ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3886/2010

Ședința de la 11 noiembrie 2010 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, creditoarea SC C.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SC H.T. SRL, emiterea unei ordonanțe de plată cu privire la suma de 16.314,6 lei reprezentând contravaloare transport internațional, cu cheltuieli de judecată. Acțiunea fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007. Prin sentința civilă nr. 7570 din 09 iunie 2010, Judecătoria Brașov și-a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, în a cărei rază teritorială își are domiciliul debitoarea SC H.T.

SRL. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 6 din contractul de transport încheiat între cele două părți, orice litigiu decurgând din sau în legătură cu această comandă, inclusiv cea referitoare la încheierea, executarea sau desființarea sa, este de competența instanțelor din București. Totodată, s-au avut în vedere dispozițiile art. 59 C. com., clauza atributivă de competență stabilită în favoarea debitoarei, precum și dispozițiile art. 7 raportat la art. 5 C. proc. civ., faptul că debitoarea are sediul în municipiul București și dispozițiile art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 119/2007 raportat la art. 158 C. proc. civ. Judecătoria Sectorului 5 București, astfel investită, prin sentința civilă 7570 din 09 iunie 2010, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov și constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În considerentele sentinței de declinare de competență Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că creditorul are sediul în municipiul Brașov, în cauză fiind vorba de un contract de transport, locul executării obligației de plată, precum și al plății, fiind tot la sediul creditorului respectiv în municipiul Brașov. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București competența teritorială de soluționare a cauzei pentru următoarele motive: Obiectul litigiului îl reprezintă emiterea unei ordonanțe de plată cu privire la suma de 16.314,6 lei, reprezentând contravaloare transport internațional.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale unde potrivit art. 5 alin. (l) „cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.” Potrivit art. 5 alin. (l) din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.” Potrivit art. 5 alin. (l) din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.” Conform dispozițiilor art. 7 C. proc.

civ., cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal. Astfel, dacă pârât în proces este o persoană juridică de drept privat, cererea se introduce la instanța sediului ei principal, prin aplicarea regulii de drept comun în materia competenței teritoriale, consacrată prin art. 5, materializare a principiului actor sequitur forum rei.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 59 C. com., „orice obligație comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin contract, iar în lipsă de o clauză expresă, contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat își avea stabilimentul său comercial, sau cel puțin domiciliul ori reședința, la formarea contractului” În speță, prin art. 6 din comanda nr. 2340 din 18 august 2009, apreciat ca fiind contract de transport, s-a prevăzut că orice litigiu decurgând din sau în legătură cu această comandă, inclusiv la încheierea, executarea sau desființarea sa, este de competența instanțelor din București. Astfel fiind, având în vedere dispozițiile legale menționate se constată că potrivit art. 22 alin. ultim C. proc.

civ., competența soluționării litigiului revine Judecătoriei Sector 5 București, căreia i se va trimite dosarul. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.