proceduri prealabile, obligatorie

față de obiectul cererii cu care a fost învestită instanța de contencios administrativ,

mai mult, a recunoscut practic faptul că nu a considerat utilă realizarea acesteia.

Calificarea

obiectului prezentei cauze, și anume anularea actului administrativ „

proces-verbal din 4

martie 2009 emis de Administrația Națională a Penitenciarelor”,

a fost realizată în cursul primului ciclu procesual de către

curtea de apel și menținută de către instanța de control judiciar în aprecierea

temeiniciei primei sentințe, dezlegarea acesteia fiind obligatorie pentru instanța

de fond în rejudecare, potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ..

În aceste

condiții, argumentele recurentului privind învestirea instanței de contencios administrativ

cu soluționarea refuzului nejustificat al autorității pârâte, perspectivă din care

efectuarea procedurii administrative prealabile nu este necesară, sunt nefondate.

Faptul că

actul contestat ar fi fost comunicat recurentului ulterior sesizării instanței nu

are relevanță, în speță, pe de o parte întrucât legea nu permite derogări în această

situație, și, pe de altă parte, pentru că petentul are obligația de a oferi autorității

publice oportunitatea de a reveni asupra unui act considerat nelegal, înainte ca

acest aspect să fie decis de către instanța de judecată.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de fond este legală

și va fi menținută.

instanței de recurs

Pentru aceste motive,

în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de către C.A. împotriva

sentinței civile nr. 554 din 3 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie

2011.