ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3886/2010

Ședința de la 11 noiembrie 2010

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, creditoarea SC C.C. SRL a solicitat,

în contradictoriu cu debitoarea SC H.T. SRL, emiterea unei ordonanțe de plată

cu privire la suma de 16.314,6 lei reprezentând contravaloare transport internațional,

cu cheltuieli de judecată.

Acțiunea fost

întemeiată în drept pe dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007.

Prin sentința civilă nr.

7570 din 09 iunie 2010, Judecătoria Brașov și-a declinat competența de

soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, în a

cărei rază teritorială își are domiciliul debitoarea SC H.T. SRL.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că potrivit art. 6 din contractul de transport

încheiat între cele două părți, orice litigiu decurgând din sau în legătură cu

această comandă, inclusiv cea referitoare la încheierea, executarea sau

desființarea sa, este de competența instanțelor din București.

Totodată, s-au avut

în vedere dispozițiile art. 59 C. com., clauza atributivă de competență

stabilită în favoarea debitoarei, precum și dispozițiile art. 7 raportat la art.

5 C. proc. civ., faptul că debitoarea are sediul în municipiul București și

dispozițiile art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 119/2007 raportat la art. 158 C.

proc. civ.

Judecătoria

Sectorului 5 București, astfel investită, prin sentința civilă 7570 din 09

iunie 2010, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Brașov și constatând ivit conflictul negativ de competență, a

înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului.

În considerentele

sentinței de declinare de competență Judecătoria Sectorului 5 București a

reținut că creditorul are sediul în municipiul Brașov, în cauză fiind vorba de

un contract de transport, locul executării obligației de plată, precum și al

plății, fiind tot la sediul creditorului respectiv în municipiul Brașov.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,

în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de

competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București

competența teritorială de soluționare a cauzei pentru următoarele motive:

Obiectul litigiului

îl reprezintă emiterea unei ordonanțe de plată cu privire la suma de 16.314,6

lei, reprezentând contravaloare transport internațional.

Acțiunea a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor

de plată rezultate din contracte comerciale unde

potrivit

art. 5 alin. (l) „cererea privind creanța de plată a prețului se depune la

instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.”

Potrivit art. 5 alin. (l) din O.U.G. nr. 119/2007,

„cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă

pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.” Potrivit art. 5 alin. (l)

din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea privind creanța de plată a prețului se depune

la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.”

Conform dispozițiilor

art. 7 C. proc. civ., cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat

se face la instanța sediului ei principal. Astfel, dacă pârât în proces este o

persoană juridică de drept privat, cererea se introduce la instanța sediului ei

principal, prin aplicarea regulii de drept comun în materia competenței

teritoriale, consacrată prin art. 5, materializare a principiului actor

sequitur forum rei.

Totodată, potrivit

dispozițiilor art. 59 C. com., „orice obligație comercială trebuie să fie

executată în locul arătat prin contract, iar în lipsă de o clauză expresă,

contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat își avea

stabilimentul său comercial, sau cel puțin domiciliul ori reședința, la

formarea contractului”

În speță, prin art. 6

din comanda nr. 2340 din 18 august 2009, apreciat ca fiind contract de

transport, s-a prevăzut că orice litigiu decurgând din sau în legătură cu

această comandă, inclusiv la încheierea, executarea sau desființarea sa, este

de competența instanțelor din București.

Astfel fiind, având

în vedere dispozițiile legale menționate se constată că potrivit art. 22 alin. ultim

C. proc. civ., competența soluționării litigiului revine Judecătoriei Sector 5

București, căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 noiembrie 2010.