ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2703/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 89 din data de 3

martie 2011, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal,

a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare

a dreptului de proprietate din 04 septembrie 1997, emis de M.I.C., excepție

invocată de U.A.T. Municipiul Vaslui, Consiliul Local al Municipiului Vaslui și

Primarul Municipiului Vaslui, în contradictoriu cu pârâții M.D., D.M. și

M.E.C.M.A., în Dosarul nr. 2023/333/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Vaslui.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că certificatul contestat este un act

administrativ individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

554/2004, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 privind

contenciosul administrativ.

S-a apreciat, prin

prisma art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, a practicii Curții

Europene a Drepturilor Omului precum și a art. 47 din Carta drepturilor

fundamentale a Uniunii Europene, că orice dispoziție legală care permite cenzurarea

fără limită în timp, pe calea incidentală, a excepției de nelegalitate a

actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, contravine unor principii

fundamentale convenționale a căror respectare asigură exercițiul real al

drepturilor fundamentale ale omului, motiv pentru care s-a înlăturat aplicarea

în speță a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu consecința

admiterii excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate ce face

obiectul prezentei cauze.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs reclamanții U.A.T. Municipiul Vaslui, Consiliul

Local al Municipiului Vaslui și Primarul Municipiului Vaslui, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenții au

solicitat ca instanța de control judiciar să examineze cauza sub toate

aspectele în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., aducând totodată

critici pe care le-au apreciat a fi subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și arătând că este neargumentată din punct de vedere juridic soluția

de respingere a excepției de nelegalitate, principiile invocate de instanță

privind securitatea raporturilor juridice dreptul la un proces echitabil

neputând fi reținute în contextul în care prin această excepție, în procedură

excepțională, pot fi înlăturate efectele pe care le produce un act

administrativ individual nelegal. Sub acest ultim aspect s-a arătat că

respingerea excepției de nelegalitate plasează în sfera abuzului de drept

emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea

SC M. SA pentru suprafața de 1660 mp, rezultând din rezoluția procurorului în

Dosarul nr. 669/2007 că acest act individual este consecința unor înscrisuri

contrafăcute.

Prin întâmpinare,

intimatul M.E.C.M.A. a arătat că sentința recurată este temeinică și legală și

se impune menținerea ei, argumentele expuse în considerentele sentinței fiind

considerate ca pertinente și în deplin acord cu jurisprudența Înaltei Curți de

Casație și Justiție, care înlătură aplicarea art. 4 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 și ale art. II alin. (2) teza finală cu privire la actele

administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 554/2004.

Examinând cauza prin

prisma aspectelor menționate în cererea de recurs, cât și din perspectiva

interpretării unitare a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

dată de instanța supremă în urma modificării aduse prin art. I din Legea nr.

262/2007 și prin art. II alin. (2) din același act normativ*) Înalta Curte

reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței recurate.

_____________

*

)

Spre exemplificare Deciziile

Secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție  nr. 165/2009, nr. 1027/2009, nr. 1174/2009, nr. 1939/2009,

nr.2500/2009, nr. 1147/2010, nr. 1313/2010, nr. 2545/2010, nr. 3190/2010, nr.

4019/2010, nr. 4089/2010 și nr. 2382/2011.

Se observă că

instanța de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Iași a procedat

corect atunci când, în urma raportării la momentul emiterii actului a cărui

legalitate s-a cerut a fi verificată prin procedura specială prevăzută de art.

4 din Legea nr. 554/2004, a înlăturat aplicarea acestor dispoziții legale.

În speță, excepția de

nelegalitate, invocată în fața Judecătoriei Vaslui (Dosar nr. 2033/333/2010) de

Municipiul Vaslui, Consiliul Local Vaslui și Primarul aceluiași municipiu,

vizează certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 4 septembrie

1997 emis de fostul Minister al Industriei și Comerțului în favoarea SC M. SA.

Actul administrativ

unilateral individual în discuție este, așadar, emis anterior intrării în

vigoare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2204.

Este adevărat că

potrivit art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 "Legalitatea unui act

administrativ unilateral cu caracter individual indiferent de data emiterii

acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de

excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate", iar potrivit art.

II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, "Excepția de nelegalitate

poate fi invocată și pentru actele administrative unilaterale emise anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, în forma sa inițială, cauzele de

nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în

vigoare la momentul emiterii actului administrativ".

De asemenea, Curtea

Constituțională prin Decizia nr. 425 din 10 aprilie 2008 și nr. 426 din 10

aprilie 2008 a reținut, într-adevăr, că dispozițiile sus-menționate sunt

constituționale în raport de prevederile art. 1, alin. (5), art. 15 alin. (2),

art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23 și art. 44 din Legea

fundamentală.

Cu privire la

dispozițiile art. 4 alin. (1), din Legea nr. 554/2004 cu modificările

ulterioare, respectiv a dispozițiilor art. II alin. (2) teza finală din Legea

nr. 252/2007, reprezentând temeiul de drept al invocării excepției de

nelegalitate, trebuie precizat însă că judecătorului național îi revine rolul

de a aprecia, în sensul art. 20 alin. (2) din Constituție, republicată, cu

privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile

fundamentale ale omului la care România este parte (cum este cazul Convenției

Europene). În acest sens, judecătorul național, în calitate de prim-judecător

al Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a "asigura

efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-i preeminența față

de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie

să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor" (Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, Hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza Dumitru Popescu

împotriva României (nr. 2), M. Of. nr. 830/5.12.2007).

Raportându-se,

așadar, în special la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și la practica

Curții Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte va reține că, în mod legal,

curtea de apel a înlăturat dispozițiile din Legea contenciosului administrativ,

cu modificările și completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită

în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor

administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 554/2004, reținând că aceste dispoziții contravin unor

principii fundamentale convenționale a căror respectare asigură exercițiul real

al drepturilor fundamentale ale omului.

În măsura în care

permit cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter individual

emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, dispozițiile

sus-menționate din Legea contenciosului administrativ, încalcă astfel dreptul

la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, precum

și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma

atingerii aduse "principiului securității juridice, care se regăsește în

totalitatea articolelor Convenției, constituind unul din elementele

fundamentale ale statului de drept" (Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, Hotărârea din 6 decembrie 2007, Beian contra României).

În acest sens, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a reținut că posibilitatea de anula fără limită

în timp o hotărâre judecătorească irevocabilă, reprezintă o încălcare a

principiului securității juridice (Curtea Europeană a Drepturilor Omului,

Hotărârea din 28 octombrie 1999 în cauza Brumărescu împotriva României, M. Of.

nr. 414/31.08.2000, în opinia separată la această hotărâre precizându-se chiar

că "posibilitatea de a se anula, fără limită în timp, o hotărâre

definitivă, obligatorie și executată [….] trebuie considerată ca o înfrângere a

dreptului la justiție", garantat de art. 6 din Convenție.

Argumentele Curții

Europene a Drepturilor Omului expuse în speța citată, sunt perfect valabile și

în cauza de față, validitatea lor fiind susținută de similitudinea de efecte

juridice existente între hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă și

actul administrativ irevocabil emis de către autoritatea publică și definitivat

prin neutilizarea mijloacelor prevăzute de legislația anterioară intrării în

vigoare a Legii nr. 554/2004.

Ca o consecință a

celor expuse, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituție, republicată, prin

raportare la principiile amintite mai sus, la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului precum și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Înalta

Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe

care o va menține.

În contextul deja

arătat, apare ca total nerelevant argumentul adus de recurenți privitor la

existența unei rezoluții date de procuror într-un dosar de cercetare penală

(actul nefiind însă depus la dosar), care poate fi valorificat în cadrul altui

litigiu, dar nu este de natură a schimba abordarea primei instanțe și a

instanței de control judiciar în privința înlăturării în litigiul de față a

dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Văzând și

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 4 alin. (3) din Legea nr.

554/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de U.A.T. Municipiul Vaslui, Consiliul Local al Municipiului Vaslui și

Primarul Municipiului Vaslui împotriva Sentinței civile nr. 89 din data de 3

martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 mai 2011.