ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2703/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 89 din data de 3 martie 2011, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 04 septembrie 1997, emis de M.I.C., excepție invocată de U.A.T. Municipiul Vaslui, Consiliul Local al Municipiului Vaslui și Primarul Municipiului Vaslui, în contradictoriu cu pârâții M.D., D.M. și M.E.C.M.A., în Dosarul nr. 2023/333/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Vaslui. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că certificatul contestat este un act administrativ individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

S-a apreciat, prin prisma art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, a practicii Curții Europene a Drepturilor Omului precum și a art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, că orice dispoziție legală care permite cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală, a excepției de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, contravine unor principii fundamentale convenționale a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului, motiv pentru care s-a înlăturat aplicarea în speță a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu consecința admiterii excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate ce face obiectul prezentei cauze.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții U.A.T. Municipiul Vaslui, Consiliul Local al Municipiului Vaslui și Primarul Municipiului Vaslui, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenții au solicitat ca instanța de control judiciar să examineze cauza sub toate aspectele în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., aducând totodată critici pe care le-au apreciat a fi subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și arătând că este neargumentată din punct de vedere juridic soluția de respingere a excepției de nelegalitate, principiile invocate de instanță privind securitatea raporturilor juridice dreptul la un proces echitabil neputând fi reținute în contextul în care prin această excepție, în procedură excepțională, pot fi înlăturate efectele pe care le produce un act administrativ individual nelegal.

Sub acest ultim aspect s-a arătat că respingerea excepției de nelegalitate plasează în sfera abuzului de drept emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea SC M. SA pentru suprafața de 1660 mp, rezultând din rezoluția procurorului în Dosarul nr. 669/2007 că acest act individual este consecința unor înscrisuri contrafăcute. Prin întâmpinare, intimatul M.E.C.M.A. a arătat că sentința recurată este temeinică și legală și se impune menținerea ei, argumentele expuse în considerentele sentinței fiind considerate ca pertinente și în deplin acord cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care înlătură aplicarea art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. II alin. (2) teza finală cu privire la actele administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Examinând cauza prin prisma aspectelor menționate în cererea de recurs, cât și din perspectiva interpretării unitare a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dată de instanța supremă în urma modificării aduse prin art. I din Legea nr. 262/2007 și prin art. II alin. (2) din același act normativ*) Înalta Curte reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței recurate. _____________ * ) Spre exemplificare Deciziile Secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 165/2009, nr. 1027/2009, nr. 1174/2009, nr. 1939/2009, nr.2500/2009, nr. 1147/2010, nr. 1313/2010, nr. 2545/2010, nr. 3190/2010, nr. 4019/2010, nr. 4089/2010 și nr. 2382/2011.

Se observă că instanța de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Iași a procedat corect atunci când, în urma raportării la momentul emiterii actului a cărui legalitate s-a cerut a fi verificată prin procedura specială prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, a înlăturat aplicarea acestor dispoziții legale. În speță, excepția de nelegalitate, invocată în fața Judecătoriei Vaslui (Dosar nr. 2033/333/2010) de Municipiul Vaslui, Consiliul Local Vaslui și Primarul aceluiași municipiu, vizează certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 4 septembrie 1997 emis de fostul Minister al Industriei și Comerțului în favoarea SC M. SA. Actul administrativ unilateral individual în discuție este, așadar, emis anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2204.

Este adevărat că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate", iar potrivit art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, "Excepția de nelegalitate poate fi invocată și pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, în forma sa inițială, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ". De asemenea, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 425 din 10 aprilie 2008 și nr. 426 din 10 aprilie 2008 a reținut, într-adevăr, că dispozițiile sus-menționate sunt constituționale în raport de prevederile art. 1, alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23 și art. 44 din Legea fundamentală.

Cu privire la dispozițiile art. 4 alin. (1), din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, respectiv a dispozițiilor art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 252/2007, reprezentând temeiul de drept al invocării excepției de nelegalitate, trebuie precizat însă că judecătorului național îi revine rolul de a aprecia, în sensul art. 20 alin. (2) din Constituție, republicată, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (cum este cazul Convenției Europene).

În acest sens, judecătorul național, în calitate de prim-judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-i preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor" (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza Dumitru Popescu împotriva României (nr. 2), M. Of. nr. 830/5.12.2007).

Raportându-se, așadar, în special la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și la practica Curții Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte va reține că, în mod legal, curtea de apel a înlăturat dispozițiile din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, reținând că aceste dispoziții contravin unor principii fundamentale convenționale a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.

În măsura în care permit cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, dispozițiile sus-menționate din Legea contenciosului administrativ, încalcă astfel dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse "principiului securității juridice, care se regăsește în totalitatea articolelor Convenției, constituind unul din elementele fundamentale ale statului de drept" (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 6 decembrie 2007, Beian contra României).

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că posibilitatea de anula fără limită în timp o hotărâre judecătorească irevocabilă, reprezintă o încălcare a principiului securității juridice (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 28 octombrie 1999 în cauza Brumărescu împotriva României, M. Of. nr. 414/31.08.2000, în opinia separată la această hotărâre precizându-se chiar că "posibilitatea de a se anula, fără limită în timp, o hotărâre definitivă, obligatorie și executată [….] trebuie considerată ca o înfrângere a dreptului la justiție", garantat de art. 6 din Convenție.

Argumentele Curții Europene a Drepturilor Omului expuse în speța citată, sunt perfect valabile și în cauza de față, validitatea lor fiind susținută de similitudinea de efecte juridice existente între hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă și actul administrativ irevocabil emis de către autoritatea publică și definitivat prin neutilizarea mijloacelor prevăzute de legislația anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. Ca o consecință a celor expuse, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituție, republicată, prin raportare la principiile amintite mai sus, la Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

În contextul deja arătat, apare ca total nerelevant argumentul adus de recurenți privitor la existența unei rezoluții date de procuror într-un dosar de cercetare penală (actul nefiind însă depus la dosar), care poate fi valorificat în cadrul altui litigiu, dar nu este de natură a schimba abordarea primei instanțe și a instanței de control judiciar în privința înlăturării în litigiul de față a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de U.A.T. Municipiul Vaslui, Consiliul Local al Municipiului Vaslui și Primarul Municipiului Vaslui împotriva Sentinței civile nr. 89 din data de 3 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.