ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4206/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin plângeri penale adresate organelor ce cercetare, iar apoi înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, numitul F.A. a solicitat cercetarea numitei H.C. - avocat în cadrul Baroului București - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale (art. 288 C. pen.), uz de fals (art. 291 C. pen.), înșelăciune (art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.) fals în declarații, (art. 292 C. pen.) și evaziune fiscală (art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005). Potrivit plângerilor formulate de numitul F.A. începând cu luna ianuarie 2004, numita H.C., în calitate de avocat, i-a asigurat asistență juridică și i-a reprezentat interesele în mai multe dosare civile, iar pentru aceste servicii prestate i-a înmânat, la diverse intervale de timp diverse sume de bani, totalizând 2.500 euro pentru care sus- numita nu i-a eliberat chitanțe sau facturi.

În cuprinsul acestor plângeri penale, numitul F.A. a susținut că numita H.C. I-a indus și I-a menținut în eroare cu privire la numărul de dosare în care îi reprezenta interesele pentru a-l obliga să semneze "în alb" mai multe declarații, precum și un contract de asistentă juridică, amenințându-l că, în situația în care nu semnează, nu îl va mai reprezenta în acele cauze. Numitul F.A. a susținut, atât în plângerile penale, cât și cu ocazia audierii sale, că numita H.C. I-a obligat să semneze "în alb" contractul de asistență iuridică, precum și câteva declarații în favoarea sus-numitei si a numitului P.A., sub pretextul că urmează să întocmească mai multe acte legate de dosarele în care avea calitatea de parte.

S-a mai arătat că, la 04 octombrie 2006, a luat la cunoștință, printr-o somație întocmită de executorul judecătoresc, despre existenta contractului de asistentă juridică din 04 iulie 2005, contract pe care îl semnase "în alb" la data de 04 iulie 2006 și în care era menționată ca onorariu suma de 11.000 euro, afirmând că a aflat cu această ocazie și despre existența a două declarații, din 16 iunie 2006, respectiv 18 iunie 2006. Referitor la aceste declarații, numitul F.A. a menționat că a semnat "în alb" doar una dintre ele, respectiv, cea datată la 16 iunie 2006, în cuprinsul acestor declarații fiind consemnat în mod nereal că datora 48.750 euro numitului P.A. și suma de 14.000 euro numitei H.C., cu titlu de comision pentru faptul că în urma demersurilor respectivelor persoane de a găsi cumpărători pentru terenul aparținând surorii sale, F.M., a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare cu privire la respectivul teren.

Prin rezoluția nr. 990/P/2007 din 19 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus, în baza art. 228 alin. 6, raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de H.C. - avocat - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale (art. 288 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.), uz de fals (art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.), înșelăciune (art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.) fals în declarații (art. 292 C. pen.) și evaziune fiscală (art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Din cercetările efectuate a rezultat că a existat o înțelegere între numiții F.A. și H.C., sus-numita semnând în numele și pe seama acestuia diverse cereri, împuterniciri, cu consimțământul probabil al sus-numitului, aceasta fiind practica intervenită între cele două părți ca urmare a numărului mare de cauze pe care numitul F.A.

le avea pe rolul instanțelor de judecată. A rezultat că numitul F.A. a fost prezent și a fost asistat de către sus- numita, în calitate de avocet, cu ocazia soluționării contestației în anulare în baza împuternicirii avocațiale din 05 mai 2006, împrejurare consemnată în cuprinsul deciziei. Astfel, din actele premergătoare efectuate nu au rezultat indicii temeinice că numitul F.A. a fost indus sau menținut în eroare ori amenințat, nici cu ocazia semnării declarațiilor din 16 iunie 2006 și 18 iunie 2006 și nici la încheierea contractului de asistență juridică, de către numita H.C., contract pe care sus-numitul a susținut că l-a semnat alb, susținere contrară principiului potrivit cu care astfel că nimeni nu poate invoca, în susținerea plângerii sale propia vină.

Conform actelor de la dosar, la 6 februarie 2008, petentul F.A. a decedat, împotriva sus- identificatei rezoluții din 19 iune 2009 - formulând plângere conform art. 278 C. proc. pen., numita M.B.M. - moștenitor al petentului; plângerea formulată de sus- numita a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 1357/II/2/2009 din 28 august 2009 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Ca urmare, nemulțumită, petiționara s-a adresat cu plângere instanței de judecată competente, în baza art. 278 1 C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 204 din 30 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 100 lei.

Pentru a pronuța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin semnarea acelor acte, avocata H.C. nu a făcut altceva decât să contribuie la realizarea intereselor pe care le avea petentul prin promovarea unor acțiuni în justiție, că nu există nici o probă din care să reiasă că petentul F.A. a fost constrâns să consimte la plata comisionului de 11. 000 euro și că relevantă pentru lămurirea situației de fapt este declarația numitei F.M. - sora petentului-declarații care infirmă net teza promovată de sus - numitul referitoare la constrângerea sa, de către intimată să accepte plata unor comisioane exorbitante; s-a mai reținut - și motivat - de către prima instanță că, în raport cu prevederile art. 278 1 C. proc.

pen. M.B.M. nu poate justifica un interes legitim în a se plânge și pentru infrațiunea de evaziune fiscală și fals în declarații. Împotriva sentinței sus-menționate, petiționara M.B.M. a declarat, în termen legal, recursul de față, solicitând, potrivit motivelor de recurs depuse la dosar și detaliate oral la dezbateri de apărărori, astfel cum au fost consemnate în partea introductivă a deciziei, în principal, trimiterea cauzei instanței de fond în vederea rejudecării, iar în subsidiar, trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale. Recursul nu este fondat. Examinând sentința atacată în raport cu motivele invocate în scris precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimata H.C.

- soluție adoptată prin rezoluția nr. 990/P/2007, din 19 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și confirmată atât prin rezoluția nr. 1357/11/2/ 2009 din 28 august 2009 a Procurorului General Adjunct al aceluiași Parchet cât și de prima instanță, prin sentința atacată, este temeinică și legală, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infractiuniilor prevăzute de art. 288 alin. (1) și (3), art. 291, art. 215 alin. (1), (2) și (3), art. 292 C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, infracțiuni ce ar fi fost săvârșite de aceasta. Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond și, pe cale de consecință, desființarea rezoluției procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționara M.B.M. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara M.B.M. împotriva sentinței penale nr. 204 din 30 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2010.